ICCJ. Decizia nr. 863/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 863/2010
Dosar nr. 5627/3/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1549 D/P/2008 din 13 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
- G.G.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- I.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Procurorul, în baza probelor administrate, a reţinut în esenţă că, la data de 23 ianuarie 2009, prin intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L. a vândut martorului cu identitate atribuită Ionescu Ion 3 doze conţinând 0,37 grame heroină, cu suma de 130 lei şi a deţinut, pentru consum, fără drept, 2 doze conţinând 0,30 grame heroină.
Prin sentinţa penală nr. 670 din 24 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
- În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.G.L. la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare, a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
A făcut aplicaţia art. 71 C. pen. şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata detenţiei preventive de la data de 23 ianuarie 2009 la zi.
- În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive.
S-au confiscat de la inculpaţi cantităţile de 1,18 grame heroină şi 40 de comprimate de metadonă, rămase în urma analizelor de laborator.
Au fost confiscate sumele de 110 lei de la inculpatul I.M.C. şi 660 lei de la inculpatul G.G.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că probatoriul administrat în cauză relevă că, la data de 23 ianuarie 2009, prin intermediul inculpatului I.M.C., inculpatul G.G.L. a vândut trei doze de heroină şi a reţinut pentru consum, fără drept, patru doze ce conţineau 0,65 grame heroină, precum şi 49 comprimate de metadonă.
Cu privire la inculpatul I.M.C. s-a reţinut că probele administrate dovedesc că, la data de 23 ianuarie 2009, acesta a intermediat vânzarea a trei doze conţinând 0,37 grame heroină, între inculpatul G.G.L. şi martorul I.I., cu suma de 50 lei şi a deţinut pentru consum, fără drept două doze conţinând 0,30 grame heroină.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii G.G.L. şi I.M.C.
Apelantul-inculpat G.G.L. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că probele administrate nu dovedesc vinovăţia sa şi a solicitat achitarea sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Apelantul-inculpat I.M.C. a solicitat instanţei de apel reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, în raport de circumstanţele reale şi personale. Sub acest aspect apelantul-inculpat a invocat mediul pauper din care face parte, mediu care a determinat consumul de droguri, condiţia sa intelectuală precară, precum şi împrejurarea că nu este membru al vreunei reţele de traficanţi de droguri, circumstanţe în raport de care pedeapsa cu închisoare aplicată de prima instanţă este mult prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 237/ A din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând pe fond:
- A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, stabilită pentru inculpatul G.G.L., a repus pedepsele în individualitatea lor şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului menţionat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
- În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea sumei de 660 lei către inculpatul G.G.L. şi a sumei de 110 lei inculpatului I.M.C. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe, a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a făcut aplicarea art. 383 alin. (2) C. pen.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, pe situaţia de fapt, că în urma denunţului formulat de denunţătoarea B.I.A. împotriva inculpatului I.M.C., pe data de 23 ianuarie 2009, în jurul orei 845, martorul cu identitate protejată Ionescu Ion s-a deplasat la imobilul situat în Bucureşti, unde i-a înmânat inculpatului menţionat suma de 180 lei, compusă din bancnote anterior înseriate.
Inculpatul I.M.C. a intrat într-un alt corp de clădire, de unde s-a întors şi i-a înmânat martorului trei doze ce conţineau heroină, în cantitate de 0,37 grame.
În aceeaşi zi, între orele 1400-1600, a fost efectuată percheziţie corporală asupra inculpatului I.M.C., asupra acestuia fiind găsite, şi ridicate, sumele de 50 lei, compusă din bancnotele înseriate şi de 110 lei.
S-a mai efectuat percheziţie domiciliară la locuinţa acestuia, unde a fost găsită cantitatea de 0,30 grame heroină, cât şi în locuinţa alăturată, în care se aflau inculpatul G.G.L. şi martorul S.L., concubina acestuia, asupra căreia a fost găsită suma de 780 lei, din care suma de 120 lei compusă din bancnotele înseriate. Au mai fost găsite la această din urmă locaţie patru doze de heroină în amestec cu cofeină, în număr de 0,65 grame, precum şi un număr de 49 comprimate conţinând metadonă.
În raport de aceasta situaţie instanţa de apel a reţinut că nu există probe clare de vinovăţie cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc de către inculpatul G.G.L., ci doar simple indicii, insuficiente pentru susţinerea vinovăţiei acestuia. Sub acest aspect s-a mai reţinut că nu există niciun denunţ faţă de acest inculpat. A mai reţinut instanţa de apel că din conţinutul procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, coroborate cu declaraţia martorului-asistent D.I., rezultă că inculpatul I.M.C., după ce a discutat cu martorul cu identitate atribuită I.I., a intrat în curtea imobilului, de unde a ieşit după 3-4 minute. Or, la urmărirea penală acelaşi martor a relatat că inculpatul a revenit după o perioadă de timp mult mai mare, de aproximativ 10-15 minute. Acelaşi martor a declarat la judecata în fond a cauzei că nu îl cunoaşte pe inculpatul G.G.L., pentru ca în faţa instanţei de apel să declare că îl cunoaşte întrucât, de aproximativ două luni şi jumătate îşi cumpăra de la acesta heroina pentru consumul propriu. În raport de caracterul contradictoriu al declaraţiilor, instanţa de apel a reţinut împrejurarea aprecierii cu rezerve a seriozităţii declaraţiilor acestui martor, referitoare la inculpatul G.G.L. Prin urmare, cu referire şi la declaraţiile contradictorii ale martorei S.l., instanţa de apel a reţinut că singura împrejurare incontestabilă în cauză o constituie intrarea inculpatului I.M.C. în imobilul învecinat, însă unde nu aveau vizibilitate nici martorul cu identitate atribuită şi nici organele de poliţie aflate în supraveghere, pentru a cunoaşte măcar faptul dacă inculpatul G.G.L. era acasă la acea oră.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul G.G.L. şi inculpatul I.M.C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei achitări a inculpatului G.G.L., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului procurorul a susţinut că, din examinarea întregului material probator administrat în cauză, rezultă că prima instanţă a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului G.G.L. cu privire la infracţiunea de trafic de droguri.
Pentru a dispune în sensul achitării inculpatului G.G.L. sub aspectul acestei infracţiuni, instanţa de apel a reţinut o situaţie discordantă faţă de conţinutul real al probelor, ca urmare a ignorării unor aspecte evidente care ilustrează vinovăţia inculpatului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Recurenţii-inculpaţi G.G.L. şi I.M.C. au reiterat criticile de nelegalitate şi netemeinicie formulate în apel.
Recurentul-inculpat G.G.L. a susţinut că probele dosarului evidenţiază că este cunoscut ca deţinător de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte pe care le-a recunoscut, însă nici o probă nu dovedeşte că s-ar fi ocupat de trafic de droguri.
Recurentul-inculpat I.M.C. a invocat datele personale ce îl caracterizează favorabil şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând actele şi lucrările dosarelor, precum şi hotărârile pronunţate în cauză, în raport de motivele de nelegalitate şi de netemeinicie formulate prin recursurile declarate în cauză, precum şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Din cuprinsul procesului verbal din 23 ianuarie 2009, încheiat de procuror, rezultă că procedând la audierea nemijlocită a martorului cu identitate atribuită I.I., acesta declarat că este consumator de droguri de mai mult timp.
În ultima perioadă acesta îşi cumpăra heroină pentru consumul propriu de la o persoană V., zis S., care locuieşte în Bucureşti.
Procedând la verificarea acestui denunţ, organele de poliţie, însoțite la o persoana V., zis S. de un martor asistent, s-au deplasat la locaţia menţionată de martorul cu identitate protejată.
Anterior, la sediul poliţiei, s-a procedat la percheziţia corporală a martorului cu identitate protejată, constatându-se inexistenţa asupra acestuia a substanţelor psihotrope sau stupefiante supuse controlului legal.
Totodată, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor care au format suma de 180 lei, înmânată martorului cu identitate protejată I.I., pentru cumpărarea unei cantităţi de droguri, sub supravegherea lucrătorilor de poliţie.
Martorul I.I. a ajuns la imobilul de unde a cumpărat trei doze de heroină, contra sumei de 180 lei pe care o primise în acest scop de la organele de poliţie.
Înainte de remiterea dozelor de heroină, persoana de la imobilul menţionat a spus martorului cu identitate protejată Ionescu Ion să aştepte aproximativ 10-15 minute, timp în care va merge la un vecin.
Cele trei doze de heroină au fost înmânate martorului cu identitate atribuită I.I., numai după întoarcerea de la imobilul învecinat.
Totodată, din cuprinsul procesului verbal încheiat de procuror la data de 21 ianuarie 2009 rezultă că în urma formulării denunţului acelaşi martor a arătat că numiţii S. şi L. care se ocupau cu traficul de droguri, şi cu privire la care a indicat aproximativ vârsta şi anumite caracteristici fizice, şi că de la aceştia se aprovizionează când are nevoie.
Pe de altă parte, din conţinutul procesului verbal încheiat de lucrători din carul Serviciului Antidrog - Biroul Sectorului 2, la data de 23 ianuarie 2009, în prezenţa martorului asistent D.I. şi a martorului denunţător, s-au consemnat împrejurările în care acesta din urmă a cumpărat droguri din imobil. În acelaşi proces verbal s-a consemnat că inculpatul I.M.C., cu care s-a întâlnit denunţătorul pentru a achiziţiona droguri, nu i-a înmânat acestuia imediat drogurile ci numai după deplasarea în curtea imobilului învecinat, unde locuieşte inculpatul G.G.L., şi de unde a ieşit după aproximativ 3-4 minute, după care a înmânat martorului cu identitate protejată drogurile pentru care acesta efectuase anterior plata.
În fine, la percheziţia corporală efectuată asupra martorei S.L., concubina inculpatului G.G.L. şi cu care locuia în imobil, s-a găsit asupra acesteia suma de 780 lei, între care se găseau şi bancnotele înseriate, iar în camera inculpatului menţionat au fost găsite patru pungi din plastic, răsucite la capăt şi lipite prin topire, ce conţineau o substanţă pulverulentă, precum şi 49 de comprimate conţinând metadonă.
La cercetarea judecătorească de la instanţa de fond inculpatul G.G.L. a refuzat să facă declaraţii sub aspectul învinuirilor reţinute în sarcina sa.
Este adevărat că, ulterior, declaraţiile sunt contradictorii, însă detectarea reactivităţii emoţionale a celor doi inculpaţi a evidenţiat neechivoc indicii comportamentului simulat.
Pe de altă parte, apărările inculpatului G.G.L. şi declaraţiile martorei S.L., în cursul judecăţii, rămân singulare şi nu se coroborează cu probatoriul majoritar concordant efectuat în cauză.
Prin urmare în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă cu evidenţă vinovăţia inculpatului G.G.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În raport de concluzia indubitabilă pe care ansamblul probator administrat o impune, rezultă cu evidenţă că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt dispunând desfiinţarea în parte a hotărârii legale şi temeinice a primei instanţei sensul achitării inculpatului G.G.L. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Examinând cauza sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite inculpatului I.M.C., cunoscut cu antecedente penale, se constată că prin reţinerea nemotivată a circumstanţelor atenuante, acestea sunt oricum prea blânde, aşa încât nu se constată temeiuri pentru reindividualizarea acestora în sensul reducerii cuantumului lor.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. d), Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa Decizia atacată, numai sub aspectul greşitei achitări a inculpatului G.G.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi, rejudecând în fond, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., va condamna inculpatul menţionat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Va aplica inculpatului G.G.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 237 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata detenţiei preventive.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii-inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 237 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată, numai sub aspectul greşitei achitări a inculpatului G.G.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Rejudecând, în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul G.G.L. (fiul lui I. şi T.) la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G.L. şi I.M.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2009 la 5 martie 2010.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.G.L. prevenţia de la data de 23 ianuarie 2009 până la data punerii sale în libertate.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4228/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
