ICCJ. Decizia nr. 497/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 497/2010
Dosar nr. 4164/83/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 84 din 11 martie 2009 Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe inculpatul B.S.V., fiul lui S. şi al L., născut la data de 21 octombrie 1991 în jud. Satu Mare, cetăţenia română, studii 8 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale,
- în baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 şi 76 C. pen. la două pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 1101 C. pen. raportat la art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 1101 C. pen. raportat la art. 102 alin. (3) şi art. 863 C. pen. a instituit în sarcina inculpatului respectarea următoarelor obligaţii:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să urmeze un curs de calificare;
- să nu intre în legătură cu părţile vătămate.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 864 şi art. 865 C. pen. şi a dedus reţinerea şi arestarea preventivă din 7 iulie 2008 şi de la 18 iulie 2008 la zi, dispunând punerea de îndată în libertate a inculpatului.
L-a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.S. şi B.L. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă U.I. prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
A constatat că partea vătămată U.G.D. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul B.S.V., în vârstă de 16 ani locuieşte în jud. Satu Mare, împreună cu părinţii şi cu cele 5 surori.
La data de 3 iulie 2008, împreună cu prietenii săi minori G.B., S.F. şi U.G.M., inculpatul cu căruţa sa s-a deplasat în pădure pentru a aduna lemne uscate. Pe drum, i-a luat în căruţă şi pe minorii U.G.D., în vârstă de 7 ani şi U.I. Gheorghe, în vârstă de 6 ani.
În pădure, prietenii inculpatului s-au îndepărtat pentru a căuta lemne iar acesta a rămas la căruţă cu cei doi minori.
La scurt timp, inculpatul şi-a dat pantalonii jos şi prin constrângere - lovindu-i cu biciul peste picioare - a întreţinut relaţii sexuale orale cu cei doi minori, U.G.D. şi U.I. Gheorghe, obligându-i totodată să-l masturbeze.
Faptele au fost percepute vizual de către martorul U.G.M. iar ceilalţi doi martori, G.B. şi S.F., auzindu-le pe părţile vătămate plângând.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a declarat apel, criticând-o pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, stabilire a modalităţii de executare prin suspendare sub supraveghere şi neobligare a părţilor responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 74 din 6 octombrie 2009 Curtea de apel Oradea a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat hotărârea, obligând inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente B.L. şi B.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii,
Instanţa de control judiciar, în referire la celelalte motive din apel, constată că, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor (2 infracţiuni de viol), modul şi împrejurările de comitere, vârsta inculpatului, minor dar şi vârsta părţilor vătămate şi concluziile referatului de evaluare al Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, din care rezultă că inculpatul manifestă interes faţă de şcoală, are un comportament normal în şcoală, provine dintr-o familie organizată, părinţii fiind implicaţi în creşterea şi educarea copiilor, oferind modele pozitive, sentimentul de ruşine faţă de învinuirea ce i se aduce, nu se impune majorarea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Apelul a fost însă admis întrucât au fost invocate prevederile art. 191 alin. (3) C. proc. pen., respectiv neobligarea părţilor responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, deşi au fost obligaţi, în solidar, la repararea pagubei.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Oradea, care a criticat-o pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi individualizare a pedepsei, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare.
Oral, procurorul a invocat greşita aplicare a legii prin omisiunea obligării inculpatului de a se supune tuturor măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În cauză situaţia de fapt şi încadrarea juridică nu au fost contestate iar Curtea, examinându-le din oficiu, reţine că acestea au fost corect reţinute.
Critica privind greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Aprecierile instanţelor în privinţa consecinţelor răspunderii penale a inculpatului minor B.S.V., inclusiv în alegerea sancţiunii - în cazul de faţă pedeapsa închisorii - sunt fundamentate atât pe criteriile speciale aplicabile în cazul săvârşirii infracţiunilor de către minori, prevăzute de art. 100 C. pen. cu trimitere la art. 109 din acelaşi cod, cât şi pe cele ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deşi hotărârea instanţei de fond este deficitară în ce priveşte indicarea legală a circumstanţelor atenuante reţinute, această omisiune a fost complinită de instanţa de apel care, făcând trimitere la prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., a arătat că circumstanţele se justifică de conduita inculpatului după comiterea faptei, constând în prezentarea în faţa autorităţilor, de comportamentul adecvat în mediul şcolar şi familial şi vârsta acestuia.
Aceste împrejurări, alături de celelalte constatări şi aprecieri pozitive de reintegrare socială, ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, susţin reţinerea circumstanţelor atenuante în conţinutul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., precum şi aprecierea că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Recursul parchetului este, însă, întemeiat pentru omisiunea obligării acestuia de a se supune pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, tuturor măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
În adevăr, potrivit art. 1101 alin. (1) C. pen., odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat, instanţa va stabili respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
Dintre măsurile de supraveghere, numai cele prevăzute de art. 833 alin. (1) C. pen. sunt obligatorii.
Prin hotărârea sa instanţa de fond a instituit obligaţia inculpatului de a respecta numai măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., nu şi cele prevăzute de alin. (1) lit. c) şi d).
În consecinţă, analizând recursul parchetului, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la conţinutul măsurilor obligatorii de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. şi va obliga inculpatul B.S.V. să se supună şi măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
În temeiul art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 191 alin. (3) din acelaşi cod inculpatul va fi obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente B.S. şi B. (G.) L. la 250 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată U.I.G. prin reprezentantul legal U.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 74 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.S.V.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 84 din 11 martie 2009 a Tribunalului Satu Mare numai cu privire la conţinutul măsurilor obligatorii de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
Obligă inculpatul B.S.V. să se supună şi măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., alături de cele dispuse de instanţe.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Obligă recurentul inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.S. şi B. (G.) L., la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată U.I.G. prin reprezentant legal U.I., în sumă de 250 RON.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4306/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 499/2010. Penal → |
|---|
