ICCJ. Decizia nr. 3114/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3114/2010
Dosar nr. 217/54/2010
Şedinţa publică din 10 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 22 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 338/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.G. pentru infracţiunile prev. de art. 246, 271 C. pen.
La data de 15 aprilie 2009, petenta SC I.P. SRL a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece a blocat conturile societăţii, a somat beneficiarii să vireze sumele de bani împiedecând desfăşurarea activităţii societăţii, nu a respectat hotărârile judecătoreşti, respectiv a Încheierii nr. 444 din 8 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 3248/311/2009.
Petenta a formulat plângere penală şi la data de 1 iunie 2009, împotriva executorului judecătoresc pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul împotriva sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Sibiu ce constituie titlu executoriu, însă executorul nu a desfiinţat popririle asupra conturilor sale.
Verificând plângerea, la nivelul instanţei de judecată, din cuprinsul actelor premergătoare cauzei, s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă prin Sentinţa penală nr. 62 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
În continuare aceeaşi petentă a exercitat şi calea de atac a recursului, înregistrat la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reiterând doleanţa constatării întrunirii elementelor infracţionale raportat la învinuirile aduse. În motivarea scrisă, a invocat netemeinicia şi nelegalitatea rezoluţiei parchetului privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei, în condiţiile care ce a pus în executare o sentinţă civilă ce nu a fost învestită cu titlu executoriu, deşi, potrivit legii civile nicio executare silită nu poate fi pornită decât în temeiul unui titlu executor, astfel cum arată art. 372 C. proc. civ. Astfel, deşi prin hotărâre judecătorească se dispusese suspendarea executării sentinţei civile, executarea a continuat prin blocarea conturilor bancare, petenta fiind prejudiciată prin imposibilitatea efectuării plăţilor către partenerii comerciali.
De către instanţa de recurs se va reţine că prin Sentinţa civilă nr. 2462/C/2008 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea comercială formulată de I.G. şi a obligat SC I.P. SRL la 326.781,075 RON cu titlu de cotă parte aferentă din patrimoniul social al pârâtei.
La data de 10 februarie 2009 I.G. a solicitat punerea în executare a sentinţei civile, fiind format Dosarul de executare nr. 46/E/2009. Executorul judecătoresc a emis popriri la instituţiile bancare din ţară, la terţii indicaţi de creditor şi la Primăria municipiului Slatina pentru identificarea imobilelor proprietatea debitoarei.
La 5 martie 2009 a fost recuperată suma de 5.272,28 RON ce s-a virat către creditor iar sumele de 14.027,13 RON şi 862,15 RON indisponibilizate la data de 6 aprilie 2009 şi 8 aprilie 2009, nu au fost virate către creditor întrucât prin Încheierea nr. 444 din 8 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Slatina s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce forma obiectul Dosarul nr. 46/E/2009 până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite ce forma obiectul dosarului de contestaţie la executare nr. 1562/311/2009.
Potrivit art. 457 alin. (2) C. proc. civ., din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a dispoziţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, astfel sumele de bani au rămas indisponibilizate în contul consemnării Ministerul Justiţiei la C.E.C.
P.G. a comunicat persoanei vătămate că trebuie să depună la dosarul cauzei hotărârea în baza căreia s-a desfiinţat titlul executoriu. Cu ocazia audierii la 9 iunie 2009, I.G. a declarat că se va deplasa la Curtea de Apel Alba Iulia pentru a obţine un certificat privind soluţia adoptată de această instanţă la 15 mai 2009 pe care îl va prezenta executorului judecătoresc.
Executorul judecătoresc nu poate fi subiect activ al infracţiunii prev. de art. 71 C. pen., ce se referă la împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti faţă de un executor prin ameninţare sau la împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă sau o parte dintr-o locuinţă sau imobil.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a confirma elementele constitutive ale acestei infracţiuni, executarea silită fiind realizată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva Rezoluţiei din 22 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova dată în Dosarul nr. 338/P/2009, petenta a formulat şi plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând aceleaşi împrejurări. Prin Rezoluţia din 8 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 1325/II/2/2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în baza art. 275 şi urm. C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea, reţinând că actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, nu au scos în evidenţă indicii că executorul judecătoresc P.G. ar fi urmărit vătămarea intereselor legale ale societăţii comerciale debitoare, prin refuzul de a soluţiona favorabil cererea formulată de către aceasta şi argumentată dispozitivul Încheierii nr. 444 din 8 aprilie 2009, prin care a fost suspendată executarea silită.
Analizând şi motivele scrise invocate în recurs de petent, se constată că acesta e nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se observă că titlul executoriu pus în executare de către intimat îl reprezintă hotărârea judecătorească, respectiv Sentinţa civilă nr. 2462/C din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sibiu, hotărâre care, ulterior, a format obiectul căilor de atac, apel şi recurs.
Potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui al înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu iar potrivit art. 374 C. proc. civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu titlu executoriu prev. de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege ce se execută fără formule executorii. Din această ultimă categorie face parte şi hotărârea dată în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, astfel cum se prevede expres de către art. 7208 C. proc. civ. Potrivit dispoziţiilor speciale, exercitarea apelului nu suspendă executarea hotărârii comerciale, dată în primă instanţă, hotărârea fiind executorie.
Procedând la executarea silită a sentinţei comerciale, intimata nu a făcut decât să-şi exercite atribuţiile în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile specifice litigiului comercial existent.
Constatându-se astfel de către instanţa de fond că rezoluţia dată de către procuror este temeinică şi legală, a fost legal respinsă plângerea formulată, ca nefondată, în ce priveşte infracţiunile prev. de art. 246 şi 271 C. pen., iar recursul de faţă nu poate fi privit decât ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC I.P. SRL prin administrator I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 458/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
