ICCJ. Decizia nr. 4645/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4645/2010
Dosar nr. 10570/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 8 decembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 35007/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., legalitatea temeinicia arestării preventive dispusă faţă de inculpatul-apelant B.F. şi menţine această măsură.
A respins, ca neîntemeiată, cererea apelantului-inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că inculpatul B.F. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 23 iulie 2006, în jurul orelor 19:00, pe o alee pietonală situată în Bucureşti, sectorul 1, acţionând pe fondul unui conflict preexistent şi profitând de starea de ebrietate a părţii vătămate, împreună cu alte două persoane, i-a aplicat părţii vătămate V.S. numeroase lovituri cu picioarele cu foarte mare intensitate, la nivelul toracelui, abdomenului şi la nivelul cranio-facial, provocând leziuni foarte grave ce i-au pus viaţa în primejdie.
S-a mai reţinut că la data de 23 iulie 2006, împreună cu alte două persoane a deposedat-o pe partea vătămată V.S. de un telefon mobil marca M. model X după exercitare de violenţe şi punerea părţii vătămate în imposibilitatea de a se opune.
Reţine instanţa de apel că motivele avute de vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.F., solicitând judecarea sa în libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de apel este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de comitere a acestora, respectiv în plină stradă, inculpatul lovind-o pe victimă în repetate rânduri, cu o intensitate deosebită, după care i-a sustras victimei telefonul mobil, justifică luarea faţă de inculpat a celei mai aspre măsuri preventive, precum şi menţinerea acestei măsuri pe parcursul procesului penal, impunându-se o reacţie mai fermă a autorităţilor în cazul comiterii acestui gen de infracţiune.
Atât cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cât şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ, fapt pentru care Înalta Curte, în urma propriei analize, apreciază că se impune în continuare menţinerea arestului preventiv.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpatul B.F. a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti prin Sentinţa penală nr. 708 din 14 octombrie 2010 la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, sentinţă care nu este definitivă, însă apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Încheierii din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 35007/3/2009.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4641/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4649/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
