ICCJ. Decizia nr. 4534/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4534/2010
Dosar nr. 416/44/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), în ref. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., achitarea inculpatului I.S.V., avocat în cadrul Baroului Galaţi, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Conform prevederilor art. 91 lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) cu ref. la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1037/P/2009 din 22 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I.S.V., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Prin actul de sesizare a instanţei a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul I.S.V. este avocat în cadrul Baroului Galaţi şi deţine permis de conducere categorie ";B"; din anul 1977.
În seara zilei de 13 octombrie 209, în jurul orei 1900, în timp ce conducea autoturismul marca ";D.";, cu numărul de înmatriculare XXX, pe strada R., din municipiul Galaţi, în dreptul imobilului nr. 135, inculpatul I.S.V. a lovit autoturismul marca ";S.";, cu număr de înmatriculare YYY, condus regulamentar de martorul P.G., care venea din sens opus.
În acelaşi context, martorul S.D.P., care conducea un autoturism marca ";A.";, cu număr de înmatriculare ZZZ, a încercat să evite o potenţială coliziune, a virat dreapta, a urcat cu maşina pe trotuar şi s-a lovit de un stâlp de iluminat public.
Deoarece inculpatul I.S.V. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, martorul P.G. a sesizat organele de urmărire penală.
În urma testării inculpatului I.S.V. de către organele de urmărire penală, cu aparatul ";ALCOTEST DRAGER";, testare efectuată în seara zilei de 13 octombrie 2009, ora 1930, a rezultat o îmbibaţie alcoolică de 0,99 MC/L.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3974-3975 din data de 14 octombrie 2009 emis de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ";Sf. Apostol Andrei"; Galaţi - Laboratorul Toxicologie, a rezultat că la ";proba I";, recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 1930, inculpatul I.S.V. avea o alcoolemie de 1,60 g/l, iar la ";proba II"; recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 2030 avea o alcoolemie de 1,45 g/l.
În cursul urmăririi penale, martorii P.G. şi S.D.P. au declarat că nu au pretenţii civile împotriva inculpatului şi că nu solicită trimiterea acestuia în judecată pentru fapta comisă. Pentru aceste considerente, prin rechizitoriu s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpat, sub aspectul infracţiunii de distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
A reţinut instanţa de fond că situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare, este confirmată prin probele administrate, respectiv: procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, buletinul de examinare clinică şi declaraţiile martorilor P.G. şi S.D.P.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul S.D.P., a detaliat aspectele relatate prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, arătând că circulaţia pe strada R. era, la acel moment, îngreunată din cauza autovehiculelor parcate pe ambele părţi, astfel că se circula doar pe mijlocul străzii, fără a putea trece două autovehicule unul pe lângă celălalt. Martorul a mai arătat că afirmaţia sa, din declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în sensul că autoturismul condus de inculpat se deplasa ";în zig-zag";, trebuie înţeleasă în sensul că deplasarea sinuoasă a autoturismului inculpatului era impusă de conformaţia străzii şi de obstacolele pe care le constituiau autoturismele parcate pe carosabil.
Martorul P.G. nu a mai putut fi audiat în cursul cercetării judecătoreşti, fiind plecat din ţară, astfel că instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut că prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, când a fost asistat de un apărător alea, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul I.S.V. a recunoscut săvârşirea faptei, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, dar a relatat existenţa unor împrejurări care, în opinia sa, fac imposibilă stabilirea corectă a alcoolemiei provocate prin consum voluntar de alcool şi atenuează periculozitatea socială a faptei, făcând ca aceasta să nu prezinte gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni. Astfel, inculpatul a relatat că suferă de o afecţiune dentară foarte gravă, pentru care efectuează de mai mulţi ani tratament la Cabinetul medicului stomatolog S.G.M. În ziua de 13 octombrie 2009, în timp ce se afla la serviciu, inculpatul a acuzat dureri dentare foarte puternice, motiv pentru care s-a deplasat la cabinetul medicului, fiind supus unei intervenţii chirurgicale sub anestezic. Întrucât durerile au reapărut, fiind şi mai puternice, a mers din nou la medic. În jurul orei 1600, medicul i-a făcut trei injecţii în maxilar cu alcool cu concentraţie 98%, după care l-a condus acasă cu autoturismul său. Întrucât durerile persistau, inculpatul susţine că a băut 50 ml whisky şi a încercat să se odihnească, dar a fost sunat atât de socrul său, cât şi de soţia sa (care la acea dată era plecată în străinătate), fiind rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soţiei sale la spital deoarece era grav bolnavă - boală care, de altfel, i-a provocat decesul după circa o lună. Inculpatul a mai arătat că distanţa pe care o parcurs-o cu automobilul a fost de circa 200 m - intenţia sa fiind aceea de a se deplasa până la un prieten, care locuieşte pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe soacra sa la spital.
Fiind audiat ca martor, medicul stomatolog S.G.M. a confirmat susţinerile inculpatului, arătând că acesta suferă, de mai mulţi ani, de o afecţiune dentară foarte gravă (";nevralgie trigeminală esenţială";) şi că, ziua de 13 octombrie 2009, în jurul orelor 1600, datorită durerilor foarte puternice pe care inculpatul le resimţea (dureri care au reapărut după ce anestezicele pe care i le-a administrat şi-au încetat efectul) a fost nevoit să-i injecteze în maxilar circa 6 - 7 cm3 de alcool cu concentraţie 98%. Martorul a mai relatat că alcoolul injectat în sânge, în scop terapeutic, poate provoca starea de ebrietate - acesta fiind motivul pentru care, după efectuarea tratamentului, l-a condus pe inculpat acasă cu maşina sa. De asemenea, martorul a afirmat că, în mod obişnuit, îi atenţionează pe pacienţi despre efectele secundare ale tratamentelor pe care le administrează, dar că în cazul inculpatului I.S.V. nu-şi aminteşte dacă a procedat astfel.
Reţine prima instanţă că în susţinerea apărărilor inculpatului au fost depuse în cursul urmăririi penale mai multe înscrisuri, respectiv: adeverinţa medicală din care rezultă că, în ziua de 13 octombrie 2009, inculpatul a suferit o intervenţie maxilo-facială sub anestezie profundă şi alcoolizare; curs de chirurgie buco-maxilo-facială; certificatul de deces privind pe V.S. (mama soţiei inculpatului) din care rezultă că aceasta a decedat la data de 25 noiembrie 2009; caracterizarea întocmită de decanul Baroului Galaţi.
În final, analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că ele fac dovada indubitabilă a săvârşirii de către inculpat a faptei reţinute în sarcina sa prin actul de acuzare - în sensul că, în ziua de 13 octombrie 009, în jurul orelor 1900, a condus un autoturism pe strada R. din municipiul Galaţi, în condiţiile în care avea o îmbibaţie de 1,60 g/l alcool pur în sânge (respectiv de 1,45 g/l la a doua probă, recoltată la ora 2030).
În opinia instanţei de fond, împrejurarea că această alcoolemie a fost provocată, în parte, prin injectarea de către medic (martorul S.G.M.) a unei cantităţi însemnate de alcool de 98°, în scop terapeutic (împrejurare dovedită cu probele administrate în apărare), nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptei inculpatului, pentru următoarele considerente:
- chiar dacă martorul S.G.M. a declarat că nu-şi aminteşte dacă l-a avertizat sau nu pe inculpat cu privire la interdicţia de a conduce autovehiculul, în condiţiile în care se afla sub efectul alcoolului injectat în scop terapeutic, existenţa acestei avertizări se deduce din împrejurarea că medicul s-a oferit să-l conducă pe inculpat la domiciliu cu autoturismul propriu, tocmai pentru a nu-l pune în situaţia de a conduce;
- datorită pregătirii sale în domeniul juridic, este indubitabil că inculpatul a fost conştient de efectele pe care alcoolul prezent în sânge, indiferent de modul cum a fost încorporat, le produce asupra abilităţilor şi aptitudinilor de a conduce autovehiculul;
- trebuie observat că prin alin. (2) al art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a înţeles că sancţioneze cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) persoana care conduce un autovehicul sau tramvai şi care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente similare acestora.
Prin urmare, conchide instanţa de fond, nu poate fi reţinută incidenţa cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzută de art. 49 alin. (1) C. pen., privind beţia involuntară.
După constatarea săvârşirii de către inculpat, cu vinovăţie, a unei fapte prevăzute de legea penală, în opinia instanţei de fond rămâne de analizat dacă fapta, în concret, prezintă pericol social - acesta fiind, potrivit prevederilor art. 17 C. pen., una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen.
Astfel, menţionează prima instanţă, privitor la modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, şi la scopul urmărit, se constată că inculpatul I.S.V. a condus autoturismul pe o distanţă de circa 200 de metri, pe o stradă secundară din municipiul Galaţi, la o oră când traficul rutier nu se afla ";la vârf";. Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a o duce la spital pe mama soţiei sale, care era grav bolnavă. În ce priveşte urmările produse prin săvârşirea faptei, s-a reţinut că inculpatul a provocat un accident de circulaţie cu consecinţe minore.
De asemenea, s-a apreciat că deşi alcoolemia pusă în evidenţă prin analizele de laborator este relativ ridicată (respectiv 1,60‰ la prima probă şi 1,45‰ la a doua probă), trebuie avută în vedere, ca o cauză ce atenuează gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că, în parte, această alcoolemie a fost provocată prin injectarea de către medic a unei cantităţi de alcool concentraţie 98%, în scop terapeutic, în condiţiile în care inculpatul a fost supus în aceeaşi zi unui tratament, pentru afecţiunea dentară gravă de care suferea. Pe de altă parte, în opinia instanţei de fond trebuie observat că această alcoolemie nu a afectat în mod semnificativ aptitudinea inculpatului de a conduce autoturismul, relevante în acest sens fiind constatările medicului, consemnate în buletinul de examinare clinică, din care rezultă că, la momentul examinării, inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, avea atenţia concentrată şi judecata coerentă.
În sfârşit, mai apreciază instanţa de fond că la stabilirea gradului concret de pericol social al faptei trebuie avută în vedere persoana şi conduita inculpatului. Sub acest aspect, se reţine că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Galaţi şi este cunoscut ca o persoană cu o conduită exemplară, atât în relaţiile de serviciu, cât şi în familie şi societate, astfel că fapta pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză apare ca o întâmplare nefastă. Pe de altă parte, conduita manifestată pe durata procesului penal - constând în prezenţa în faţa organelor judiciare, recunoaşterea sinceră şi regretarea faptei - este de natură să formeze convingerea instanţei că inculpatul a tras învăţămintele cuvenite şi că nu va mai săvârşi astfel de fapte.
În final, în raport cu toate aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că, prin conţinutul ei concret, fapta inculpatului I.S.V. aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege şi este în mod vădit lipsită de importanţă, astfel că ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Împotriva sentinţei, Ministerul Public a declarat prezentul recurs, motivele scrise de recurs fiind expuse cu ocazia dezbaterilor şi menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Motivele scrise de recurs au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor şi sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul Ministerului Public va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen. ";nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni";.
În alin. (2) al art. 181 C. pen. se arată că ";la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului";.
Particularizând criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. la prezenta cauză, Înalta Curte - în acord cu instanţa de fond - apreciază că, în concret, fapta pentru care inculpatul I.S.V. a fost trimis în judecată prezintă aceste trăsături caracteristice, după cum urmează:
- ";persoana şi conduita făptuitorului";.
Inculpatul este o persoană în vârstă de 58 de ani, actele şi lucrările dosarului nesugerând că acesta, până în prezent, ar mai fi săvârşit infracţiuni, inclusiv infracţiuni în materia codului rutier.
De asemenea, inculpatul are o profesie juridică - avocat - neexistând date, potrivit actelor dosarului cauzei, care să infirme apărarea acestuia potrivit căreia, de-a lungul întregii sale cariere juridice, ar fi desfăşurat o activitate meritorie, exemplară, în aplicarea şi apărarea legii.
Conduita profesională exemplară a inculpatului a fost confirmată şi după săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că -după producerea evenimentului rutier - a rămas la faţa locului, în aşteptarea organelor de poliţie, acceptând să fie supus verificărilor privind constatarea alcoolemiei.
Contradicţiile existente în declaraţiile iniţiale, despre care Ministerul Public a făcut menţiune în motivele scrise de recurs, nu depăşesc - în opinia Înaltei Curţi - limite rezonabile ale apărării.
La această concluzie contribuie şi declaraţia dată astăzi în faţa Înaltei Curţi, declaraţie în care inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată - recunoaştere care, în esenţă, a fost făcută şi în cursul urmării penale şi al judecăţii în primă instanţă - şi, mai ales, în care a precizat că, în calitatea sa de avocat, înţelege pe deplin semnificaţiile şi consecinţele sociale, legale şi morale ale faptei săvârşite, înţelegând să-şi asume, pe deplin, întreaga responsabilitate.
- ";împrejurările în care fapta a fost comisă";.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorilor, fără însă a conduce la exonerarea de orice răspundere juridică, evenimentul rutier s-a produs pe fondul unei circulaţii relativ îngreunată pe respectiva stradă datorită, pe de o parte, lăţimii reduse a acesteia, iar pe de altă parte, datorită parcării autoturismelor pe ambele sensuri de circulaţie.
Corect a reţinut instanţa de fond că starea fizică a inculpatului la data respectivă, pe fondul bolii de care suferea de mai mult timp, şi care a impus aplicarea tratamentului medical menţionat anterior, a potenţat efectele consumului ulterior de alcool şi a influenţat negativ valorile alcoolemiei, neinfluenţând totuşi de o manieră gravă capacitatea de conducere a autoturismului, relevante în acest sens fiind constatările medicului -consemnate în buletinul de examinare clinică - din care rezultă că, la momentul examinării, inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat în timp şi spaţiu, avea atenţia concentrată şi judecata coerentă.
- ";urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce";.
Consecinţele faptei inculpatului, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, au fost minime, constând în avarii ale autoturismelor implicate în evenimentul rutier. Evident că aceste consecinţe factuale nu se confundă cu ";urmarea imediată";, aceasta - în cazul infracţiunii care formează obiectul cauzei - constând în starea de pericol pentru relaţiile sociale protejate prin Codul rutier (siguranţa circulaţiei rutiere etc.), însă această urmare imediată este un element constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, şi care nu presupune, ";ab initio";, înlăturarea posibilităţii aprecierii judiciare asupra urmărilor produse, în concret, prin fapta săvârşită de persoana trimisă în judecată.
- ";modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit";.
În prezenta cauză, activitatea judiciară de cercetare penală şi de judecată nu a relevat aspecte speciale care ar putea conduce la concluzia potrivit căreia inculpatul ar fi urmărit - prin săvârşirea faptei - un anumit ";scop"; (evident nelegal, în accepţiunea legiuitorului) ori ar fi conceput un anumit ";mod de săvârşire a faptelor";, prin folosirea anumitor ";mijloace de săvârşire a faptei";.
Înalta Curte, în raport cu cele deja expuse, apreciază că cealaltă împrejurare reţinută de instanţa de fond (în sensul că inculpatul ar fi fost sunat atât de socrul său, cât şi de soţia sa - care la acea dată era plecată în străinătate - şi rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soţiei sale la spital deoarece era grav bolnavă, că distanţa pe care o parcurs-o cu automobilul ar fi fost de circa 200 m, intenţia sa fiind aceea de a se deplasa până la un prieten, care locuieşte pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe soacra sa la spital) nu prezintă relevanţă deoarece, pentru această situaţie, pe de o parte, soluţia comună ar fi fost să se apeleze la serviciile medicale de urgenţă, iar pe de altă parte, nu există probe concludente care să confirme această apărare a inculpatului.
În final, pentru motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca justificată opţiunea instanţei de fond care - în situaţia inexistenţei unor împrejurări de natură să conducă la exonerarea de orice răspundere a inculpatului - a ales, în condiţiile art. 181 C. pen., stabilirea pentru acesta a unei răspunderi juridice atrasă de aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ prevăzută de Codul penal.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Ministerului Public.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 114/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul I.S.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3465/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 456/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind... → |
|---|
