ICCJ. Decizia nr. 906/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 906/2010
Dosar nr. 200/36/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 132/P din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a respins plângerea formulată de petenţii G.A. şi G.C. - domiciliaţi în Constanţa, str. M., împotriva rezoluţiei din data de 13 decembrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 71/P/2007 şi a Rezoluţiei nr. 19/II/2/2008 din data de 7 februarie 2008 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la 4 decembrie 2006 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a înregistrat plângerea formulată de numiţii G.A., G.I., G.C., P.C., P.M., P.V., R.E., R.M.A., T.E., prin care solicitau efectuarea de cercetări faţă de G.A., B.A.C., P.I., M.M., M.L., M.B. şi M.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 323, art. 289, art. 291, art. 292, art. 293, art. 215 alin. (2), art. 246, art. 248 C. pen., precum şi faţa de numita O.C.E., notar public fără a se preciza infracţiunea comisă de aceasta.
Prin Ordonanţa nr. 103 din 2 august 2007, D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele M.B. şi M.N., magistraţi judecători în cadrul Tribunalului Constanţa şi de numitul B.A.C., urmare a cercetărilor efectuate sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen., întrucât fapta nu exista.
Cu privire la celelalte infracţiuni, respectiv pentru art. 323, art. 289, art. 291, art. 292, art. 293, art. 215 alin. (2), art. 246 şi art. 248 C. pen., s-a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, căruia îi revine competenţa după calitatea persoanei şi teritorială.
Prin Rezoluţia nr. 71/P din 13 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de petenţii G.A., B.A.C., P.I., M.M., M.L., M.B. şi M.N. pentru infracţiunile prev. de art. 323, art. 289, art. 291, art. 292, art. 293, art. 215 alin. (2), art. 246, art. 248 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există.
Prin Rezoluţia nr. 19/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petenţii G.A. şi G.C., apreciindu-se legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, din cercetările efectuate nerezultând indicii de săvârşire a unor fapte cu caracter penal reclamate de către petenţi.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că în raport de cele reţinute în rezoluţiile parchetului, deşi petenţii au formulat plângere, nu au adus elemente noi care să contureze existenţa unor indicii sau probe cu privire la faptele reclamate pretins a fi comise de către făptuitori.
Împotriva sus-menţionatei sentinţei au declarat recurs petiţionarii, arătând în scris, că judecătorul fondului nu a analizat integral toate criticile aduse împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În acest sens, au arătat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la examinarea legalităţii rezoluţiei din punct de vedere procedural, câtă vreme la data de 16 decembrie 2007 s-a conexat la dosarul soluţionat în data de 13 decembrie 2007 un alt dosar, primit prin declinare.
Au mai susţinut că instanţa de fond avea obligaţia să examineze dacă rezoluţia contestată a răspuns plângerii formulate, atât cu privire la toate infracţiunile reclamate, cât şi cu privire la persoanele vizate.
Totodată, instanţa de fond nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale nici cu privire la cea de-a doua plângere, venită prin declinare şi care nu a făcut nici măcar obiectul urmăririi penale.
Au mai arătat că judecătorul fondului a făcut o serie de aserţiuni privitor la aspecte ce ţin de dreptul civil şi nu a ţinut seama de actele depuse la dosar de către ei, ignorând probatoriile pertinente şi concludente.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora se poate fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Astfel, faţă de primul motiv de recurs, respectiv că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la examinarea legalităţii rezoluţiei din punct de vedere procedural, câtă vreme la data de 16 decembrie 2007 s-a conexat la dosarul soluţionat în data de 13 decembrie 2007 un alt dosar, primit prin declinare, Curtea constată că nu poate fi primit.
În acest sens, examinându-se actele aflate la dosar, Curtea reţine că la Dosarul nr. 71/P/2007 vol. II se află Ordonanţa nr. 103/P/2006 din 2 august 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele M.B. şi M.N., magistraţii judecători în cadrul Tribunalului Constanţa şi de numitul B.A.C., urmare cercetărilor efectuate sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen., întrucât a intervenit una din cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, prevăzută de lege şi anume cea prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, căruia îi revine competenţa după calitatea persoanei şi teritorială, de continuare şi definitivare a cercetărilor penale în cauză faţă de numiţii G.A., B.A.C., P.I., M.M., M.L., M.B. şi M.N., sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 289, art. 291, art. 292, art. 293, art. 215 alin. (2), art. 246, art. 248, art. 323 toate C. pen.
Totodată, la Dosarul nr. 71/P/2007, vol. I se află Rezoluţia nr. 71/P/2007 din 13 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, unde se reţine că dosarul DNA a fost conexat la Dosarul nr. 71/P72007 avându-se în vedere că are ca obiect aceleaşi fapte şi priveşte aceleaşi persoane, iar o parte dintre acestea atrag competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, având în vedere calitatea lor.
Faţă de toate aspectele învederate, Curtea constată că în mod legal şi procedural s-a dispus conexarea celor două dosare, iar toate actele de cercetare penală au fost efectuate cu respectarea normelor legale, examinându-se cauza atât cu privire la toate persoanele reclamate, cât şi cu privire la toate infracţiunile indicate, aceste acte efectuându-se în Dosarul cu nr. 71/P/2007, după conexare.
În cele ce preced, Curtea a răspuns criticilor invocate de recurenţi cu privire la faptul că instanţa de fond avea obligaţia să examineze dacă rezoluţia contestată a răspuns plângerii formulate, atât cu privire la toate infracţiunile reclamate, cât şi cu privire la persoanele vizate.
De asemenea, este nefondată şi susţinerea potrivit căreia instanţa de fond nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale nici cu privire la cea de-a doua plângere, venită prin declinare şi care nu a făcut nici măcar obiectul urmăririi penale, întrucât aşa cum anterior s-a arătat, cea de-a doua plângere, venită prin declinare, a fost analizată în cadrul Dosarului nr. 71/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, după conexarea dosarului în care s-a dispus Ordonanţa nr. 103/P/2006 din 2 august 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa.
Împrejurarea că petiţionarii sunt nemulţumiţi de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care aceştia le-au indicat în plângere.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate sun atributele magistraţilor, care se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuiesc justiţia în numele legii, fiind independenţi faţă de părţi, iar hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
De altfel, petiţionarii au avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-au apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care aceştia au şi uzat, fiindu-le astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză, reprezintă un drept constituţional al petenţilor, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea acestora.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca această să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii G.A. şi G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 132/P din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 599/2010. Penal → |
|---|
