ICCJ. Decizia nr. 956/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 956/2010
Dosar nr. 9322/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul M.I.C., în calitate de condamnat în Dosarul nr. 342/89/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3692 din 10 noiembrie 2009.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţă nu a fost îndeplinită conform legii, iar potrivit art. 386 lit. e) din acelaşi cod se poate face contestaţie în anulare când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Din examinarea Deciziei nr. 3692/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că, la data de 29 octombrie 2009, când a avut loc dezbaterea recursului formulat de M.I.C., inculpat în cauza respectivă, acesta a fost prezent la judecată.
Prin urmare, cazul de contestaţie prevăzut la art. 386 lit. a) invocat de petentul condamnat nu există.
Potrivit art. 38514 C. proc. pen., cu ocazia judecării recursului instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci, când acesta n-a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când instanţele nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din actele dosarului rezultă că niciuna dintre condiţiile referitoare la obligativitatea ascultării inculpatului prevăzute la art. 38514 nu sunt întrunite în cauză.
Prin urmare, faptul că în cursul judecării recursului, inculpatului nu i s-a luat o declaraţie scrisă, acesta exprimându-se în ultimul cuvânt cu privire la faptele deduse judecăţii, după cum rezultă din încheierea ce cuprinde desfăşurarea dezbaterilor, nu se înscrie în cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă în principiu cererea contestatorului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 3692 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 342/89/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
