ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1073/2011
Dosar nr. 8088/2/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 443/F din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii C.G. şi C.G.M. împotriva rezoluţiilor din 12 iulie 2010 dată în dosarul nr. 1038/P/2010 şi din 30 august 2010 dată în lucrarea nr. 1679/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut rezoluţiile atacate.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia din data de 12 iulie 2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1038/P/2010, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Z.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 293 C. pen. şi art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici M.S. şi C.E., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia din data de 30 august 2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1679/II/2/2010, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de numiţii C.G. şi C.G.M. împotriva soluţiei emise la data de 12 iulie 2010, în dosarul nr. 1038/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva rezoluţiei nr. 1038/P/2010 din 12 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au formulat plângere petiţionarii C.G. şi C.G.M. ce a fost respinsă ca nefondată prin hotărârea recurată, din considerentele sentinţei rezultând că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de intimaţi.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs petiţionarii C.G. şi C.G.M. însă la termenul din 18 martie 2011 reprezentantul Parchetului a invocat excepţia admisibilităţii recursului, fapt pentru care Înalta Curte va analiza recursurile numai în raport de excepţia invocată.
Analizând actele şi lucrările din dosar reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Prin Legea 202/2010 privind accelerarea soluţionării proceselor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. a fost modificat în sensul că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeaşi lege, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii menţionate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.
Ca atare, cât timp sentinţa penală nr. 443 a fost pronunţată la data de 17 decembrie 2010 deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, petiţionarii nu mai aveau la îndemână calea de atac a recursului, hotărârea fiind definitivă şi pe cale de consecinţă, recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă ca inadmisibil recursurile declarate de petiţionari.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii C.G. şi C.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 443 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1102/2011. Penal → |
|---|
