ICCJ. Decizia nr. 953/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 953/2010
Dosar nr. 14026/95/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. la 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o coasă cu lungimea lamei de 69 cm; coada din lemn de 178 cm.
A fost obligat inculpatul la 1.756,55 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Gorj cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a sentinţei penale până la achitarea integrală a sumei; la 1.073,33 lei rentă globală către partea vătămată începând cu data de 26 mai 2008 până la data de 22 aprilie 2009, data pronunţării sentinţei şi în continuare la 100 RON rentă periodică lunară până la încetarea stării de nevoie; la 5.000 RON despăgubiri civile, la 3.500 RON cu titlu de daune morale şi la 838 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată R.D. şi la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că în noaptea de 25 - 26 mai 2008, pe fondul unor discuţii contradictorii şi sub influenţa băuturilor alcoolice a tăiat cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecarea 40 - 45 zile îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viaţa acestuia.
Inculpatul a recunoscut faptele declarând că fiind într-o stare avansată de ebrietate, l-a tăiat cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, regretând fapta comisă.
Partea vătămată R.D., a declarat că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON reprezentând despăgubiri materiale, 70.000 RON daune morale şi obligarea inculpatului la plata unei rente viagere lunare, solicitând totodată efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească în ce măsură i-a fost afectată capacitatea de muncă, gradul de infirmitate, procentul şi perioada şi dacă se menţine numărul de zile de îngrijiri medico-legale.
Spitalul Judeţean Tg. Jiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.756,55 RON despăgubiri civile, ce reprezintă cheltuielile de spitalizare a părţii vătămate R.D..
Starea de fapt de mai sus, a fost demonstrată cu declaraţiile martorilor A.L.C., R.I., P.I., C.I şi I.R., declaraţiile părţii civile R.D. şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului şi raportul de constatare medico-legal din 27 mai 2008 de către SML Gorj, care a concluzionat că R.D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător cu lamă ascuţită, ";posibil vârful şi tăişul coasei";, că necesită de la producere 45 - 50 zile îngrijiri medicale şi leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de SML Gorj din 6 februarie 2009, a rezultat că partea vătămată, urmare a agresiunii suferite în data de 26 mai 2008 prezintă ";Splenectomie posttraumatică, plăgi suturate ale colonului. Eventraţie mediană postoperatorie.";
Acelaşi raport a concluzionat că splenectomia posttraumatică constituie lipsă de organ şi infirmitate fizică posttraumatică permanentă şi în momentul de faţă, prezintă o deficienţă funcţională uşoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate cu o incapacitate adaptativă până în prezent şi în continuare de circa 25 - 30 la sută, iar după realizarea intervenţiei chirurgicale recomandate, va rămâne cu o deficienţă funcţională de 10 - 15 la sută permanentă datorită lipsei splinei (splenectomie).
Având în vedere concluziile acestui raport de expertiză medico-legal, cât şi declaraţiile martorilor C.I. şi I.R., din care a rezultat că partea vătămată, înainte de conflict realiza venituri sporadice prin diferite activităţi ca zilier la diferite persoane, (câte 30 RON pe zi), tribunalul a apreciat că se justifică obligarea inculpatului către partea vătămată la plata unei rente periodice de 100 RON lunar până la încetarea stării de nevoie şi la o rentă globală începând cu data de 26 mai 2008, până la data pronunţării prezentei sentinţe, în sumă de 1.073,33 RON.
Din depoziţiile martorilor audiaţi pe latură civilă, a rezultat că partea vătămată a fost ajutată cu suma de 5.000 RON sub formă de împrumut de către martorul I.R., sumă ce i-a fost necesară părţii vătămate pentru medicamente, hrană şi spitalizare, sumă pe care a fost nevoit să o restituie după circa 4 luni de zile.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul şi partea vătămată.
În apelul formulat, partea vătămată a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum şi a cuantumului despăgubirilor civile.
În apelul formulat de inculpat, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, întrucât din probele administrate rezultă că se impunea reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din materialul probator, rezultă că tatăl părţii vătămate, R.I., a ieşit cu o furcă, cu care l-a înţepat pe inculpat producându-i leziuni.
În cauză se impunea reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., 76 C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră în sensul că a recunoscut şi regretat fapta comisă.
A mai arătat că în cauză se poate face aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau a disp. art. 861 C. pen.
În privinţa laturii civile, a arătat că partea vătămată nu era îndreptăţită să primească o rentă lunară, întrucât nu se încadrează în gradul de invaliditate care să îi confere acest drept.
Prin Decizia penală nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă R.D. şi inculpatul P.V..
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. întrucât inculpatul a fost cel care a iniţiat conflictul, aruncând cu scânduri luate din gardul din apropiere, iar pedeapsa a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că deficienţa funcţională a părţii vătămate a determinat o reducere a veniturilor obţinute de aceasta ceea ce impune obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare.
De asemenea, s-a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 RON daune morale, având în vedere suferinţa fizică şi psihică încercată de partea civilă ca urmare a faptei săvârşite de inculpat.
Împotriva Deciziei penale nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., solicitând redozarea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a) - c) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. sau art. 81 C. pen.
Cu privire la latura civilă, inculpatul a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind obligarea sa la plata unei rente viagere către partea civilă întrucât aceasta nu se încadrează într-un grad de invaliditate care să-i confere acest drept.
Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Pe baza probelor administrate, instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 25 - 26 mai 2008 a tăiat-o cu coasa pe partea vătămată R.D. în zona abdominală, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acestuia.
Susţinerea inculpatului în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât a fost lovit iniţial de tatăl părţii vătămate - R.I. - cu o furcă sunt nefondate.
Pentru a fi incidente dispoziţiile legale invocate este necesar ca inculpatul să săvârşească infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din declaraţiile mertorilor R.P., R.I. coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului rezultă că cel care a iniţiat conflictul a fost inculpatul, care, aflându-se în stare de ebrietate, a început să arunce cu scânduri luate dintr-un gard din apropiere spre partea vătămată şi martora R.P..
Partea vătămată nu l-a provocat în nici un fel pe inculpat, astfel că nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
De altfel, inculpatul invocă existenţa unei acţiuni provocatoare din partea unei alte persoane, respectiv martorul R.I..
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată la aplicarea acesteia avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, împrejurările săvârşirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând iniţial fapta comisă pentru ca ulterior să declare că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu o furcă în zona abdominală în timp ce se întorcea de la bar.
În favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante având în vedere că acesta a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social.
În ceea ce priveşte latura civilă a a cauzei şi aceasta a fost soluţionată corespunzător de instanţa de fond, acordarea unei prestaţii periodice părţii civile impunându-se în raport cu împrejurarea că aceasta, ca urmare a faptei inculpatului, prezintă o deficienţă funcţională permanentă ce nu îi mai permite realizarea veniturilor anterioare.
Faţă de aspectele arătate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 193 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 945/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 956/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
