ICCJ. Decizia nr. 1069/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1069/2011
Dosar nr. 4337/1/2011
Şedinţa publică din 20 iulie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului laşi, secţia penală, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, excepţie ridicata din oficiu.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen., art. 278 ind.1 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 28 ind.1 lit. b) C. proc. pen. s-a declinat competenta de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.I.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 aprilie 2010 data în dosarul 2308/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi, în favoarea Curţii de Apel laşi.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrata pe rolul Tribunalului laşi, petentul B.I.C. a formulat în baza art. 278 indice 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 decembrie 2002 în dosarul 2308/P/2008, comunicată la data de 03 mai 2010, solicitând admiterea plângerii, infirmarea rezoluţiei menţionate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea administrării întregului probatoriu ce se impune a fi administrat.
La solicitarea instanţei la dosarul cauzei a fost înaintat dosarul 2308/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.
În cauza, au fost ataşate din oficiu ordonanţa din 06 iulie 2010 în doar 892/11/2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi şi ordonanţa 553/11/2/2010 din 24 iunie 2010 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.
Petentul a depus precizări la plângerea formulata.
Faţa de solicitarea petentului, din oficiu s-a emis adresă la Baroul de Avocaţi Bucureşti, care a comunicat prin adresa nr. 10922 din 15 decembrie 2010 că numita S. (fostă G., fostă B.) A.C. a fost transferata din Baroul Bucureşti în Baroul Bacău, începând cu data de 01 februarie 2010.
Instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, la termenul din 11 ianuarie 2011, reţinând următoarele:
Potrivit 278 indice 1 alin. (1) C. proc. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămata, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, in termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanţa.
Reiese că, în materia reglementată de art. 278 indice 1 alin. (1) C. proc. pen., competenţa este cea de drept comun, indiferent de organul de urmărire penala care a realizat actele de cercetare penala.
Or, în cauza, în dosarul penal nr. 2308/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi s-a dispus prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 decembrie 2002 în dosarul 2308/P/2008, şi neînceperea urmăririi penale faţa de numita B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 23 din Legea 656/2002.
Din adresa nr. 10922 din 15 decembrie 2010 emisă de Baroul Bucureşti rezultă că numita S. (fostă G., fostă B.) A.C. este avocat definitiv, fiind transferata din Baroul Bucureşti în Baroul Bacău, începând cu data de 01 februarie 2010.
Chiar dacă instanţa constată că din actele de urmărire penală lipsesc orice demersuri privind identificarea identităţii reale a persoanelor reclamate, instanţa reţine că petentul a precizat expres în faţa instanţei că plângerea penală a vizat-o pe B.A.C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
Potrivit art. 28 ind.1 lit. b) C. proc. pen. Curtea de Apel judecă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum si de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti si de controlorii financiari ai Curţii de Conturi;
Având în vedere că s-a instituit în favoarea Curţii de Apel o competenţa specială ţinând de calitatea persoanei cercetate, în temeiul în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis excepţia de necompetenta materială şi în baza art. 278 ind.1 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art .28 ind.1 lit. b) C. proc. pen., s-a declinat competenta de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.J.C., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 aprilie 2010 data în dosarul 2308/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi, în favoarea Curţii de Apel laşi.
Prin sentinţa penală nr. 73 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu.
În baza disp. art. 42 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.I.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată la 10 aprilie 2010 în dosarul nr. 2308/P/2010 de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi, în favoarea Tribunalului laşi.
În baza disp. art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel laşi şi Tribunalul laşi şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că în conformitate cu disp. art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea de Apel este competentă să judece, între altele, şi infracţiunile săvârşite de avocaţi calitate pe care o aveau cele două intimate.
Ca atare, competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală şi a cercetărilor prealabile sunt de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, în conformitate cu disp. art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen.
În speţă, actele de urmărire penală au fost efectuate de un organ necompetent material (procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi neverificându-şi competenţa în conformitate cu disp. art. 210 alin. (1), (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen. dispoziţiile referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.
Astfel, s-a constatat că Tribunalul laşi, în mod nelegal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.I.C. împotriva unei rezoluţii pronunţate de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi (chiar dacă motivarea soluţiei se referă asupra competenţei organului de urmărire penală după calitatea persoanei), ci această instanţă trebuia să dispună trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi pentru efectuarea cercetărilor competente în cauză.
Fiind investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că orice organ judiciar este dator, mai înainte de toate, să-şi verifice propria competenţă în soluţionarea cauzei cu care a fost învestit, prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură penală sau, după caz, a dispoziţiilor de procedură din legile speciale.
În ce priveşte instanţa de judecată, numai după verificarea propriei competenţe (materiale, teritoriale sau după calitatea persoanei), aceasta urmează a cenzura şi competenţa organului de urmărire penală care a instrumentat cercetările penale.
În speţă, Tribunalul laşi a constat în mod corect că nu are competenţa după calitatea persoanelor cercetate (între intimaţi regăsindu-se şi un avocat) să soluţioneze plângerea întemeiată pe disp. art. 278/1 C. proc. pen., în condiţiile în care instanţa căreia o asemenea plângere trebuie adresată, este cea căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, potrivit art. 28/1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel este cea care judecă infracţiunile săvârşite de avocaţi şi, prin urmare, singura instanţă care poate analiza plângerea petentului, inclusiv în ce priveşte competenţa organului care a efectuat cercetările în cauză şi a dispus, prin rezoluţia atacată, neînceperea urmăririi penale.
Aşa fiind, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel laşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petiţionarul B.I.C. în favoarea Curţii de Apel laşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1086/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
