ICCJ. Decizia nr. 993/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 993/2010
Dosar nr.1021/39/2010
Şedinţa publică din 14 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 01 iunie 2010 petiţionara F.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor M.C. - comisar şi H.D. - agent şef principal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) susţinând că şi-au îndeplinit în mod defectuos activităţile de serviciu cu prilejul soluţionării dosarului nr. 4047/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, privind moartea suspectă a soţului său F.L.E., şi a numitului N.S., agent şef adjunct pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) constând în aceea că, în procesele-verbale întocmite a inserat date necorespunzătoare adevărului.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia nr. 136/P/2010 din 30 septembrie 2010 a dispus în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale a susnumiţilor pentru infracţiunile arătate, cu motivarea că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate.
Plângerea petiţionarei împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 455/II/2/2010 din 12 noiembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor şi că astfel rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva acestei soluţii de netrimitere în judecată petiţionara a formulat plângere în baza art. 278l alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 142 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 03 decembrie 2008 a fost sesizată telefonic existenţa unui cadavru în râpa pârâului ce traversează DJ 208, respectiv pe partea stângă, situată după barul cunoscut sub numele „La Oala", din comuna Pătrăuţi, jud. Suceava şi că numaidecât la faţa locului s-a deplasat agentul şef de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Pătrăuţi, care a întocmit un proces verbal de sesizare din oficiu.
După raportarea evenimentului şi pentru a se stabili împrejurările în care în care a avut loc decesul victimei (identificată ca fiind F.L.E., soţul petiţionarei F.M.), la locul faptei s-a deplasat echipa operativă din cadrul Serviciului Criminalistic al IPJ Suceava, formată din comisar M.C. şi agent şef principal H.D. care au efectuat actele de constatare la faţa locului, încheind în acest sens procesul verbal din 03 decembrie 2008 semnat de organele de poliţie şi de martorii asistenţi.
În timpul cercetărilor au fost descoperite mai multe articole de îmbrăcăminte care au aparţinut persoanei decedate, intimatul N.S., din cadrul Postului de Poliţie Pătrăuţi, întocmind procesul-verbal din 06 decembrie 2010 semnat de acesta şi de un martor asistent.
Potrivit raportului de necropsie nr. 569 din 05 februarie 2009 moartea victimei F.L.E. a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin înec, cauza favorizantă a înecului fiind starea avansată de ebrietate a acestuia.
În baza acestui act medico-legal şi a actelor dosarului, intimatul agent-şef adjunct de poliţie N.S. a propus prin referatul din 17 februarie 2009 neînceperea urmăririi penale, iar această propunere a fost însuşită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, prin rezoluţia nr. 4047/P/2008 din 07 decembrie 2009.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionara a formulat plângere care a fost respinsă de procurorul ierarhic superior şi apoi de Judecătoria Suceava prin sentinţa penală nr. 291 din 14 iunie 2010.
S-a reţinut că din actele premergătoare a rezultat că intimaţii lucrători de poliţie au desfăşurat activităţile specifice cu respectarea dispoziţiilor procesual penale incidente şi cu respectarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea poliţiei judiciare, ei efectuând actele urgente, care nu suportau amânare şi apoi actele necesare sub supravegherea procurorului.
În cauza în care a fost anchetată moartea suspectă a numitului F.L.E. nu au fost descoperite indicii de săvârşire a unei infracţiuni de violenţă cu rezultat tanatologic.
Întrucât în baza datelor premergătoare nu au rezultat date privind săvârşirea vreunei infracţiuni de către cei trei intimaţi cu ocazia anchetării morţii persoanei arătate, instanţa a concluzionat că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de lucrătorii de poliţie reclamaţi de petiţionară este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Suceava a declarat recurs petiţionara F.M. care a solicitat trimiterea dosarului la procuror în vederea refacerii cercetărilor.
Recursul declarat nu este admisibil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) şi restituirea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale este definitivă.
Întrucât prin noile dispoziţii legale a fost suprimată calea recursului, iar hotărârea a fost pronunţată la 22 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a legii menţionate, recursul declarat de petiţionară este inadmisibil.
Mai este de menţionat că potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 numai hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, rezultând din interpretarea „per a contrario" a acestor prevederi că cele pronunţate în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după intrarea în vigoare a legii, cum este cea în speţă, sunt definitive.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara F.M., cu obligarea acesteia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara F.M. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
