ICCJ. Decizia nr. 925/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 925/2010
Dosar nr. 2026/1/2010
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 41346/3/2009 (436/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor M.S. (fiul lui V. şi al M.) şi I.P.D. (fiul lui T. şi al A.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin în continuare şi impun privarea de libertate a celor doi inculpaţi.
S-a apreciat că probele avute în vedere la pronunţarea hotărârii primei instanţe constituie indicii temeinice, în accepţiunea prev. de art. 681 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta rezultă din gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina lor, din natura infracţiunilor comise din gravitatea deosebită a acestora.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen., Curtea a apreciat că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente şi suficiente şi în consecinţă, a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.S. şi I.P.D., fără a arăta motivele de casare.
În concluziile orale, apărătorul din oficiu al inculpaţilor recurenţi a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi judecarea inculpaţilor în stare de libertate deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., au recunoscut şi regretat faptele şi nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Prin Sentinţa penală nr. 18 din 7 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul M.S. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, a fost condamnat inculpatul I.P.D. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni prev. de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 456/2002, republicată, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., art. 80 C. pen.
S-a reţinut că în datele de 21 martie 2009 şi 22 martie 2009, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul M.S.a efectuat retrageri de numerar la ATM-ul R. Bank - Primăria sectorului 6 Bucureşti prin folosirea unor cartele PVC pe care fuseseră inscripţionate informaţiile copiate de pe banda magnetică a unor carduri şi codul de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecţionate artizanal care fuseseră montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenţia P.M. şi Agenţia L.T.
Inculpatul I.P.D. l-a însoţit în data de 22 martie 2009 pe inculpatul M.S., iar în intervalul orar 14:00 - 22:00 - 14 ianuarie a retras numerar la ATM-ul R. Bank - Primăria Sectorului 6 Bucureşti prin folosirea unor cartele PVC pe care fuseseră inscripţionate informaţii copiate de pe banda magnetică a unor carduri şi codul de securitate PIN cu ajutorul unor dispozitive confecţionate artizanal care fuseseră montate anterior la ATM-urile R. Bank Agenţia P.M. şi Agenţia L.T.
În cauză există suficiente indicii care să facă rezonabilă presupunerea că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată la 24 septembrie 2009 şi a fost menţinută pe tot parcursul procesului penal.
Înalta Curte constată că instanţa a reţinut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată prezintă o gravitate şi un pericol social sporit la adresa stării de siguranţă a populaţiei, ele fiind sancţionate cu pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere toate aceste date şi împrejurări, în mod corect s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu este legală şi oportună, sub aspectul pericolului concret la care sunt expuşi membrii societăţii prin activităţile ilegale desfăşurate de inculpaţi.
Constatând că în cauză nu există temeiuri pentru revocarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S. şi I.P.D. împotriva încheierii din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 41346/3/2009 (436/2010).
Obligă recurenţii-inculpaţi la câte 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sume de câte 100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 603/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
