ICCJ. Decizia nr. 1102/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1102/2011
Dosar nr. 1298.1/57/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 30 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.A. împotriva rezoluţiei nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 685/II/2/2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
A obligat petentul să plătească suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată, petiţionarul I.A. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, motivând că intimatul C.I.S., avocat, se face vinovat de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. şi reţinerea unor înscrisuri prev. de art. 272 C. pen. întrucât acesta a refuzat să îi comunice deciziile solicitate.
Astfel prin rezoluţia din 25 august 2010 emisă în dosarul nr. 228/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 259 C. pen.
În considerente s-a reţinut că între părţi există litigii de natură civilă, astfel că nu se pot reţine elemente de natură infracţională în sarcina numitului C.I.S., săvârşite cu rea credinţă sau cu intenţie.
Prin rezoluţia din 08 septembrie 2010 dispusă în dosarul nr. 685/II/2/2010 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondată plângerea petentului.
În plângerea adresată parchetului, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C.I.S. pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă având în vedere că acesta a formulat plângere împotriva sa, plângere ce a fost respinsă de instanţă.
Reţine instanţa de fond că soluţia adoptată de procuror este legală şi temeinică cât timp în cauză nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia existenţei infracţiunii de denunţare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen.
Cu privire la infracţiunile prev. de art. 247 şi art. 272 C. pen. reţine instanţa de fond că atâta timp cât aceste infracţiuni nu au făcut obiectul plângerii adresată parchetului, nu pot fi examinate în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul I.A., motivele de recurs depuse la dosar reprezentând o înşiruire de texte de lege şi fraze fără nicio legătură între ele.
La termenul din 21 martie 2011, instanţa de recurs din oficiu a invocat excepţia admisibilităţii recursului fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze acest recurs numai sub aspectul excepţiei invocate.
Analizând actele dosarului Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, reţine Înalta Curte că petiţionarul nu mare nici o posibilitate legală de a ataca cu recurs sentinţa penală 145 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Este adevărat că această cauză a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă faţă de disp. art. XXIV din lege, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 202/2010.
Cum dispoziţiile art. 2781 alin. (10) au fost modificate în sensul că hotărârile pronunţate de judecător în baza alin. (8) sunt definitive, rezultă că petiţionarul nu mai avea nicio posibilitate legală de a formula prezenta cale de atac.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibil recursul petiţionarului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.A. împotriva sentinţei penale nr. 145/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Penal → |
|---|
