ICCJ. Decizia nr. 99/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 99/2010
Dosar nr. 2476/95/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1062 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionarul D.I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 26 mai 2009 a Tribunalului Gorj.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Petiţionarul D.I.G. a formulat plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 şi 903/II/2/2008 din 28 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie C.V. şi B.G.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) solicitând instanţei desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor, considerând că probatoriile administrate în cauză au fost greşit interpretate cu atât mai mult cu cât procurorul nu l-a citat pentru a da declaraţii.
Prin Sentinţa penală nr. 657 din 04 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10414/95/2008 a fost admisă plângerea formulată de petiţionarul D.I.G. împotriva Rezoluţiilor nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 şi 903/II/2/2008 din 28 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Au fost desfiinţate Rezoluţiile nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 şi 903/II/2/2008 din 28 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj pentru completarea probatoriilor şi începerea urmăririi penale faţă de C.V. şi B.G.L.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs intimaţii făptuitori, iar prin Decizia penală nr. 94/04 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova au fost admise recursurile acestora, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Criticile deciziei de casare au vizat faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere cu ocazia soluţionării cauzei toate aspectele invocate de către petiţionar, cât şi apărările formulate de intimaţi şi dispoziţiile legale care reglementează plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile deciziei de casare, de actele de urmărire penală efectuate în cauza în care s-a adoptat rezoluţia contestată, precum şi în raport de actele şi hotărârile judecătoreşti prin care s-au soluţionat plângerile petentului împotriva rezoluţiilor adoptate de către procuror în cele două cauze instrumentate de către intimaţii făptuitori a constatat şi reţinut că plângerea petentului este neîntemeiată, astfel că în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins-o, în lumina considerentelor redate în continuare.
Tribunalul a mai reţinut că, în mod temeinic şi legal a concluzionat procurorul în adoptarea rezoluţiei contestate de către petent că cercetările penale efectuate de către intimaţii făptuitori C.V. şi B.G.L. în Dosarele nr. 563/P/2006 şi 848/P/2007 şi 1067/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, având ca obiect fapte penale sesizate de către petentul D.G., au fost efectuate în deplină legalitate, cu respectarea atribuţiunilor de serviciu de către intimaţii făptuitori, aceştia respectând atribuţiunile lor de serviciu, precum şi normele privind statutul poliţistului în calitatea de agenţi de poliţie şi respectiv organe de cercetare penală.
Legalitatea şi temeinicia rezoluţiei adoptată de către procuror şi contestată de către petent prin procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. este demonstrată şi de faptul că propunerile făcute de către intimaţii făptuitori după finalizarea actelor premergătoare în cauzele instrumentate au fost confirmate de către procuror.
Mai mult decât atât, plângerile formulate de către petent împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată ale procurorului în aceste cauze au fost respinse de către procurorul ierarhic superior.
În fine, efectuarea în mod corespunzător a actelor de cercetare penală într-un cadru pe deplin procedural a fost probată şi de către instanţele de control judiciar pentru că plângerile petentului împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată în cauzele instrumentate de către intimaţii făptuitori au fost respinse de către instanţele de fond şi de recurs, astfel că soluţiile parchetului bazate pe cercetarea penală făcută de intimaţi au intrat sub puterea lucrului judecat, aşa cum a rezultat din hotărârile judecătoreşti solicitate de către tribunal şi depuse la dosarul prezentei cauze.
Prin Sentinţa penală nr. 142 din 26 mai 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva Rezoluţiei nr. 265/P/2008 din 23 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat recurs petiţionarul, susţinând că în mod neîntemeiat Tribunalul Gorj i-a respins plângerea şi a menţinut rezoluţia atacată.
Prin Decizia penală nr. 1062 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionar, constatând că intimaţii au efectuat cercetări în cauzele respective cu respectarea atribuţiilor de serviciu şi a normelor privind statutul poliţistului, iar măsurile luate de aceştia au fost supuse controlului judiciar, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petiţionarul D.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Petiţionarul a exercitat calea de atac a recursului în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, recurs ce a fost respins prin Decizia nr. 1062 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
Întrucât deciziile pronunţate de instanţa de recurs nu pot fi atacate la rândul lor cu recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., unde se precizează expres hotărârile ce sunt supuse acestei căi de atac, recursul declarat de petiţionar este inadmisibil şi urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 1062 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 995/2010. Penal → |
|---|
