ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 983/2010

Dosar nr. 710/42/2009

Şedinţa publică din 15 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petiţionarul N.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului G.G. şi a notarului public C.E. pentru infracţiuni de corupţie comise în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. 192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de către acelaşi notar public în legătură cu eliberarea certificatului de moştenitor nr. X/1998.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, a efectuat acte premergătoare şi prin Ordonanţa nr. 108/P/2008 din 18 martie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul G.G. şi de notarul public C.E. pentru comiterea infracţiunilor de luare şi dare de mită în legătură cu Dosarul nr. 132/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Totodată, s-a disjuns şi declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei sub aspectul infracţiunii de luare de mită şi primire de foloase necuvenite în legătură cu emiterea de către notarul public C.E. a certificatului de moştenitor nr. X/1998.

În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Rezoluţia nr. 168/P/2009 din 3 iulie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi 256 alin. (1) C. pen. întrucât faptele sesizate nu există.

Astfel, investigaţiile nu au conturat existenţa unei fapte cu potenţial penal, iar petiţionarul în cuprinsul plângerii a cerut ca procurorul să se sesizeze din oficiu în legătură cu „eventuale fapte de corupţie”, respectiv primirea unor foloase materiale sau morale, incompatibilitate etc. şi anularea actului fraudulos.

Prin Rezoluţia nr. 901/II/2/2009 din 23 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă plângerea petiţionarului N.V. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.

Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul N.V. a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 141 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că soluţia procurorului de netrimitere în judecată este corectă, că în baza actelor premergătoare nu au rezultat indicii că notarul public C.E. ar fi săvârşit infracţiuni de corupţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionarul N.V. care a susţinut că notarul public C.E. a comis infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi 256 alin. (1) C. pen. în legătură cu eliberarea certificatului de moştenitor nr. X/1998 şi că în mod nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

S-a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei se constată că soluţia adoptată de procuror de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public C.E. este corectă.

Astfel, actele premergătoare nu au confirmat existenţa unor indicii în sensul că, au fost comise acte de corupţie la eliberarea certificatului de moştenitor nr. X/1998 prin care s-a constatat calitatea de unică succesoare a defunctei I.M., decedată, în persoana numitei S.T., decedată şi aceasta, căreia, în calitate de soră şi deci moştenitoare legală îi revine întreaga avere.

Referitor la acest act, care a constatat numai calitatea de moştenitor a sorei defunctei, petiţionarul a cerut parchetului „sesizarea din oficiu cu privire la fapte de corupţie, respectiv cu eventualitatea primirii unor foloase materiale sau morale” fără ca plângerea penală formulată să conţină elementele prevăzute de art. 222, respectiv descrierea faptei, indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă.

În urma verificărilor nu s-a reţinut de către procuror existenţa infracţiunilor de dare şi luare de mită în legătură cu eliberarea certificatului de calitate nr. X/1998, rezultând, dimpotrivă, că acest act a fost întocmit de notarul public C.E. pe baza actelor de stare civilă prezentate, care atestau ca unică moştenitoare legală a defunctei I.M., pe sora acesteia S.T., conform art. 672 C. civ.

Faţă de cele ce preced se constată că motivele de casare invocate de recurent nu sunt întemeiate şi că sentinţa primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarului şi de menţinere a rezoluţiei atacate este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1), (7) şi (8) lit. a) C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul N.V. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 141 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.

Procesat de GGC - CT

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs