ICCJ. Decizia nr. 6/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6/2010
Dosar nr. 10154/1/2009
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 973/116/2009 (2871/2009) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului A.D.(fiul lui N. şi V., născut la 23 martie 1991 în Feteşti, jud. Ialomiţa), arestat în baza mandatului de arestarea preventivă nr. 23/U din 22 noiembrie 2008, emis de Tribunalul Călăraşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, au fost avute în vedere natura şi împrejurările concrete în care se presupune că inculpatul a comis fapta, gradul deosebit de pericol social, modalitatea brutală în care a fost comisă, circumstanţele personale ale acestuia, dar şi concluziile referatului de evaluare, care arată că inculpatul este predispus la comiterea altor fapte ilicite în viitor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând punerea sa în libertate întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale nu mai subzistă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (4) din acelaşi text de lege, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privare de libertate dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive."
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 127 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), hotărârea de condamnare apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se astfel atât legislaţia internă, cât şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în limitele legii.
Toate aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a măsurii arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 973/116/2009 (2871/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2789/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
