ICCJ. Decizia nr. 745/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 745/2010
Dosar nr. 1552/1/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de asigurătorul SC A.V.I.G. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că asigurătorul SC A.V.I.G. SA Bucureşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi art. 52 alin. (2) şi (6) C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 11, 16, 20, 21 şi 24 din Constituţia României, referitoare la dreptul la un proces echitabil prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat recursul, pronunţând Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare.
La termenul de judecată din 11 februarie 2010 asigurătorul SC A.V.I.G. SA Bucureşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi art. 52 alin. (2) şi (6) C. proc. pen. cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 11, 16, 20, 21 şi 24 din Constituţia României, referitoare la dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au judecat recursul, pronunţând Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare.
Cu referire la dispoziţiile art. 47 alin. (1) C. proc. pen. invocă neconstituţionalitatea lor doar în măsura în care în formularea „judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze, nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac „referirea căii de atac nu include incompatibilitatea acelui judecător şi pentru judecarea căilor extraordinare de atac, ale contestaţiei în anulare şi revizuirii.
În motivare a mai arătat că prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. pen. sunt inechitabile şi discriminatorii, deoarece ascultarea părţilor la soluţionarea unei cereri de recuzare, este lăsată la latitudinea instanţei.
Instanţa de fond a apreciat inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) şi art. 52 alin. (2) şi (6) C. proc. pen., întrucât autorul excepţiei a criticat modul în care instanţa investită cu soluţionarea cererii de recuzare a făcut interpretarea dispoziţiilor legale şi nu aduce critici dispoziţiei legale invocate a fi în neconcordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs asigurătorul SC A.V.I.G. SA, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că excepţia invocată priveşte o chestiune de interpretare a legii, dar critică o anume interpretare, cea care este neconstituţională.
Recurenta arată că s-a mai pronunţat Curtea Constituţională asupra unei anumite interpretări, în acest sens fiind Decizia nr. 228/2007, iar excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât această interpretare contravine cerinţei de imparţialitate prevăzută de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 11, 20 şi 124 din Constituţia României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază încheierea Curţii de Apel Timişoara ca fiind legală şi temeinică, în conformitate cu art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
În acest context sesizarea Curţii Constituţionale cu controlul constituţionalităţii unei interpretări date de o instanţă judecătorească dispoziţiilor C. proc. pen., respectiv art. 47 alin. (1) şi art. 52 alin. (2) şi (6) C. proc. pen. este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC A.V.I.G. SA.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC A.V.I.G. SA împotriva încheierii din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 1456/59/2009.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3394/2010. Penal → |
|---|
