ICCJ. Decizia nr. 995/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 995/2010
Dosar nr. 9836/3/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 771F din 13 august 2009, a condamnat pe inculpatul G.G. (recidivist), la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. a) şi a art. 80 din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 592 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 104 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3948 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. d) şi a art. 80 din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de 592 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 104 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 3948 din 20 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicare şi executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cantităţii de 0,29 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 16 februarie 2009, denunţătorul T.A., uzând de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, a adus la cunoştinţa organului abilitat, că „B.”, vinde heroină cu suma de 50 RON doza.
În baza ordonanţei procurorului, la 17 februarie 2009, organul de poliţie, în prezenţa martorului asistent G.V., a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor componente ale sumei de 100 RON ce urma a fi dată lui T.A. pentru a cumpăra droguri de la „B.” identificat a fi G.G.
În prealabil, denunţătorul a fost percheziţionat, asupra lui negăsindu-se substanţe stupefiante sau psihotrope.
După acest moment, denunţătorul, martorul asistent şi organul de poliţie s-au deplasat în zona F. din sectorul 2, şi lui T.A. i s-a înmânat suma menţionată.
În continuare, T.A. s-a prezentat la uşa locuinţei inculpatului, acesta i-a deschis, l-a întrebat dacă vrea marfa şi dacă are banii potriviţi, denunţătorul spunându-i că doreşte două doze de heroină şi i-a dat 100 RON.
Ca atare, inculpatul a luat dintr-un buzunar al unei geci negre două doze de heroină şi le-a dat denunţătorului.
După acest moment, denunţătorul a predat heroina, organului de poliţie, în continuare acesta a pătruns în imobilul locuit de G.G. şi având autorizarea legală, a procedat la percheziţionarea apartamentului.
La acel moment, în apartament se aflau inculpatul, V.C., D.C., D.G. şi doi minori.
Într-o cameră, între pernele unei canapele, s-au găsit 310 RON, iar pe podea, împrăştiate, 6 seringi din care una prezenta semne de folosire.
Într-o altă cameră a locuinţei, între spătarul şi salteaua canapelei, s-au găsit 7 punguţe din material plastic, răsucite şi lipite la un capăt, acestea conţinând o substanţă pulverulentă de culoare maronie.
Toate cele descrise au fost ridicate.
Verificându-se seriile bancnotelor ce compuneau suma de 310 RON, printre acestea s-au regăsit şi cele ale căror serii au fost consemnate.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a înscris că substanţa conţinută de cele două doze date lui T.A. şi cele 7 doze găsite în locuinţa inculpatului, era heroină în cantităţi de 0,13 grame şi, respectiv, de 0,42 grame, iar în seringa ridicată s-a pus în evidenţă heroina.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut că a vândut cele două doze de heroină cu suma de 100 RON, cea găsită în locuinţa sa şi că cele 7 doze de heroină erau pentru consum propriu şi pentru vânzare.
Împotriva sentinţei, a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care a susţinut că aceasta nu a fost individualizată prin considerarea comportamentului său procesual, de recunoaştere a faptelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 236A din 12 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de decizia instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că instanţa de fond, orientându-se la stabilirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sens în care a dat relevanţă pericolului social grav al faptelor, acestea aducând atingere sănătăţii, împrejurărilor în care s-au comis, dar şi persoanei inculpatului, în favoarea acestuia reţinându-se circumstanţe atenuante în condiţiile în care este şi recidivist dintr-o faptă anterioară, tot de trafic de droguri.
Totodată, se reţine că pedepsele au fost stabilite sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, iar executarea prin privare de libertate răspunde şi scopului astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 februarie 2009 la 16 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1273/2010. Penal → |
|---|
