ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 448/2010
Dosar nr. 510/32/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze cu minori şi familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.V. împotriva rezoluţiei dată de procuror în Dosarul 697/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-a consemnat că la data de 8 aprilie 2009 s-a înregistrat o plângere formulată de acest petent împotriva judecătoarelor M.D. şi P.I.C. din cadrul Tribunalului Neamţ şi a judecătoarei U.A.D. din cadrul Judecătoriei Piatra Neamţ pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, aspect confirmat atât de primul-procuror cât şi de instanţa de judecată.
Împotriva sentinţei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petent.
S-a motivat că deşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale judecătoarele au comis greşeli materiale în pricinile instrumentate, a făcut dovada acestor greşeli.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1315 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect perfectare vânzare-cumpărare formulată de reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâta I.T.I. şi s-a constatat ca fiind perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între părţi la data de 02 mai 2002 pentru terenul livadă situat în extravilanul municipiului Piatra Neamţ, punctul Livada Frăsinel pentru preţul de 5.500 DOLARI SUA.
Această sentinţă civilă a fost atacată cu apel de pârâta I.T.I., prin Decizia civilă nr. 750/AC din 23 septembrie 2003, Tribunalul Neamţ a respins apelul pârâtei T.I., Decizia rămânând definitivă prin nerecurare.
Prin Decizia civilă nr. 532/AC pronunţată de Tribunalul Neamţ la data de 29 mai 2003 în apelul declarat de reclamantul G.C. împotriva sentinţei civile nr. 584 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a admis apelul şi s-a admis acţiunea în constatare formulată de reclamantul G.C. împotriva pârâtei I.T.I. S-a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâtă în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi reclamant în calitate de cumpărător, pe de altă parte, având ca obiect terenul în suprafaţă de 7.000 m.p. situat în extravilanul municipiului Piatra Neamţ, punctul Livada Frăsinel, pentru care cumpărătorul a achitat integral preţul convenit. De asemenea s-a considerat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între aceleaşi părţi şi în aceleaşi calităţi având ca obiect terenul în suprafaţă de 3.000 m.p. situat în extravilanul municipiului Piatra Neamţ, punctul Frăsinel.
Hotărârea a fost atacată cu recurs la data de 11 septembrie 2003 de către I.T.l., rămânând irevocabilă la data de 26 noiembrie 2003.
În dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ cu nr. 2649/279/2008 I.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul G.C. într-o acţiune în revendicare având ca obiect terenul de 3.000 m.p. situat în Piatra Neamţ, punctul Livada Frăsinel.
Prin sentinţa civilă nr. 4131 din 28 octombrie 2008 judecătoarea A.D.U. a respins cererea principală formulat de reclamantul I.V. ca nefondată, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant G.C. şi a fost obligat I.V. să lase pârâtului – reclamant G.C., în deplină proprietate liniştită posesia imobilul - suprafaţa de teren de3.000 m.p. situată în Piatra Neamţ, Livada Frăsinel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a considerat că este perfect admisibilă compararea celor două titluri de proprietate care constată perfectarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare şi a considerat că pârâtul-reclamant G. este cel care are un titlu de proprietate preferabil în cauză, deoarece hotărârea judecătorească care constată dreptul său de proprietate a devenit definitivă mai întâi.
Sentinţa civilă nr. 4131/2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 163/RC din 17 februarie 2009 a Tribunalului Neamţ prin care s-a respins ca nefondat recursul.
Prin urmare, hotărârea criticată de reclamant a fost reanalizată în fapt şi în drept de un complet format din 3 judecători, fiind considerată legală şi temeinică, în condiţiile în care problema de drept a comparării unor hotărâri judecătoreşti de perfectare a unor contracte de vânzare-cumpărare raportat la data rămânerii definitive sau a rămânerii irevocabile nu este tranşată de legislaţie, doctrină sau practică judecătorească.
Esenţial în demersul de clarificare a reclamaţiei depuse este de a reda că soluţiile dispuse de judecători sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalităţii şi temeiniciei acestora fiind atributul exclusiv al instanţelor de control judiciar.
Independenţa judecătorilor în dispunerea soluţiilor este garantată de art. 124 alin. (3) din Constituţie şi de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, eventuala netemeinicie a acestora neputând constitui element material al unei infracţiuni, în lipsa unor indicii temeinice şi concludente privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Aspectele invocate de reclamant se referă la nemulţumirile sale legate de rezolvarea ce a fost dată cererilor şi apărărilor formulate de el în cursul proceselor civile. Acestea se circumscriu activităţii de judecată, iar justeţea măsurilor luate se verifică jurisdicţional şi nu pe calea unei anchete penale.
Acuzaţiile formulate de petiţionar nu-şi găsesc suport probator în dosar. Astfel, nu se desprinde nici cel mai vag indiciu că vreunul dintre judecători cu ştiinţă nu au îndeplinit un act ori că l-a îndeplinit defectuos sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu care să fi produs petiţionarului vreo vătămare importantă a intereselor.
Cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv în ceea ce priveşte aprecierea probelor, pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor, reprezintă o încălcare a principiului independenţei puterii judecătoreşti consacrat în numeroase norme interne şi internaţionale.
Nemulţumirile petentului au semnificaţia unor critici de nelegalitate sau netemeinicie şi puteau fi valorificate în cadrul căilor de atac reglementate de lege.
Cu ocazia efectuării actelor premergătoare nu a rezultat nici un indiciu că magistraţii au comis faptele reclamate de petent, aşa încât cu deplin temei s-a confirmat de către organul judiciar independent soluţia de neîncepere a urmăririi penale propusă de procuror.
În aceste condiţii, pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 143 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3098/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3114/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
