ICCJ. Decizia nr. 85/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 85/2010
Dosar nr. 1075/59/2009
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 288/PI din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 973/II/2/2009 şi nr. 465/P/2009.
A obligat petentul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 10 iulie 2009, petentul A.P.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaţilor P.A. - judecător, R.M.L. - judecător, G.L. şi P.C. - procurori, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen., pe motiv că intimaţii, în calitatea lor de judecători şi procurori, şi-au exercitat în mod necorespunzător sarcinile de serviciu şi au favorizat infractorii în dosarele pe care aceştia le-au soluţionat.
Prin rezoluţia nr. 465/P/2009 din 15 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi intimaţii.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere în condiţiile prev. de art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 973/II/2/2009 din 27 august 2009.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale, petentul A.P.G. s-a adresat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, întrucât în mod greşit i s-a respins cererea de asistenţă juridică gratuită, deşi îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, cererile sale nu au fost judecate de 2 judecători şi nu a avut un drept de reexaminare.
Instanţa de fond a considerat că soluţionarea cererilor petentului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, neconstatându-se aspecte din care să rezulte comiterea unor fapte penale de către magistraţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, apreciind că hotărârea este nelegală, întrucât a fost pronunţată de un complet incompatibil, respectiv procurorul M.V., împotriva acesteia făcând plângere penală, astfel încât era incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei de către un complet legal constituit.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor premergătoare efectuate de către procuror ce au stat la baza rezoluţiei atacate, cât şi a hotărârii recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect şi temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în concret şi căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de magistraţii P.A., R.M.L., G.L. şi P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 264 C. pen., iar judecătorul fondului a respins motivat plângerea acestuia îndreptată împotriva rezoluţiei nr. 465/P/2009, constatând că plângerea nu există.
Înalta Curte constată că magistraţii judecători şi procurorii, şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, respectând dispoziţiile legale cât şi cele deontologice.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluţiile pronunţate de magistraţi pe baza probelor administrate nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Simpla nemulţumire a petentului de soluţia adoptată într-o cauză nu poate constitui motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului care a emis-o, atâta timp cât din actele de urmărire penală nu a rezultat că acesta ar fi săvârşit o infracţiune în legătură cu îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu, soluţiile pronunţate de către magistraţi pot fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
După epuizarea căilor de atac nimeni nu poate pune în discuţie autoritatea deciziilor magistraţilor, întrucât o eventuală punere în discuţie ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.
Instanţa penală sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate substitui instanţelor de control judiciar şi, în consecinţă, nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârii pronunţate de o altă instanţă.
Deoarece, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii magistraţi ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine critica formulată de petent în recursul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 288/PI/2009 a Curţii de Apel Timişoara, referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate, pe motiv că a fost pronunţată de un complet incompatibil, prin participarea procurorului M.V., împotriva căreia s-a plâns penal, întrucât pe de o parte procurorul respectiv nu a participat la deliberarea şi pronunţarea hotărârii, acesta fiind atributul judecătorilor, iar pe de altă parte, motivul de incompatibilitate invocat de către petent nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., astfel încât hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 288/PI din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 595/2010. Penal → |
|---|
