ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4210/2010

Dosar nr. 680/2/2010

Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 23 aprilie 2009, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată plângerea penală formulată de numita H.S.M., prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de numitul M.D., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, precum şi faţă de numiţii V.l.B. şi S.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), infracţiunii de tulburare a folosinţei locuinţei (art. 320 C. pen.) şi infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C. pen.).

În motivarea plângerii, petenta a arătat că locuieşte în apartamentul nr. 9 situat în imobilul din bd. N.B., apartament deţinut în coproprietate cu numiţii M.D. şi V.l.B. şi că, la 9 aprilie 2008, aceştia au solicitat la SC E.M.S. SA încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice arătând - în mod mincinos - că sunt singurii proprietari ai apartamentului în cauză şi formulând şi o cerere prin care solicitau demontarea contoarului existent, cu motivare că nu mai locuiesc la adresa sus-menţionată. Urmare cererii, la 10 aprilie 2008, reprezentanţi ai SC E.M.S. SA s-au deplasat la imobilul mai sus-arătat au demontat contoarul şi au întrerupt furnizarea de energie electrică. Ulterior, contractul de furnizare a energie electrice încheiat de aceştia a fost reziliat de SC E.M.S. SA, însă intimaţii au refuzat să-şi dea acordul pentru încheierea unui nou contract de furnizare de energie electrică pe numele tuturor coproprietarilor.

Prin Rezoluţia nr. 765/P/2009 din 6 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 228 alin. (1), cu referire la art. 10 lit. d) şi e) C. proc. pen., s-a dispus:

- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.D., V.l.B. şi S.N. pentru sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare a folosinţei locuinţei (art. 320 C. pen.);

- neînceperea urmăririi penale fată de numitul M.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)).

Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că:

În sarcina numiţilor M.D., V.l.B. şi N.S. nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de tulburarea folosinţei locuinţei (art. 320 C. pen.), deoarece aceştia nu au urmărit sau acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv încălcarea libertăţii numitei H.S. sub aspectul normal al folosinţe locuinţei, ci au urmărit doar întreruperea furnizării de energie electrică pentru spaţiul pe care îl deţin în proprietate.

Cu privire la infracţiune de fals în declaraţii (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), s-a constat că numitul M.D. a solicitat încheierea unui contract de furnizare de energie electrică pe numele său, depunând la sediul SC E.M.S. SA înscrisurile solicitate de reprezentanţii acestei societăţi neavând cunoştinţă de obligaţia de a obţine acordul tuturor coproprietarilor şi de a încheia contractul pe numele tuturor coproprietarilor.

S-a mai arătat că în cauză nu se impune adoptarea unei soluţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., având în vedere că încadrarea juridică a faptelor se face de către organul judiciar.

Împotriva acestei rezoluţii petiţionara a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 1925/11121 2009 din 21 decembrie 2009.

Nemulţumită, petiţionara s-a adresat instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 86 din 12 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara H.S.M. şi a menţinut rezoluţia atacată.

Totodată petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, şi către intimatul S.N. în sumă de 1.000 RON, şi câte 1.528,50 RON către intimaţii D.M. şi V.l.B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice întrucât în mod corect s-a constatat de către procuror că nu pot fi reţinute în sarcina intimaţilor infracţiunile de fals în declaraţii şi tulburarea folosinţei locuinţei.

Împotriva acestei sentinţe peţionara a declarat, în termen legal, recursul de faţă, la dezbaterea căruia nu s-a prezentat, solicitând, în cuprinsul motivelor de recurs depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât nu s-a procedat la audierea sa şi a martorei propuse, numita B.S., nu au fost emise adrese către SC E.M.S., pentru aflarea adevărului fiind necesară refacerea şi întocmirea dosarului de urmărire penală, în conformitate cu prevederile legale

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului şi a considerentelor sentinţei atacate rezultă în mod pregnant că soluţia - adoptată de procuror prin Rezoluţia atacate şi confirmată, atât de procurorul ierarhic superior cât şi de prima instanţă - este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor prevăzute de art. 320 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de intimaţii M.D., V.l.B. şi N.S.

Potrivit art. 2781, alin. (7) C. proc. pen., instanţa de judecată se mărgineşte la verificarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate ";pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate";.

Critica petiţionarei cu privire la faptul că nu au fost administrate probe este nefondată, întrucât acest lucru este posibil numai după ce se dipsune începerea urmăririi penale şi nu în faza actelor premergătoare ca în speţa de faţă.

Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi casarea sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara H.S.M.

Cu privire obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare solicitate de intimatul N.S., în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, astfel cum rezultă din factura fiscală depusă la dosar Curtea apreciază că sunt exagerate.

Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că apărătorul intimatului N.S. s-a prezentat la trei termene de judecată - 2 iulie 2010 şi 15 octombrie 2010, date la care cauza s-a amânat, şi la termenul de faţă - când au avut loc dezbaterile, astfel încât se apreciază că suma de 500 RON este suficientă.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin. (6) recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul N.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara H.S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul N.S.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs