ICCJ. Decizia nr. 119/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 119/2011
Dosar nr.32447/3/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 519 din 18 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarate, conform deciziei penale nr. 711 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, şi deciziei penale nr. 515 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul M.M. în baza art. 174, art. 176 lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. la 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 61 C. pen. s-a invocat beneficiul liberării condiţionate cu executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 304 din 2 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 1113 zile din pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenţiei şi arestării preventive de la 29 septembrie 2008 la zi.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 16-25 septembrie 2008 inculpatul a lovit în mod repetat victima V.G. cu corpuri dure, i-a comprimat gura şi formaţiunile anatomice ale gâtului, precum şi toracele, supunându-o unor lungi şi repetate suferinţe.
Moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficientei cardio-respiratorii acute consecinţa asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului şi a leziunii toraco-abdominale.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul M.M. a formulat la 31 martie 2009 cerere de revizuire în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând reaudierea martorilor cauzei, efectuarea unei contra expertize medico-legale şi ascultarea în apărare a unor martori, precum şi proba cu înscrisuri.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, după efectuarea cercetărilor prealabile prevăzute de art. 399 C. proc. pen. a sesizat instanţa cu concluzii de respingere a cererii de revizuire.
Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, prin sentinţa nr. 606 F din 28 iulie 2010 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, considerând că, în cauză, condamnatul a solicitat o prelungire a probatoriului ceea ce nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins prin Decizia penală nr. 192/A din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apreciind că solicitarea condamnatului de prelungire a probatoriului nu constituie caz de revizuire.
În contra acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.M., care a susţinut că cererea sa de revizuire trebuia admisă, pentru a putea fi reaudiaţi martorii, a se asculta noi martori, a se administra probe cu acte medicale şi o contraexpertiză privind starea de sănătate a victimei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că faptele probatorii trebuie să fie noi, şi că nu este posibilă readministrarea probelor, prelungirea acestora ori o nouă interpretare a materialului probator din dosar.
Or, în cauză condamnatul M.M. a solicitat reaudierea unor martori, prelungirea probei testimoniale, administrarea probei cu date medicale şi o nouă expertiză medico-legală pentru stabilirea cauzei morţii victimei ceea ce nu se încadrează în dispoziţiile evocate ale art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a fost în mod corect menţinută de instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul condamnat, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin.(2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.M. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 123/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
