ICCJ. Decizia nr. 494/2010. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 494/2010
Dosar nr. 10020/1/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 decembrie 2009, persoana vătămată Z.T., a criticat rezoluţia nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând desfiinţarea acesteia şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor B.Ş., T.G., P.B.I. şi S.L. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.
Persoana vătămată a susţinut că făptuitorii, în calitatea lor de procurori şi, respectiv lucrători de poliţie, au ticluit Dosarul nr. 188/II/1/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, nu au depus niciun fel de diligenţe pentru stabilirea adevărului în cauză şi nu i-au permis petiţionarului să depună probe.
În susţinerea plângerii sale întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: plângerea penală formulată împotriva făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen. şi adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezoluţia nr. 752/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii şi adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi rezoluţia nr. 10871/5421/II/2/2009 cu privire la soluţionarea acestei plângeri, trei planşe cu fotografii, referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. 960/P/2007 (9235/2007) întocmit de I.P.J. Bihor, Serviciul de investigare a fraudelor, rezoluţia nr. 190/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, copiile sentinţei penale nr. 14 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Bihor şi deciziei penale nr. 568 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, comunicarea rezoluţiei nr. 389/VIII.1/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Din oficiu, Înalta Curte a dispus ataşarea Dosarului penal nr. 752/P/2008 şi a rezoluţiei nr. 10871/5421/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la 9 iunie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, persoana vătămată Z.T. a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. faţă de Blaj Şerban, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, T.G., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, P.B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, S.L., subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bihor în legătură cu modul de instrumentare a Dosarului penal nr. 960/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Prin rezoluţia nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii sus-arătaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din actele premergătoare nu au rezultat date sau indicii care să ateste existenţa faptelor sesizate.
Petiţionarul Z.T., în calitate de reprezentant al SC Z. SRL Oradea a depus plângere împotriva lichidatorului judiciar H.I. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la data de 10 ianuarie 2007, unde a fost înregistrată sub nr. 188/II/1/2007.
La data de 15 ianuarie 2007, sub semnătura prim procurorului Ş.B., plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd, apreciindu-se că, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine acestui parchet.
Plângerea formulată de petent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care a contestat măsura trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd a fost admisă ca întemeiată, fapt pentru care cea din urmă unitate de parchet şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea dosarul a fost înregistrat sub nr. 960/P/2007.
În urma verificărilor efectuate la acea dată, respectiv 13 februarie 2007, conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (prin prim procurorul B.Ş.) a constatat că trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd s-a datorat unei erori.
Ofiţerul de poliţie S.L. din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor a propus prin referatul din 16 mai 2007 neînceperea urmăririi penale faţă de H.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 214, 246, 264 şi 249 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 960/P/2007 din 5 iunie 2007 a procurorului N.O. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În motivarea soluţiei s-a arătat că întrucât faţă de Herlea Ioan, lichidator judiciar, se efectuează cercetări şi pentru comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., potrivit art. 148 din Legea nr. 85/2006 competenţa de soluţionare aparţine parchetului de pe lângă tribunal.
Deoarece procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a apreciat că cercetările sunt finalizate, prin rezoluţia nr. 190/P/2007 din 26 septembrie 2007 a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de H.I. pentru infracţiunile prev. de art. 214 C. pen. rap. la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen.
Plângerea formulată de Z.T. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 190/P/2007 a fost respinsă prin rezoluţia nr. 389/VIII/1/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ca neîntemeiată.
Cu ocazia soluţionării plângerii împotriva soluţiei, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a pronunţat şi asupra încălcării drepturilor procesuale în sensul că petentul nu a fost audiat şi nu a fost lăsat să propună probe. S-a apreciat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 190/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a bazat pe probe suficiente.
În consecinţă, neexistând indicii de săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori.
Soluţia dispusă a fost menţinută prin rezoluţia nr. 10871/5421/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică care a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Acesta s-a adresat instanţei competente cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror sub nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009.
Plângerea este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate de procuror nu a rezultat că procurorii B.Ş., T.G. şi P.B.I. şi subcomisarul de poliţie S.L. nu şi-ar fi îndeplinit ori şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cauzând cu ştiinţă sau din culpă vreo vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.
Plângerea depusă iniţial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimisă din eroare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd de către prim procurorul Ş.B., însă consecinţa nu a fost întârzierea cercetărilor în cauză pe o durată mare de timp, ci numai în perioada 10 ianuarie 2007 - 13 februarie 2007. De asemenea, după declinarea competenţei de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dosarul a fost soluţionat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor după o perioadă de aproximativ 3 luni, fapt care nu poate conduce la concluzia exercitării abuzive sau neglijente a atribuţiilor de serviciu a procurorilor şi ofiţerului de poliţie faţă de care s-a formulat plângere.
Faza actelor premergătoare nu presupune administrarea de probe, ci numai efectuarea de verificări privind existenţa unor date sau indicii care să permită începerea urmăririi penale.
Întrucât în cauză nu au existat asemenea probe sau indicii cu privire la săvârşirea faptelor penale sesizate, în mod întemeiat organele de urmărire penală au constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea petiţionarului Z.T. va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Z.T. împotriva rezoluţiei nr. 752/P/2008 din 7 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 50/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
