ICCJ. Decizia nr. 3098/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3098/2010
Dosar nr. 7152/1/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin Încheierea din 20 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosar nr. 18332/3/2010 (2043/2010), în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi l.D. şi M.D.
S-a reţinut în esenţă că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpaţi.
Astfel, s-a constatat că există probe şi indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiuni şi urmările nefaste pe care le produc asupra sănătăţii publice, puternica rezonanţă socială negativă pe care activităţile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societăţii civile şi împrejurarea că asemenea fapte se constituie, tot mai frecvent, în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populaţiei lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârşirea unei fapte de o asemenea gravitate, cantitatea de drog ce a făcut obiectul traficului ilicit şi caracterul repetat al activităţii infracţionale, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, fără ocupaţie şi loc de muncă la momentul arestării, elemente care justifică temerea că în libertate îşi vor relua activitatea infracţională în scopul obţinerii veniturilor necesare subzistenţei.
De asemenea, în privinţa inculpatului M.D. este incident şi cazul prev. de art. 148 lit. a) C. proc. pen.,întrucât s-a sustras chiar de la momentul efectuării tranzacţiei din noaptea de 19/20 ianuarie 2010 şi ulterior a fugit din ţară, în scopul eludării tragerii la răspundere penală,revenind în România abia în faza judecării cauzei de fond.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpaţi, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii şi care în esenţă se referă la lipsa pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta eventuala lăsare în libertate a inculpaţilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în esenţă că în baza unei rezoluţii infracţionale unice au intermediat, respectiv vândut către un investigator sub acoperire droguri de mare risc.
Împotriva inculpaţilor s-a dispus arestarea preventivă la datele de 21 ianuarie 2010, respectiv 16 aprilie 2010, constatându-se incidenţa cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar în privinţa inculpatului M.D., şi a cazului prev. de art. 148 lit. a) C. proc. pen., faţă de împrejurarea că acesta a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire şi judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 554 din 2 iulie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, ambii inculpaţi au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare, iar în prezent cauza se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării apelurilor declarate de către inculpaţi împotriva sentinţei sus-menţionate.
Înalta Curte constată că şi la acest moment se menţin temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind justificată concluzia la care a ajuns instanţa de apel, în sensul privării de libertate în continuare a celor doi inculpaţi.
În ce priveşte condiţia impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen., contestată de inculpaţi prin prezentul recurs, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o analiză corespunzătoare a criteriilor în raport de care se poate aprecia dacă prin lăsarea în libertate a inculpaţilor s-ar crea un pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, este de observat că inculpaţii sunt cercetaţi pentru fapte care prin natura lor produc urmări negative asupra sănătăţii publice, în contextul în care fenomenul de trafic şi consum de droguri a luat o amploare deosebită, mai ales în rândul populaţiei tinere. Lăsarea în libertate a inculpaţilor, cercetaţi pentru acest gen de fapte, nu ar crea doar condiţii pentru ca aceştia să-şi reia conduita infracţională, având în vedere şi circumstanţele lor personale la momentul depistării (fără o ocupaţie licită care să le asigure mijloacele de trai), ci ar reprezenta implicit o încurajare a persoanelor care desfăşoară o activitate similară, zădărnicindu-se încercarea de a limita, prin mijloace de politică penală, acest fenomen.
Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul M. s-a prezentat în faţa instanţei de fond, este îndreptăţită suspiciunea că odată pus în libertate ar putea încerca să se sustragă din nou procesului penal, cu atât mai mult cu cât în prezent există o hotărâre de condamnare împotriva sa, chiar nedefinitivă.
Prin urmare, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a dispus menţinerea stării de arest a celor doi inculpaţi, astfel încât recursurile declarate împotriva acestei măsuri sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi l.D. şi M.D. împotriva Încheierii din 20 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosar nr. 18332/3/2010 (2043/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
