ICCJ. Decizia nr. 4426/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4426/2010
Dosar nr. 1525/54/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii B.V. şi P.I. împotriva Ordonanţei nr. 208/P/2010 din 22 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata M.F.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că:
Prin Ordonanţa nr. 208/P/2010 din 22 aprilie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.F. - judecător la Tribunalul Mehedinţi, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (1) C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea rezoluţiei, s-a reţinut că petenţii B.V. şi P.I., prin procurator C.I. au formulat la 9 martie 2010 o plângere prin care au sesizat că numita M.F., judecător la Tribunalul Mehedinţi, a efectuat în mod părtinitor cercetarea judecătorească în Dosarul nr. 7490/101/2009, aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi a dispus abuziv suspendarea judecăţii.
Totodată, petenţii au reclamat faptul că judecătorul a avut o conduită necorespunzătoare în sala de judecată, în sensul că le vorbeşte pe un ton răstit şi ameninţător, iar o parte dintre încheierile de şedinţă conţin menţiuni nereale, în sensul că la termenul din 29 ianuarie 2010 s-a consemnat că la judecată a fost prezent şi primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, deşi acesta a lipsit după cum susţine petentul, la termenul din 12 februarie 2010, judecătorul a refuzat să consemneze în încheiere cererea numitului C.I. de depunere la dosarul cauzei a unor copii conforme cu originalul după un act de vânzare-cumpărare şi după certificate de moştenitor, cerere respinsă de instanţă, iar la termenul din 26 februarie 2010 nu s-a consemnat adevăratul motiv pentru care consilierul juridic al Primăriei Drobeta Turnu Severin a solicitat amânarea cauzei.
S-a constatat că numitul C.I. îi reprezintă pe B.V., unchiul său şi P.I., soacra sa, în baza unor procuri generale încheiate în anul 2006, neexistând o procură specială prin care să fi fost împuternicit de susnumiţii să formuleze prezenta plângere penală în numele lor.
Din actele premergătoare a rezultat că la 25 septembrie 2006, numiţii B.V. şi C.V. au formulat la Tribunalul Mehedinţi o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2099 din 25 august 2006, emise de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând desfiinţarea dispoziţiei contestate şi obligarea Primăriei să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 448 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, strada C., întrucât acesta este liber.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 1579 din 31 octombrie 2006 a respins contestaţia formulată de reclamanţii B.V. şi C.V.
Urmare apelului formulat de aceştia, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 120 din 26 februarie 2007, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, apreciind că este necesar ca instanţa să procedeze la examinarea fondului cauzei. În faţa instanţei de apel numita P.I. a formulat o cerere de intervenţie în interesul reclamantului B.V., cerere admisă în principiu de instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 2 februarie 2009, Tribunalul Mehedinţi, a admis în parte contestaţia reclamanţilor, a anulat parţial dispoziţia contestată în ceea ce priveşte art. 3 şi 4, a contestat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în Drobeta Turnu Severin, strada C., ce au făcut obiectul decretului de expropriere nr. 67/1985, a menţinut celelalte articole ale dispoziţiei contestate şi a respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii P.I., P.C. şi Po.I.
Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii B.V. şi P.I., intervenientul în interes propriu P.C. şi pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 152 din 11 mai 2009, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa nr. 29 din 2 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi şi întrucât prin sistemul de repartizare aleatorie fusese desemnat pentru soluţionare un judecător care se pronunţase anterior, în urma admiterii cererii de abţinere formulată de respectivul magistrat, cauza a fost repartizată spre soluţionare judecătorului M.F.
Examinând probatoriul administrat în cauză, procurorul a constatat că faptele sesizate de procurator C.I. nu există în materialitatea lor.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere petenţii, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 615/11/2/2010 din 5 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată.
Petenţii au formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. 1525/54/2010.
În motivare a arătat că ordonanţa este nelegală şi netemeinică, deoarece nu se bazează pe probele aflate în Dosarul nr. 7490/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi, nu s-au analizat toate faptele săvârşite de judecătorul M.F. - refuzul de a judeca cauza, nu s-a verificat faptul că judecătorul M.F. a căutat să demonstreze că ei nu sunt proprietarii pământului revendicat, nu a recunoscut înscrisurile eliberate oficial de firma S. şi Arhivele Naţionale, secţia Drobeta Turnu Severin, Ie-a refuzat cererea privind trimiterea dosarului la parchet dacă avea dubii asupra unor înscrisuri oficiale, a tergiversat judecarea cauzei, prin suspendări bazate pe scenarii, a dat dispoziţie grefierei să nu consemneze solicitările lor legale.
La solicitarea Curţii a fost înaintat Dosarul nr. 208/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Curtea, verificând ordonanţa pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei a apreciat că plângerea este nefondată pentru următoarele motive:
Din conţinutul plângerii rezultă că petenţii sunt nemulţumiţi de modul în care magistratul judecător M.F. a procedat cu ocazia judecării cauzei nr. 7490/101/2009, aflată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, în care au calitatea de reclamanţi, acuzând-o de părtinire în favoarea părţii adverse - primarul municipiului Drobeta Turnu Severin.
Simpla nemulţumire a petenţilor nu este suficientă pentru a se constata că intimata a săvârşit infracţiunile reclamate, în condiţiile în care din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că faptele sesizate au existat în materialitatea lor.
Judecătorul învestit cu soluţionarea unei cauze civile, procedează potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., fiind singurul în măsură să aprecieze măsurile care se impun şi probele care urmează să fie administrate.
Bănuiala de părtinire a fost materializată de petenţi prin formularea unei cereri de recuzare, în care s-au arătat aceleaşi motive ca şi în plângerea penală, cererea fiind respinsă prin încheierea pronunţată la 25 februarie 2010, în Dosarul nr. 7490/101/2009, al Tribunalului Mehedinţi.
Pe de altă parte, în cazul în care petenţii sunt nemulţumiţi de faptul că în cauză s-a dispus suspendarea, aceştia au posibilitatea formulării recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea.
Obiectul prezentei cauze nu îl constituie faptul de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse de magistratul judecător M.F., ci de a se constata dacă acesta a săvârşit faptele de natură penală reclamate de petenţi.
Or, chiar din conţinutul plângerilor formulate de petenţi în prezenta cauză, rezultă că aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că li s-au respins anumite cereri de probatorii, că s-a dispus suspendarea cauzei, că li s-a solicitat să depună anumite acte, că magistratul judecător este părtinitor, aspecte care nu confirmă susţinerea că intimata a săvârşit vreo faptă de natură penală.
Din actele premergătoare a rezultat că susţinerea petenţilor, potrivit căreia la termenul din 29 ianuarie 2010, s-a consemnat în încheiere că la judecată a fost prezent şi primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, deşi acesta a lipsit, nu este conformă cu realitatea, deoarece în încheiere se arată că la apelul nominal a răspuns consilier juridic Ofiţeru A. pentru pârâţi, consilierul juridic fiind reprezentantul pârâţilor.
Împotriva sentinţei penale nr. 127 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal au declarat recurs petiţionarii B.V. şi P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, petiţionarii arată că instanţa de fond Ie-a respins nejustificat proba cu martori, nu a audiat-o pe intimată, nu a sesizat că procurorul nu a efectuat cercetări complete, nu s-a pronunţat asupra despăgubirilor pe care Ie-a solicitat.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Petiţionarii au formulat plângere penală împotriva magistratului judecător M.F. din cadrul Tribunalului Mehedinţi solicitând cercetarea sa în legătură cu modalitatea în care se efectuează judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7490/101/2009, petiţionarii susţinând că judecătorul a dispus abuziv şi suspendarea judecăţii.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul că intimatul ar fi comis vreo infracţiune în legătură cu soluţionarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 7490/101/2009 privitor la petiţionari.
Măsurile dispuse de magistratul judecător au fost motivate în fapt şi în drept, iar faptul că unele dintre acestea i-au nemulţumit pe petiţionari nu este de natură să atragă răspunderea penală a magistratului, care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Referitor la suspendarea judecăţii dispusă la data de 26 februarie 2010, aceasta a avut la bază dispoziţiile art. 1551 C. proc. pen., măsura fiind luată ca urmare a conduitei petiţionarilor ce nu au înţeles să depună la dosar înscrisurile solicitate, aşa cum rezultă din examinarea încheierii de şedinţă din 26 februarie 2010.
Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., în mod corect s-a reţinut şi în acest caz că fapta nu există, numitul C.I. precizând în mod expres în declaraţia sa că nu a fost ameninţat sau insultat în vreun fel de către intimat.
Plângerea formulată a mai vizat şi săvârşirea de către intimat a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în opinia petiţionarilor, consemnându-se contrar realităţii în încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2010 că a fost prezent la judecată primarul municipiului Drobeta Turnu Severin.
Din examinarea încheierii de şedinţă din 29 ianuarie 2010 nu rezultă o astfel de consemnare, ci dimpotrivă s-a menţionat că s-a prezentat consilierul juridic Ofiţeru A. pentru pârâţii Primăria Drobeta Turnu Severin şi Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, lipsind celelalte părţi.
Petiţionarii au criticat hotărârea recurată şi pentru faptul că instanţa nu a încuviinţat proba cu martori în dovedirea plângerii, or, în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., o astfel de probă este inadmisibilă, instanţa având obligaţia să examineze rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
De asemenea, nu se impunea nici ascultarea intimatului faţă de aceleaşi dispoziţii legale, iar prin respingerea plângerii, instanţa s-a pronunţat implicit şi asupra despăgubirilor solicitate de petiţionară, în sensul că, plângerea fiind neîntemeiată, nu se impune acordarea acestora.
Faţă de cele expuse, în mod corect prima instanţă a apreciat că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii B.V. şi P.I., prin procurator C.I. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... | ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
