ICCJ. Decizia nr. 845/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 845/2010
Dosar nr. 3597/96/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 16 martie 2009, pronunţată în urma rejudecării după casare, Tribunalul Harghita, în baza art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.J. (fiul lui D. şi A.) pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În esenţă, s-ar reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 17 aprilie 2005, în jurul orei 6, F.S. a fost găsit mort de către fratele său. Victima prezenta leziuni craniene şi faciale.
În urma necropsiei s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorată paraliziei sistemului nervos central consecutivă hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale cu fractura bolţii şi bazei craniene.
În locuinţa victimei s-a constatat că lenjeria de pat era răvăşită şi aruncată pe duşumea.
În locuinţa victimei s-a găsit o geantă din material textil conţinând 842 lei.
De la locul faptei s-au ridicat urme papilare, iar, în urma expertizei dactiloscopice, s-a stabilit că una dintre urme ridicate de pe un pahar a fost creată de degetul arătător al inculpatului B.J., identificându-se 12 elemente dactiloscopice comparative.
În urma cercetării judecătoreşti efectuate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prezenţa degetului arătător de pe mâna dreaptă a inculpatului pe un pahar ridicat de la locul faptei nu poate demonstra decât prezenţa inculpatului la locul faptei într-un moment anterior faptei şi nicidecum săvârşirea infracţiunii de omor, în condiţiile în care nu sunt alte probe care să dovedească că autorul infracţiunii este inculpatul B.J.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 83/ A din 6 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 91 din 16 martie 2009 a Tribunalului Harghita.
Prin recursul declarat de Parchet şi precizat oral de reprezentantul M.P. s-a solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru completarea cercetării judecătoreşti, inclusiv prin efectuarea unei expertize asupra impresiunilor digitale aflate la dosar.
Recursul este fondat, atât pentru motivele precizate oral de Parchet, dar şi pentru alte motive.
Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, iar în acest scop, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din acelaşi cod.
Or, în cauză, deşi anterior, prin Decizia nr. 3099 din 3 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul Parchetului, prin care, printre altele, s-a invocat că în cercetarea judecătorească efectuată, instanţa de fond a administrat probele cu procedura de citare nelegal îndeplinită iar, drept urmare, a casat sentinţa penală nr. 41/2008 a Tribunalului Harghita şi Decizia penală nr. 45/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal Harghita, se constată că, acest tribunal, în loc să refacă întreaga cercetare judecătorească în condiţiile legii, prin încheierea din 9 martie 2009, a respins cererea de reascultare a martorilor, cu motivarea că aceasta nu este necesară (fila 34 dosar Tribunalul Harghita).
Aşa fiind, se impune admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita, pentru refacerea cercetării judecătoreşti în condiţiile legii.
În cursul cercetării judecătoreşti urmează a fi ascultat şi martorul D.I., despre care inculpatul B.I. a declarat la 15 mai 2009 în faţa instanţei de apel că „are cunoştinţă cu privire la cel care a ucis victima" (fila 19 dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş).
Totodată, aşa cum a solicitat reprezentantul M.P., având în vedere că la dosar nu mai există obiectele de pe care s-au ridicat urmele papilare, ci doar impresiunile digitale lăsate pe acestea, se va dispune şi efectuarea unei noi expertize asupra acestora în sensul explicat de procuror şi consemnat în partea introductivă a prezentei decizii.
Evident că, în raport de cele care vor rezulta din cercetarea judecătorească care se va efectua, urmează să fie administrate orice alte probe utile aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş împotriva Deciziei penale nr. 83/ A din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat B.D.J.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 91 din 16 martie 2009 a Tribunalului Harghita şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Harghita.
Constată că intimatul inculpat este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
