ICCJ. Decizia nr. 509/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 509/2010
Dosar nr. 1066/1/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25809/3/2009 (112/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.V. (fiul lui S. şi M., deţinut în Penitenciarul Rahova), în baza art. 3002 şi 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Instanţa a constatat că în cauză se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea faptei deduse judecăţii – infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că cercetarea judecătorească s-a încheiat, astfel că nu o mai poate influenţa.
Examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Inculpatul B.V. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 1081/F din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.
Măsura arestării preventive luată faţă de acesta în baza art. 148 lit. d) C. proc. pen., la data de 28 mai 2009, a fost menţinută pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului B.V.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea reţinută în sarcina sa şi pentru care instanţa de fond l-a condamnat, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Starea de sănătate şi siguranţă a societăţii este pusă în pericol de comiterea de infracţiuni privind traficul de droguri, astfel cum s-a reţinut în sarcina inculpatului, persoană fără ocupaţie care este acuzată de vânzarea de heroină.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 25809/3/2009 (112/2010).
Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3118/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3128/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
