ICCJ. Decizia nr. 1273/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1273/2010
Dosar nr. 1586/44/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 286 din data de 5 decembrie 1997 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul D.V.Ş. (fiul lui V. şi S., născut la 14 decembrie 1975, român, studii 10 clase, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în Galaţi) la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare şi la o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - faptă comisă în data de 11 septembrie 1996.
În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. confiscă de la inculpat un cuţit, corp delict aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galaţi.
Conform disp. art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. obligă inculpatul să plătească părţii civile N.V. suma de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului D.V.Ş., care în ziua de 11 septembrie 1996, cu un cuţit a aplicat părţii vătămate N.V. o lovitură în zona toracică dreapta, cauzându-i o leziune traumatică dreapta cu hemopneumotorax care i-a pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi, a declarat apel peste termen inculpatul D.V.Ş.
Prin Decizia penală nr. 232 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 2095/P/2003 apelul inculpatului D.V.Ş. a fost respins nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiei părţii vătămate, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză la urmărirea penală, respectiv C.D., P.V., N.A. şi A.D., procesul-verbal de examinare a gecii din piele aparţinând inculpatului, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
S-a reţinut că din aceste probe nu rezultă existenţa legitimei apărări în condiţiile art. 44 C. pen. întrucât inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în faţa uşii, deci pe holul blocului, după epuizarea atacului din partea victimei. De asemenea, s-a reţinut că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanţa atenuantă legală a provocării, deoarece simpla constatare că partea vătămată a devenit agresivă nu justifică recunoaşterea acestei circumstanţe iar prima instanţă nu a analizat apărările inculpatului în sensul celor de mai sus deoarece nu au fost invocate.
La instanţa de apel apărătorul desemnat din oficiu a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat motive de netemeinicie, solicitând ca la stabilirea sancţiunii penale să fie avute în vedere datele personale favorabile inculpatului şi care să permită aplicarea pentru fapta comisă a unei pedepse minime pentru astfel de manifestări infracţionale.
În aceste condiţii nu se poate reproşa instanţei că nu şi-a motivat soluţia corespunzător din moment ce pentru prima dată în apel s-a invocat scuza provocării sau legitima apărare care aşa cum s-a mai arătat nu-şi găsesc corespondent în probele administrate în cauză.
S-a reţinut că partea vătămată audiată în cauză a susţinut în mod constant că uşa de la apartamentul inculpatului fusese forţată cu mult timp înainte, chiar de inculpat, întrucât părinţii acestuia refuzaseră să-l mai primească în domiciliu.
Având în vedere timpul scurt ce a trecut de la momentul în care partea vătămată a plecat din faţa blocului şi până când martorii au văzut că aceasta este înjunghiată şi declaraţia dată de mama inculpatului cu ocazia ridicării cuţitului, din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în faţa uşii, deci pe holul blocului, corect prima instanţă a înlăturat apărările inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 232 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi a formulat recurs inculpatul D.V.Ş.
Prin Decizia penală nr. 1571 din 4 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 3436/2004 recursul inculpatului D.V.Ş. a fost respins ca nefondat.
Împotriva Deciziei penale nr. 1571 din 4 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare, la 12 septembrie 2005, inculpatul D.V.Ş., arătând că la data la care s-a judecat cauza de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită în sensul că nu a fost citat şi în Marea Britanie.
Prin Decizia penală nr. 2679 din 9 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosar nr. 19536/1/2005 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.V.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 1571 din 4 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost desfiinţată decizia penală atacată şi în rejudecare a fost admis recursul formulat de inculpatul D.V.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 232 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
A fost casată Decizia penală nr. 232 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi şi în rejudecare s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de inculpat la instanţa de apel, Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere că potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul personal al unităţii unde lucrează.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, legiuitorul prevede că dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În alin. (3) se prevede că „în caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştiinţat organul de urmărire penală sau instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă";.
În cauză se constată că inculpatul D.V.Ş., după sesizarea instanţei, s-a prezentat doar la primul termen după care a părăsit ţara în luna octombrie 1997, obţinând un contract de muncă pe durată nelimitată, sudor în Marea Britanie.
Hotărârea primei instanţe fiind pusă în executare, autorităţile judiciare britanice l-au arestat provizoriu pe inculpat la 2 decembrie 2003, iar inculpatul a declarat apel la 12 decembrie 2003, apel în termen cum însăşi instanţa de apel îşi motivează decizia.
Procedând la judecarea apelului, la termenul din 15 ianuarie 2004 s-au solicitat relaţii în legătură cu stadiu extrădării, eventual al locului de deţinere din ţară, în vederea citării legale. La termenul din 17 februarie 2004, pe baza relaţiilor primite, instanţa a constatat că procedura de citare cu inculpatul apelant nu este legal îndeplinită, acesta fiind arestat în Regatul Unit al Marii Britanii din luna decembrie 2003.
Din actul aflat la dosar apel rezultă că inculpatul a fost liberat condiţionat de autorităţile judiciare britanice, fiind obligat să depună o cauţiune, i-a fost reţinut paşaportul de organele de poliţie, a fost obligat să locuiască şi să doarmă în fiecare noapte la adresa ... şi nu trebuie să solicite eliberarea unui document cu care ar putea călători în afara ţării.
Cauza a fost amânată la 24 decembrie 2004, instanţa luând măsura citării apelantului cu scrisoare recomandată în Marea Britanie - iar la termenul din 24 martie constatându-se lipsa de procedură s-a dispus amânarea cauzei la 20 aprilie 2004 şi citarea inculpatului la domiciliu, la Consiliul local Galaţi şi cu scrisoare recomandată în Marea Britanie.
În sfârşit, la 20 aprilie 2004, termen la care dovada citării în străinătate nu a sosit la dosar şi mai mult de atât, prin Adresa din 6 aprilie 2004 a Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din Ministerul Justiţiei, instanţa de apel este înştiinţată că potrivit ultimelor informaţii primite de la autorităţile britanice, audierea persoanei extrădabile (inculpatul) urma să aibă loc în luna aprilie, apelul a fost judecat şi respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 232/A din 26 aprilie 2004.
Rezultă din cele expuse că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 375 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că judecarea apelului se face cu citarea părţilor.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 1586/44/RJ/2008.
Conformându-se limitelor de casare, dar şi dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2008, Curtea a dispus citarea inculpatului prin fax, la numărul de telefon indicat de apărătorul ales al inculpatului, la dosar existând dovada că inculpatul a primit citaţia şi că ştie de proces.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul D.V.Ş.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
1) Încetarea procesului penal prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale, conform prev. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
2) Desfiinţarea Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece hotărârea încalcă prev. art. 356 C. proc. pen. deoarece nu sunt analizate probele de vinovăţie care au format convingerea judecătorului şi nici nu au fost înlăturate motivat celelalte probe.
3) Desfiinţarea Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, respectiv existenţa legitimei apărări (art. 44 C. pen.) sau a stării de provocare [art. 73 lit. b) C. pen.].
4) Desfiinţarea Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi, reţinerea cauzei spre rejudecare şi achitarea inculpatului conform prev. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în ref. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 C. pen.
5) Desfiinţarea Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi, reţinerea cauzei spre rejudecare. În rejudecare să se reţină circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţe directe asupra laturii civile a cauzei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei într-una neprivativă de libertate, prev. de art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 52/A din data de 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a dispus următoarele:
Admite apelul formulat de inculpatul D.V.Ş. (fiul lui V. şi S., născut la data de 14 decembrie 1975 în Galaţi) domiciliat în Galaţi, România, şi în Marea Britanie, împotriva Sentinţei penale nr. 286 din 5 decembrie 1997 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 347/1997.
Desfiinţează, în parte, Sentinţa penală nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
În baza prevederilor art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prev. art. 73 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul D.V.Ş. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza prevederilor art. 81 C. pen., cu aplicarea prev. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.
În baza prevederilor art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza prevederilor art. 14 C. proc. pen., 998 C. civ., obligă pe inculpat la plata către partea civilă N.V., a sumei de 250.000 lei despăgubiri civile.
Obligă pe inculpatul D.V.Ş. la plata către Spitalul Municipal nr. 2 TBC - Galaţi a sumei de 40.537 RON şi către Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei"; Galaţi a sumei de 11.905,5 RON, cu titlul de despăgubiri civile.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul-inculpat D.V.Ş.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
1) Primul motiv de apel, vizând intervenirea prescripţiei răspunderii penale se dovedeşte nefondat.
În primul rând termenul de prescripţie vizează infracţiunea „fapt consumat"; nu tentativă şi în al doilea rând Sentinţa penală nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi a rămas definitivă prin neapelare la 30 ianuarie 1998, când s-a emis mandatul de executare nr. 445/1997.
De la această dată, în cauză intervenea instituţia prescripţiei executării pedepsei.
Inculpatul a formulat apel peste termen la 12 decembrie 2003, timp în care prescripţia răspunderii penale a fost suspendată.
Hotărârea prin care a fost respins, ca nefondat, recursul împotriva Deciziei penale nr. 232 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, a rămas definitivă la data de 4 martie 2005, dată la care intervenea din nou instituţia prescripţiei executării penale, instituţie care a operat până la data de 9 septembrie 2008, data pronunţării Deciziei penale nr. 2679 din 9 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se constată deci că nu s-a împlinit nici termenul de prescripţie a răspunderii penale şi nici termenul de prescripţie a executării pedepsei.
2) Al doilea motiv de apel se dovedeşte fondat.
Într-adevăr instanţa de fond care a pronunţat Sentinţa penală nr. 286 din 5 decembrie 1997 a Tribunalului Galaţi a făcut doar o trimitere succintă la declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, fără a arăta cum se coroborează aceste declaraţii şi fără a înlătura, motivat, apărările inculpatului.
3) Al treilea motiv de apel se dovedeşte fondat, aşa cum am arătat, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor inculpatului vizând reţinerea legitimei apărări (art. 44 C. pen.) sau a scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.].
4) Ultimele două motive de apel se dovedesc parţial fondate, din considerentele care urmează:
Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate N.V. cu cele ale martorului C.D., rezultă că la data de 11 septembrie 1996 între părţi, aflate sub influenţa băuturilor alcoolice, a avut loc, în faţa barului „C."; din Galaţi, un conflict, legat de faptul că inculpatul D.V.Ş. nu fugise la trecerea prin zonă a organelor de poliţie, în urma căruia partea vătămată N.V. şi martorul C.D. au aplicat câte o lovitură de pumn inculpatului, cu toate că aceştia sunt prieteni.
A izbucnit un scandal care a fost auzit din apartamentul ei de către martora N.A., mama părţii vătămate N.V., care le-a cerut părţilor să înceteze scandalul.
Inculpatul D.V.Ş., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a adresat insulte şi cuvinte vulgare martorei N.A.
Partea vătămată N.V. a intenţionat să aplice o corecţie inculpatului D.V.Ş. pentru acest fapt, însă acesta a fugit, refugiindu-se în apartamentul părinţilor săi.
Partea vătămată N.V. l-a urmărit pe inculpat şi ajungând la uşa apartamentului în care se refugiase inculpatul, a început să lovească în ea cu pumnii şi picioarele, distrugând-o parţial, aşa după cum rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului D.V.Ş., cu declaraţia mamei sale D.S., procesul-verbal şi planşa foto de la cercetarea locului faptei.
În această situaţie, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit, a deschis brusc uşa apartamentului şi a aplicat o lovitură de cuţit părţii vătămate.
Partea vătămată a coborât scările blocului şi a ieşit în stradă, fiind văzut înjunghiat de către martorii A.D., C.D., care l-au transportat la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale.
Din materialul probator rezultă cu certitudine existenţa faptei, în modalitatea reţinută prin actul de sesizare, săvârşită cu vinovăţie de către inculpatul D.V.Ş. Tot astfel, raportat la împrejurările comiterii faptelor reţinute de către Curte, rezultă că nu sunt întrunite premisele legitimei apărări, fapta fiind comisă pe fondul unei stări de beţie voluntară, faţă de mijloacele disproporţionate dintre atac şi apărare şi, mai ales, că nu s-a făcut dovada că uşa apartamentului în care se refugiase inculpatul ar fi cedat, iar partea vătămată ar fi intenţionat să pătrundă fără drept în locuinţa în care se refugiase inculpatul.
În schimb, Curtea apreciază că în cauză subzistă circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] motivat de faptul că deşi inculpatul a fugit, părăsind zona unde avusese loc altercaţia cu partea vătămată şi refugiindu-se în casa părinţilor săi, partea vătămată l-a urmărit, în fugă, cu dorinţa evidentă de a-i aplica o corecţie pentru insultele şi jignirile aduse mamei sale, N.A. şi nu pentru a discuta amiabil, aşa cum susţine partea vătămată.
Partea vătămată a lovit în mod repetat în uşa locuinţei în care se refugiase inculpatul, distrugând-o parţial, provocând scandal pe scara blocului, în dorinţa evidentă de a agresiona pe inculpat.
În această situaţie, reacţia inculpatului, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost ca urmare a unei puternice tulburări, deoarece partea vătămată, prin atitudinea sa încalcă dreptul fundamental la integritate fizică şi dreptul persoanei la intimitate şi siguranţa în locuinţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs, inculpatul D.V.Ş., care critică soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca fiind nefondată şi nelegală.
Motivul de recurs formulat este cel prevăzut de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (când persoana condamnată a fost mai înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului) solicitând admiterea recursului şi încetarea procesului penal datorită faptului că a intervenit prescripţia.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, critica formulată fiind nefondată, urmând ca să se respingă recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi fapta reţinută în sarcina recurentului a fost săvârşită la data de 11 septembrie 1996, prin Decizia penală 1571 din data de 4 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea de condamnare rămâne definitivă. Prin Decizia nr. 2679 din data de 9 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se admite contestaţia în anulare care întrerupe termenul de prescripţie a răspunderii penale. Rezultă foarte clar că termenul de prescripţie nu s-a împlinit chiar dacă această faptă a fost săvârşită în 11 septembrie 1996.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D.V.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1025 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1599/2010. Penal → |
|---|
