ICCJ. Decizia nr. 4641/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4641/2010
Dosar nr. 10510/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 20 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2448.6/110/2010, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi L.D.F. şi M.M.
A dispus comunicarea măsurii administraţiei locului de deţinere.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 RON pentru apelantul-inculpat M.M.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
A respins ca nefondată cererea formulată de apelantul-inculpat L.D.F. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
A constatat că apelantul-inculpat L.D.F. a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat L.D.F. să plătească statului suma de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din data de 15 aprilie 2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
1. L.D.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că după ce a procurat în luna decembrie a anului 2009 din Bulgaria aproximativ 100 de bancnote contrafăcute din cupiura de 100 dolari SUA emise în 2006, în calitate de lider a unei grupări constituite la iniţiativa sa, conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, i-a determinat cu intenţie în luna ianuarie a anului 2010, în repetate rânduri în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpatul P.R.N., M.M. şi inculpatul L.L.C., să plaseze un număr de 63 astfel de bancnote pe raza mun. Bacău, Vaslui, Iaşi, Râmnicu Vâlcea, fiind recuperate din circuitul economico-financiar un număr de 53 bancnote, prejudiciul cauzat părţilor civile audiate este în valoare 13.728 RON şi nu a fost recuperat şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., faptele constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2010, a deţinut echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor şi, de asemenea, a mai deţinut fără drept date informatice (date de carduri bancare şi codurile PIN a acestora) în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 42 din Legea nr. 161/2003, respectiv în scopul accesării ilegale a unui sistem informatic (bancomat).
2. M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); faptele constând în aceea că în lunile ianuarie-februarie 2010, în mod repetat, la intervale diferite de timp, la sugestia lui L.D.F. şi P.R.N., a aderat la gruparea infracţională constituită conform art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi a acceptat să plaseze, pe raza municipiilor Iaşi, Vaslui, Rm. Vâlcea, împreună cu alte persoane, aproximativ 45 de bancnote contrafăcute din cupiura de 100 dolari SUA, emisie 2006, inducând în eroare mai mulţi angajaţi ai unor case de schimb valutar din Iaşi, Vaslui.
Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată şi a inculpaţilor: P.R.N., L.L.C. şi B.V.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3001 C. proc. pen., cu art. 160 C. proc. pen., respectiv art. 3002 C. proc. pen., cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Tribunalul Bacău a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
Prin Sentinţa penală nr. 345/D/2010 din data de 18 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaţilor :
I. L.D.F., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a) falsificare de monedă sau alte valori la pedeapsa prevăzută de temeiul art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani;
b) complicitate la înşelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
c) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
d) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
e) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se executarea de acesta a pedepsei principale de 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., pe o durata de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
2. M.M., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
a) de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani;
b) înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
c) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului în pedeapsa principală cea mai grea şi s-a dispus executarea de acesta a pedepsei principale rezultante de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., pe o durata de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, inculpaţii L.D.F. şi M.M., în prezent cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bacău pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi.
La termenul din 20 decembrie 2010, instanţa de apel, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a verificat legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestului preventiv, constatând că măsura preventivă a fost dispusă legal şi se impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Reţine instanţa de apel că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi de asemenea sunt întrunite dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la cererea apelantului-inculpat L.D.F. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, reţine instanţa de apel că nu au apărut elemente noi care să facă posibilă adoptarea acestei soluţii, fapt pentru care a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.D.F. şi M.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului L.D.F. a arătat că recursul vizează şi dispoziţia de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, fapt pentru care Înalta Curte în raport de dispoziţiile art. 141 alin. (1) teza a II-a a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului cu privire la această dispoziţie.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, reţine Înalta Curte că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de instanţa de apel este legală şi temeinică, în mod corect reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că acestea nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, în cauză, sunt întrunite cerinţele prev. de art. 143 C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 681 C. proc. pen., inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de sesizare din oficiu emis de B.C.C.O. Bacău, planşe foto, bonuri fiscale privind schimburile valutare, declaraţiile operatorilor de la casele de schimb valutar audiaţi ca martori, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul-verbal de recunoaştere după planşe foto, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale privind percheziţiile informatice, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor concretizate prin numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, ca şi de perioada relativ mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond la pedepse cu închisoare cu executare în regim de detenţie, situaţie ce nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, însă apreciază că nu se impune, în acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaţilor, în timp ce subzistă temeiurile avute în medie la luarea măsurii arestării preventive.
Susţinerile apărătorului inculpatului L.D.F. în sensul că încheierea atacată nu este motivată nu sunt întemeiate.
Este adevărat că instanţa de apel a analizat, chiar în exces, opiniile apărării, nu se poate trage concluzia că încheierea este nemotivată.
Instanţa de apel a arătat, atât în fapt cât şi în drept, care sunt motivele care impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
De asemenea, susţinerea apărătorului în sensul că nu mai subzistă condiţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la cuantumul pedepsei cât timp pedeapsa aplicată inculpatului L. este în cuantum de 4 ani nu este întemeiată.
Dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. se referă la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, ca o condiţie pentru a se putea dispune luarea măsurii arestării preventive.
La momentul analizării legalităţii şi temeiniciei menţinerea măsurii arestării preventive în baza art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. se are în vedere tot pedeapsa prevăzută de lege, şi nu pedeapsa aplicată, care poate fi modificată cu ocazia soluţionării căilor de atac.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi împotriva dispoziţiei de menţinere a stării de arest.
Referitor la recursul declarat de inculpatul L.D.F. împotriva dispoziţiei din încheiere de respingere a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara reglementată de disp. art. 1451 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că este inadmisibil.
Dispoziţiile art. 141 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen. prevăd în mod expres că „încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac”.
Ca atare, având în vedere aceste dispoziţii legale, inculpatul L.D.F. nu avea posibilitatea de a ataca cu recurs dispoziţia de respingere a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fapt pentru care Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatului L.D.F. ca inadmisibil, cu privire la această dispoziţie, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.D.F. împotriva dispoziţiei din Încheierea din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2448.6/110/2010, vizând respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D.F. împotriva dispoziţiei din Încheierea din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2448.6/110/2010, vizând menţinerea măsurii arestării preventive.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Încheierii din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2448.6/110/2010.
Obligă pe recurentul-inculpat L.D.F. la plata sumei de 125 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul-inculpat M.M. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4637/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4645/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
