ICCJ. Decizia nr. 4649/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4649/2010
Dosar nr. 10501/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea judecăţii formulată de Judecătoria de Circumscripţie din Brezice - Slovenia în Dosarul nr. K 56/2001, privind pe inculpaţii B.G.B., P.C., Ş.N., C.G., C.I. şi B.F.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de Judecătoria Circumscripţiei din Brezice, Slovenia, s-a solicitat autorităţilor judiciare române competente continuarea urmăririi penale şi soluţionarea cauzei în ceea ce îi priveşte pe învinuiţii:
- B.G.B.;
- Ş.N.;
- C.G.;
- C.I.;
- P.C.;
- B.F.
S-a arătat că sus-numiţii sunt cercetaţi pentru tentativă de săvârşire a infracţiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută de art. 216 alin. (1) şi (2) Cod penal sloven şi de ajutor la tentativă de săvârşire a infracţiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută de art. 216 alin. (1) şi (2) Cod penal sloven, raportat la art. 27 şi art. 25 Cod penal sloven.
Ca situaţie de fapt, s-a arătat că în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2001 B.F., ajutat fiind de ceilalţi învinuiţi, a încercat să deschidă şi să pornească trei autovehicule, folosindu-se de o şurubelniţă cu diametrul de 5 mm, cu toţii intenţionând să se deplaseze în Italia.
La dosarul înaintat de autorităţile slovene se află depus un act de inculpare din care rezultă că Parchetul Regional de Stat din Krsko a propus ca instanţa de judecată să audieze martorii din cauză, să analizeze fişele de cazier judiciar ale învinuiţilor, să îi găsească pe aceştia vinovaţi conform actului de inculpare şi să-i pedepsească conform reglementărilor în vigoare.
Cu toate acestea, autorităţile slovene au constatat că procedura în faţa Judecătoriei de Circumscripţie din Brezice nu poate fi desfăşurată întrucât învinuiţii nu se prezintă şi nici nu primesc citaţiile ce le sunt adresate, astfel încât Tribunalul Regional din Krsko a luat hotărârea de a ceda autorităţilor judiciare competente din România continuarea urmăririi penale şi soluţionarea cauzei.
Referitor la cererea formulată, Curtea reţine că dispoziţiile legale în materie sunt cuprinse în art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care se completează cu prevederile Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală (Strasbourg 1972).
Potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţie, în cazul în care o persoană este suspectată de a fi comis o infracţiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile şi conform condiţiilor prevăzute de prezenta convenţie, iar conform art. 10 lit. a) din Convenţie, statul solicitat nu va da curs cererii, printre altele, dacă aceasta nu este conformă cu dispoziţiile art. 6 parag. 1.
Din cele mai sus rezultă că o condiţie primordială pentru admiterea cererii de preluare a judecăţii o constituie existenţa unei persoane, identificată în mod corespunzător şi fără dubiu, care să fie suspectată de comiterea unei infracţiuni conform legii statului solicitant.
- Reţine instanţa de fond că unele date personale ale învinuiţilor, respectiv cele referitoare la domiciliu, conţin date care nu corespund realităţii, iar în urma verificărilor efectuate s-a reuşit identificarea persoanelor indicate în cerere, respectiv:
- B.G.B., domiciliat în R.V., cu reşedinţa în C.A.;
- P.C., domiciliat în R.V.;
- Ş.N., domiciliat în B..
În ceea ce îi priveşte pe C.G., C.I. şi B.F., autorităţile competente au comunicat că aceştia nu pot fi identificaţi, datele furnizate fiind insuficiente sau incorecte.
Mai mult, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei instrumentată de autorităţile slovene, Curtea reţine că la acesta nu se află ataşate declaraţiile date de persoanele faţă de care se solicită preluarea judecăţii, întrucât prin Încheierea din 18 februarie 2003 s-a dispus excluderea din dosar a declaraţiilor date de învinuiţi, situaţie în care identificarea numiţilor C.G., C.I. şi B.F., şi chiar verificarea datelor obţinute cu privire la B.G.B., P.C. şi Ş.N. este practic imposibilă în faza de judecată şi ar conduce la blocarea activităţii de judecată în faţa autorităţilor judiciare române.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză este vorba despre un caz de indivizibilitate, neputându-se prelua procedura doar cu privire la unele dintre persoanele indicate în cerere, din raţiuni ce ţin de buna înfăptuire a justiţiei, fiind în interesul descoperirii adevărului şi al aplicării unei sancţiuni adecvate ca urmărirea penală să fie continuată, în acelaşi timp faţă de toate persoanele implicate, de către statul unde faptele s-au săvârşit şi unde probele au fost administrate până în acest moment procesual.
Faţă de aspectele invocate, reţinând în cauză incidenţa prevederilor art. 10 lit. a) din Convenţie raportat la dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţie, instanţa nu a dat curs cererii formulate de autorităţile judiciare din Slovenia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Slovenia cât timp sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 114 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004.
Arată parchetul că instanţa de fond trebuia să se pronunţe doar asupra admisibilităţii cererii, neavând competenţa de a face verificări privind identitatea învinuiţilor, fapt pentru care consideră că se impunea ca instanţa de judecată să admită cererea de preluare a judecăţii formulată de autorităţile judiciare din Slovenia.
Critica adusă este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchet este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 302/2004 modificată reglementează procedura de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanţelor române iar la alin. (5) este prevăzută procedura de soluţionare a cauzei stabilindu-se că „odată investită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii”.
La alin. (6) se prevede că în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
Termenii imperativi folosiţi de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfăşoară în două etape.
Într-o primă etapă, curtea de apel investită cu soluţionarea cauzei se pronunţă asupra admisibilităţii cererii, instanţa urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.
În a doua etapă, în cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
Ignorând aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii fără a se pronunţa asupra admisibilităţii acesteia.
Ca atare, instanţa de fond era obligată, potrivit dispoziţiilor legale imperative menţionate, de a se pronunţa asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate şi nu să analizeze cererea în fond.
Procedura prevăzută de art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată, desfăşurată fără citarea părţilor, nu impune obligaţia pentru instanţă de a face verificări asupra identităţii învinuiţilor ci doar de a se pronunţa asupra admisibilităţii cererii.
Ca atare, în raport de considerentele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, ocazie cu care va verifica condiţiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale formulată de autorităţile judiciare din Slovenia şi numai ulterior să se pronunţe asupra fondului cauzei.
Faţă de această motivare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să admită recursul formulat de Parchet, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva încheierii din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 1269/44/2010, privind pe intimaţii B.G.B., Pasăre (fost Horvat) Cristian, Ş.N., C.G., C.I. şi B.F..
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţi, în sumă de câte 320 lei fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M.S. PopescuM. GhenaS. Dumitraşcu
MAGISTRAT ASISTENT,
A. Hirt
Red.SD
Tehnred.GB
| ← ICCJ. Decizia nr. 4645/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 709/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
