ICCJ. Decizia nr. 145/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 145/2010
Dosar nr. 2194/2/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr. 37 din 7 septembrie 2009 a condamnat pe inculpatul S.C. la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) şi alin. (4) C. pen., la 6 luni închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 184 alin. (2) şi alin. (4) C. pen., precum şi la 4 luni închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 184 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 din acelaşi cod.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Pe latură civilă, s-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile D.A.C., căsătorită D., V.A. şi S.A.C., inculpatul fiind obligat să le plătească următoarele sume:
- pentru partea civilă D.(D.)A.C., 10.000 lei daune morale;
- pentru partea civilă V.A., sumele de 3.384,78 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale;
- pentru partea civilă S.A.C., suma de 5000 lei daune morale.
S-au respins celelalte pretenţii civile formulate de părţile civile sus-indicate, ca fiind nedovedite şi neîntemeiate.
Pe aceeaşi latură civilă, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie şi TBC Osteoarticular „Foişor" Bucureşti, inculpatul fiind obligat să achite suma de 1.775,22 lei şi de Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof.Dr.Bagdasar-Arseni", inculpatul urmând să-i achite suma de 349,50 lei.
S-a constatat că SC „A.R.A.V.I.G." SA nu are calitatea de asigurator.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
În jurul orei 17.00 din ziua de 11 septembrie 2005, inculpatul rula cu autovehiculul marca Jaguar S-type număr de înmatriculare pe Bd. Eroilor Sanitari din Bucureşti, era la volan, deplasarea făcând-o pe banda a doua de lângă axul drumului din direcţia străzii Gh. Marinescu către Piaţa Operei.
În zona menţionată, circulaţia vehiculelor era permisă pe câte două benzi, în ambele sensuri de deplasare, despărţite la axul arterei de marcaj longitudinal linie dublă continuă, atât pe Bd. Eroilor Sanitari, cât şi pe Bd. Eroilor, intersecţia dintre acestea era semaforizată, drumul fiind marcat şi prevăzut cu indicatoare de bună calitate. Colţurile intersecţiei erau unite cu patru marcaje rutiere cu semnificaţie „trecere pentru pietoni", iar în centru era realizat marcaj de interzicere a staţionării vehiculelor.
La ora indicată, calea de rulare vehicule era uscată, cerul era senin, vizibilitatea era bună, iar traficul rutier relativ redus, obişnuit unei zile de duminică.
În perimetrul intersecţiei amintite, vehiculele ce se deplasau pe Bd. Eroilor Sanitari au obligaţia de a ceda prioritatea de trecere, vehiculelor ce s-ar fi îndreptat spre Bd. Eroilor.
În contextul amintit, vehiculul condus de inculpat a pătruns în intersecţie şi a virat la stânga, astfel intrând pe contrasens, banda a doua de lângă axul drumului, bandă pe care circula regulamentar autoturismul Dacia Solenza, nr. de înmatriculare condus de D.F. Fiind surprins de apariţia vehiculului inculpatului, D.F. a lovit cu partea frontal-dreapta a autoturismului său, partea lateral dreapta a vehiculului rulat de inculpat.
La acel moment, în paralel cu autoturismul Dacia Sloneza, pe aceeaşi direcţie de mers, se deplasa autoturismul marca Daewoo Cielo, nr. de înmatriculare condus de N.G.S., acesta, pentru a evita coliziunea cu vehiculul inculpatului, a virat la dreapta şi s-a oprit pe bordura trotuarului de după intersecţie.
În urma coliziunii, s-a produs vătămarea corporală a ocupanţilor autoturismului Dacia Solenza, respectiv a lui D.F., D.A.C., D.M.M., V.A., S.D.N. şi S.A.C.
În cauză, au formulat plângeri penale doar V.A., D.A.C. şi S.A.C.
V.A. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 90-100 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 15 noiembrie 2005 –fila 51 dosar urmărire penală), D.A.C. a suferit leziuni care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 23 noiembrie 2005), iar S.A.C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 24 octombrie 2005).
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat recursuri părţile civile persoane fizice, precum şi inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile declarate de părţile civile sunt fondate numai în ce priveşte întinderea daunelor morale, pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză, fără discuţie, sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului şi legătura de cauzalitate.
Părţile vătămate constituite părţi civile au fost victime ale faptei, ce le-a vătămat integritatea corporală, fiindu-le, astfel, afectată viaţa personală şi socială, au suportat tratamente medicale dureroase, au fost indisponibile pentru cursul firesc al traiului lor, au fost spitalizate, şi, ca atare, le-a fost modificată în mod involuntar lor, existenţa normală, toate acestea traumatizându-le şi psihic.
Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, deci moral, include o doză de aproximare, acesta fiind de esenţa unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realităţi materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, dar pot fi avute în vedere o serie de criterii, respectiv: consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată viaţa familială, profesională, socială, celui care le pretinde revenindu-i obligaţia să producă un minim de argumente şi de indicii din care să rezulte în ce măsură i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial.
În cauză, prin durata îngrijirilor medicale, a spitalizărilor, a indisponibilizării părţilor vătămate de a-şi urma cursul firesc al vieţii, cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale astfel cum a fost apreciat de instanţa de fond, apare a fi insuficient şi nerezonabil, neproporţional scopului, motive pentru care recursurile vor fi admise în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
Referitor motivului de recurs ce vizează, în opinia recurentelor părţi civile, greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, orientându-se la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a dispus a fi suspendată condiţionat, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatul săvârşind, în concurs real, infracţiune din culpă, textul incriminator stabilind limite de pedeapsă între 3 luni-2 ani sau amendă, 6 luni-3 ani –o lună – 3 luni sau amendă.
Totodată, din datele cauzei, corect instanţa a reţinut că dispunând executarea pedepsei prin altă modalitate decât privarea de libertate, scopul acesteia se poate realiza, mai eficient atât pentru inculpat cât şi pentru părţile civile cărora S.C. trebuie să le achite prejudiciile materiale şi morale.
În ce priveşte recursul declarat de inculpat, acesta nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că ansamblul probator a conturat o situaţie de fapt certă, vinovăţia inculpatului fiind fără dubiu stabilită.
Astfel, expertiza tehnică auto a evidenţiat că la locul impactului vehiculelor, urmele materiale erau situate cu preponderenţă pe sensul de deplasare al autoturismului Dacia Solenza, iar starea de pericol care a condus la impact a fost generată în momentul în care conducătorul auto al Jaguarului, ajungând în intersecţie, a schimbat direcţia de mers pătrunzând pe banda nr. 2 a sensului de deplasare, fără a se asigura în prealabil (filele 76-77 dosar urmărire penală).
Declaraţiile ocupanţilor Daciei Solenza şi conducătorului auto al autoturismului Daewoo Cielo au menţionat, fără contradicţii, că inculpatul a virat stânga spre Splaiul Independenţei, fără a se asigura, evenimentul rutier neputând fi evitat.
Declaraţia inculpatului, prin care a susţinut că Dacia Solenza a pătruns pe direcţia sa de mers, nu a fost susţinută convingător, nici de martorii propuşi de el C.I. şi B.C., instanţa neputându-le, deci, reţine ca fiind utile şi pertinente.
Totodată, la fila 78 a dosarului de urmărire penală, se află o comunicare trimisă de expertul tehnic judiciar A.I.M., prin aceasta detaliindu-se că în perioada 12-14 iulie 2006, a fost contactat telefonic de inculpat, a acceptat să-l reprezinte ca expert-parte, i-a precizat că este necesară o întâlnire pentru a stabili detalii şi obligaţia de a achita onorariul.
În continuare, expertul a comunicat că la 21 iulie 2006 a fost solicitat de expertul desemnat, căruia i-a adus la cunoştinţă că S.C. nu a achitat onorariul şi nu a stabilit cu acesta o relaţie contractuală, astfel că nu a putut să participe ca expert-parte la realizarea expertizei dispusă în cauză.
Ca atare, reţinându-se că ansamblul probator a stabilit vinovăţia inculpatului, recursul acestuia va fi respins ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi la cheltuieli judiciare către părţile civile, cuantumul acestora fiind apreciat în funcţie de sumele individualizate în documentele depuse la instanţa de recurs, proporţional pentru fiecare parte civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile civile S.A.C., V.A. (prin reprezentant legal V.M.) şi D.(fostă D.)A.C. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 7 septembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală sus-menţionată numai cu privire la cuantumul daunelor morale pe care-l majorează după cum urmează:
- 20000 lei pentru fiecare din părţile civile V.A. şi D.A.C. şi
- 10000 lei pentru partea civilă S.A.C.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi la plata sumei de 2000 lei către fiecare parte civilă recurentă, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1464/2010. Penal → |
|---|
