ICCJ. Decizia nr. 874/2010. Penal. Ameninţarea (art. 193 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 874/2010
Dosar nr. 2202/279/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 781 din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins recursul formulat de recurenta parte vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 511/RP din 6 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2202/279/2009 al Tribunalului Neamţ, ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata a 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 511/RP din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamţ s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentul R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 533 din 27 august 2009.
Pentru a decide astfel s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 533 din 27 august 2009 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, în temeiul dispoziţiilor art. 279 alin. (2) şi art. 285 C. proc. pen. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea ei Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ în vederea efectuării de cercetări faţă de făptuitorul R.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., parte vătămată fiind R.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin plângerea prealabilă înregistrată la această instanţă sub nr. 2202/279/2009 din 7 aprilie 2009, partea vătămată R.N. l-a ameninţat cu bătaia în staţia de autobuz a comunei Războieni.
Fapta reclamată de partea vătămată ar putea constitui infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, depusă, potrivit art. 279 alin. (2) C. proc. pen. la organul de cercetare penală sau la procuror; potrivit dispoziţiilor art. 262 C. proc. pen., actul de sesizare al instanţei este reprezentat de rechizitoriul întocmit de un procuror de la o unitate a Ministerului Public, după finalizarea urmăririi penale.
Având în vedere cele expuse, reţinând că plângerea prealabilă formulată de partea vătămată R.V. a fost greşit îndreptată, în baza art. 279 alin. (2) şi 285 C. proc. pen., prima instanţă a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de recurs şi din oficiu, tribunalul a constatat că recursul este nefondat.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că prima instanţă a constatat corect că plângerea prealabilă a fost greşit îndreptată.
Împotriva acestei decizii la data de 12 noiembrie 2009, R.V. introduce o cerere pe care a intitulat-o „plângere”, calificată de Tribunalul Neamţ drept recurs, care a fost înaintată Curţii de Apel Bacău împreună cu dosarul cauzei.
La data de 10 decembrie 2009 petentul a trimis prin poştă o cerere prin care arată că nu a declarat recurs, dar nici nu a calificat-o expres, în conformitate cu regulile de procedură penală ce reglementează regimul căilor de atac.
În lipsa unor cazuri concrete de nemulţumire faţă de decizia penală atacată, cazuri care să dea posibilitatea instanţei de a califica prezenta cerere drept contestaţie în anulare sau revizuire, plângerea cu caracter general formulată de R.V. a fost analizată de Curtea de Apel Bacău în concordanţă cu competenţa sa generală, de instanţă de recurs.
În raport de această cale de atac, având în vedere decizia penală atacată şi caracterul său definitiv, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul.
În memoriul depus în scris la dosar acesta a arătat, în esenţă, că este nemulţumit de hotărârea atacată şi de hotărârea pronunţată de Tribunalul Neamţ. Petiţionarul arată că la Tribunalul Neamţ s-a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, întrucât nu au fost analizate probele care dovedesc vinovăţia intimatului pentru infracţiunea reclamată.
Recursul este inadmisibil.
Curtea reţine că pot fi supuse recursului sentinţele pronunţate de curţile de apel ca instanţe de fond [art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], precum şi deciziile pronunţate de aceleaşi instanţe în apel [art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.], iar nu şi deciziile prin care au fost soluţionate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
În speţă, Curtea constată că este învestită cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunţată de Curtea de apel, ca instanţă de recurs, situaţie inadmisibilă, sens în care urmează a respinge ca atare calea de atac formulată de petent, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată R.V. împotriva Deciziei penale nr. 781 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 882/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
