ICCJ. Decizia nr. 71/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 71/2010
Dosar nr. 117/1/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.A.Ş. (fiul lui V. şi C.), P.C. (fiica lui T. şi P.) şi C.V. (fiul lui C. şi C.).
S-a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpaţi.
Curtea a mai arătat că probele avute în vederea la pronunţarea hotărârii primei instanţe constituie indicii temeinice, în accepţiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor în primă instanţă.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, împrejurările concrete în care se presupune că inculpaţii au săvârşit faptele îndreptate contra vieţii persoanei, gradul deosebit de ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracţiuni, modalitatea extrem de brutală în care au fost comise, dar şi periculozitatea socială a persoanei inculpaţilor, astfel cum se desprinde din toate datele cauzei.
Toate aceste elemente evidenţiază, neîndoielnic, riscul producerii unei tulburări a ordinii publice în cazul lăsării în libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni extrem de grave şi justifică privarea acestora de libertate în continuare, în vederea asigurării finalităţii procesului penal.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente şi suficiente şi, în consecinţă, a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.A.Ş., P.C. şi C.V.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate.
Examinând recursurile, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 7 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
- C.A.Ş., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- P.C., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- C.V., la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În esenţă, s-a reţinut că în cursul lunii mai 2002, inculpaţii P.C. şi C.A.Ş. au cumpărat-o pe B.M. în vederea exploatării ei sexuale şi au cazat-o la domiciliul lor. Întrucât victima a refuzat să se prostitueze, cei trei inculpaţi au lovit-o, cauzându-i decesul.
În aceeaşi perioadă de timp, inculpaţii le-au obligat şi pe victimele P.C. şi B.C.M. să se prostitueze în folosul lor.
În sarcina inculpaţilor P.C. şi C.A.Ş. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, aceştia vânzând heroină în mod repetat, în cursul lunii aprilie 2008, punându-şi locuinţa la dispoziţia consumatorilor.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor, dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menţinută pe tot parcursul procesului penal şi este justificată şi în prezent prin constanţa temeiurilor care au stat la baza luării ei şi care impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte constată că în cauză există dovezi care fac rezonabilă presupunerea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor de către inculpaţi, iar lăsarea lor în libertate nu este întemeiată şi oportună dat fiind pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceştia îl prezintă.
Natura faptelor reţinute ca fiind săvârşite de către inculpaţi, modul de comitere a lor, consecinţele avute, temerea transmisă victimelor, constituie motive de nesiguranţă pentru societate şi de neîncredere în sistemul juridic menit să o protejeze şi care ar lua o măsură contrară celei dispuse de instanţa de fond.
Constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele legale pentru menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile acestora, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 23630/3/2008 (1310/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3384/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
