ICCJ. Decizia nr. 4521/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4521/2010
Dosar nr. 51/107/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 472 din 22 decembrie 2009 Tribunalul Alba, secţia penală, a dispus, în baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., condamnarea inculpatului O.I.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de a instala în mod neautorizat programe de calculator.
Au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei G.E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de a instala în mod neautorizat programe de calculator.
Au fost aplicate inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii şi partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. la plata sumei de 1.517 euro în favoarea părţii civile M.C. şi la plata sumei de 8.350 euro în favoarea părţii civile A.I.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 24 ianuarie 2008 organele de poliţie au efectuat un control la punctul de lucru al societăţii S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia administrată de inculpaţi, prilej cu care s-a constatat existenţa a două sisteme de calcul - un D. şi un L. - care erau utilizate în activitatea societăţii, pe acestea fiind instalate mai multe programe de calculator pentru care nu au putut fi prezentate licenţe.
Analiza calculatoarelor respective a reliefat împrejurarea că erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. şi două programe A.
În ce priveşte programele A., inculpatul a susţinut că acestea erau instalate în varianta demo care este gratuită, însă din capturi nu rezultă că era vorba despre asemenea variante.
Facturile prezentate de inculpaţi nu au fost pentru achiziţionarea programelor A., ci pentru programe A. care nu reprezintă o upgradare a programului A., fiind vorba de variante 2D, iar contractele pentru achiziţionarea programelor au fost încheiate la 31 ianuarie 2008 - la o săptămână după control.
Prin urmare, la data controlului, cei doi inculpaţi nu aveau licenţe pentru aceste programe.
Starea de fapt a rezultat din procesele-verbale de sesizare din oficiu şi de constatare întocmite de organele de poliţie la data controlului cu anexele reprezentând capturile de ecran cu programele instalate pe calculator, documentele depuse de cei doi inculpaţi pentru programele A., copii xerox după CD-urile cu programele instalate în laptop, adresele părţilor civile prin care se constituie părţi civile coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Astfel, s-a apreciat că fapta fiecărui inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
La individualizarea pedepselor în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante, instanţa a avut în vedere conduita bună a inculpaţilor anterior comiterii faptei, apreciindu-se în raport de circumstanţele lor personale şi gravitatea faptelor că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpaţii O.I.M. şi G.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul formulat, inculpatul O.I.M. a solicitat, în principal, adoptarea unei soluţii de achitare şi aplicarea unei sancţiuni administrative, iar în subsidiar, stabilirea pedepsei în cuantumul cel mai redus.
Referitor la latura civilă, s-a solicitat respingerea pretenţiilor civile, întrucât în speţă nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului.
Pe calea apelului inculpata G.E. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind asistarea sa de către apărător, organul de cercetare penală ignorând contrarietatea de interese dintre inculpaţi, dar şi faptul că nu au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la sesizarea instanţei.
Totodată, inculpata a solicitat adoptarea unei soluţii de achitare întrucât nu a instalat, stocat sau rulat programele A., neavând cunoştinţe de specialitate în domeniu, inculpatul O.I.M. recunoscând că el a instalat programele.
Prin Decizia penală nr. 37/A/2010 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi, desfiinţând sentinţa penală atacată, a dispus următoarele:
- în baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, condamnarea inculpatului O.I.M. la pedeapsa de 2.000 RON amendă pentru comiterea infracţiunii de instalare în mod neautorizat de programe pe calculator;
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
Inculpatul O.I.M. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia la plata sumei de 7.850 euro în favoarea părţii civile A.I. şi, respectiv, 535 euro în favoarea părţii civile M.C..
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.E. pentru infracţiunea de instalare în mod neautorizat de programe pe calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
A fost respinsă acţiunea civilă exercitată de părţile civile M.C. şi A.I. faţă de inculpata G.E..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, iar inculpatul O.I.M. a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare la fond, urmând ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum total de 150 RON să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că în privinţa inculpatei G.E. nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, fiind incidente prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., în speţă nefiind dovedit faptul că inculpata a fost cea care a realizat instalarea programelor în discuţie pe calculatoarele societăţii sau că le-ar fi utilizat pentru aplicaţiile specifice.
S-a constatat că doar în sarcina inculpatului O.I.M. poate fi reţinută infracţiunea de instalare neautorizată a programelor pe calculator, fără consimţământul titularului drepturilor, inculpata G.E. nerealizând acţiunea incriminată de textul legal.
S-a apreciat, de asemenea, că celelalte critici aduse de inculpată nu pot fi primite, nefiind justificată o soluţie de trimitere a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
În legătură cu apelul inculpatului, s-a apreciat că acesta este fondat doar sub aspectul sancţiunii aplicate, reţinându-se că, pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. este suficientă aplicarea unei amenzi penale.
Totodată, au fost apreciate ca fiind fondate şi criticile aduse de inculpaţi modului de soluţionare a laturii civile.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul O.I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Procurorul, în concluziile orale, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet şi condamnarea inculpatei G.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând obligarea ambilor inculpaţi la plata despăgubirilor în urma condamnării şi a inculpatei G.E..
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat în scris, reprezentantul parchetului a arătat în şedinţa de judecată că înţelege să nu îl mai susţină, apreciind că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei pentru inculpatul O.I.M. prin aplicarea pedepsei cu amenda penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Pe latură civilă, a solicitat obligarea inculpaţilor, în solidar, la despăgubiri în sumă de 1.070 euro pentru programul O. şi 7.850 euro pentru programul A., reţinând că a existat licenţă pentru W.
Recurentul inculpat O.I.M. a solicitat prin motivele scrise depuse la dosar şi susţinute de apărătorul său desemnat din oficiu, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., apreciind totodată că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatei G.E. întrucât aceasta, prin funcţia pe care o deţinea, era mult mai aproape de problematica ce formează obiectul procesului.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.I.M. este nefondat, doar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, prima instanţă, respectiv Tribunalul Alba a reţinut o stare de fapt corectă, în deplină concordanţă cu probele administrate, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu şi de constatare întocmit de organele de poliţie la data controlului, anexele reprezentând capturi de ecran cu programe instalate pe calculator, documentele depuse de cei doi inculpaţi pentru programele A., copii xerox după CD-urile cu programele instalate pe laptop, adresele părţilor civile şi declaraţiile inculpaţilor.
În acest sens, s-a reţinut că, în urma unui control efectuat la sediul societăţii administrate de cei doi inculpaţi, s-a constatat că pe cele două sisteme de calcul utilizate în activitatea desfăşurată de inculpaţi erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. şi două programe A., cu menţiunea că pentru programul W. instalat pe L., inculpatul a depus pe parcursul cercetărilor facturi din care rezultă achiziţionarea licenţei odată cu achiziţionarea laptop-ului.
Inculpata G.E. a arătat că nu se face vinovată de instalarea programelor, susţinând că se ocupă de partea de contabilitate a firmei.
Înalta Curte reţine, însă, că în mod just prima instanţă a apreciat ca fiind irelevante sub aspectul stabilirii vinovăţiei, declaraţiile inculpatei, în sensul că se ocupa doar de partea de contabilitate a firmei şi nu avea cunoştinţă de instalarea neautorizată a programelor, câtă vreme aceasta avea calitatea de administrator al societăţii respective, alături de inculpatul O.I.M. şi folosea pentru desfăşurarea activităţii un laptop personal.
Astfel, se reţine că în privinţa administratorilor unei societăţi comerciale în cadrul căreia sunt folosite programe de calculator fără autorizaţiile necesare din partea titularilor, răspunderea revine acestora în virtutea calităţii lor.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpata nu a deţinut licenţele necesare pentru programele M.O., O.E., O.O., O.P.P. şi M.O.W., program utilizat de către aceasta, astfel cum rezultă din declaraţiile sale, din capturile de ecran şi din procesul-verbal de constatare.
Se reţine în acest sens că din declaraţiile inculpatei a rezultat că aceasta folosea programele M.O. şi ambele calculatoare ale societăţii în activitatea financiar-contabilă. Pe de altă parte, se reţine că inculpata folosea şi programul A., aspect recunoscut de către aceasta, însă cu menţiunea că proiectele de construire de locuinţe erau semnate doar în mod formal.
Prin urmare, se constată că fapta inculpatei G.E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, vinovăţia acesteia fiind pe deplin dovedită.
Astfel fiind, în cauză se impune condamnarea inculpatei G.E. pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate la o pedeapsă cu amenda, apreciindu-se că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, o astfel de pedeapsă este aptă să conducă la atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
La individualizarea pedepsei, ţinând seama şi de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi de principiul proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatei, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, vor fi avute în vedere şi circumstanţele atenuante ale inculpatei, reţinând conduita bună a acesteia anterior săvârşirii faptei.
Totodată, se vor pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 631 C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat O.I.M., în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de instalare neautorizată a programelor pe calculator, fără consimţământul titularului drepturilor, prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen.
Solicitarea recurentului inculpat de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este întemeiată, având în vedere că vinovăţia sa este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa sub aspectul laturii obiective, dar şi al celei subiective.
Nu poate fi primită, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de prim control judiciar, nici susţinerea recurentului inculpat, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, existând programe instalate neautorizat folosite în activitatea desfăşurată de societate, având drept consecinţă producerea unor prejudicii însemnate titularilor drepturilor.
Astfel fiind, o soluţie de achitare a inculpatului nu apare ca fiind justificată în speţă.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că, urmare a condamnării inculpatei G.E., se impune obligarea ambilor inculpaţi, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia, la plata despăgubirilor civile.
În acest sens, se reţine însă că, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile M.C., acesta a fost greşit stabilit incluzându-se şi suma de 347 euro solicitată de compania M. pentru instalarea neautorizată a programului W., pentru acesta din urmă inculpaţii făcând dovada existenţei unei licenţe valabile.
Prin urmare, Înalta Curte constată că se dispune obligarea celor doi inculpaţi, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata contravalorii tuturor programelor de calculator pentru care nu au deţinut licenţă de instalare la data efectuării controlului, cu menţiunea că suma ce urmează a fi plătită în favoarea părţii civile M.C. este de 1.170 euro (2 programe O. x 535 euro, la care se adaugă 100 de euro cu titlu de daune morale).
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei recurate şi sentinţei pronunţate de Tribunalul Alba numai în ceea ce priveşte latura penală cu privire la inculpata G.E. şi latura civilă a cauzei, urmând ca în baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. să fie condamnată inculpata G.E. la pedeapsa cu amendă în sumă de 2.000 RON.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii O.I.M. şi G.E. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C., acesta se va reduce la valoarea de 1.170 euro, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pe de altă parte, apreciindu-se ca fiind neîntemeiate susţinerile recurentului inculpat O.I.M., recursul declarat de acesta va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat O.I.M. şi intimata inculpată G.E. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 37/A din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 472 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Alba, această din urmă hotărâre numai în ceea ce priveşte latura penală cu privire la inculpata G.E. şi latura civilă a cauzei şi, în rejudecare:
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., condamnă pe inculpata G.E. la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 RON.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii O.I.M. şi G.E. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. ";D.S."; S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C. la 1.170 Euro.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.M. împotriva aceleaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat O.I.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă intimata inculpată G.E. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată G.E., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4526/2010. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
