ICCJ. Decizia nr. 1061/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1061/2011
Dosar nr. 435/121/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398 din 27 septembrie 2010 Tribunalul Galaţi a condamnat inculpatul B.I.C. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 8 ( opt ) ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. (faptă din 26/27 noiembrie 2009).
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.I.C., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către părţile civile V.S. şi V.E.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii care însoţeşte dosarul, către părţile civile părţile civile V.S. şi V.E.
Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă totală de 400 lei ( din care 200 lei – pentru faza de urmărire penală), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi, iar suma de 135 lei reprezentând costul expertizei medico-legale psihiatrice să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici nr. RO98.TREZ.7045.009X.XX00.0183 deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2006, inculpatul B.I.C., în vârsta de 20 de ani, s-a stabilit împreuna cu mama sa, B.E., la locuinţa unei rude, locuinţă care se învecina cu cea a victimei V.I., în vârstă de 83 de ani.
Cu trecerea timpului, inculpatul B.I.C. a cunoscut-o pe victima V.I., iar datorita faptului că fiul acesteia V.S. a părăsit ţara, stabilindu-se în Italia, a fost acceptat de familia victimei in ideea de a o ajuta pe aceasta la activităţile gospodăreşti.
În virtutea acestui fapt, inculpatul a început să viziteze locuinţa victimei, iar conform propriilor declaraţii, în ultimele două săptămâni, acesta mergea aproape zilnic la domiciliul victimei, rămânând peste noapte la aceasta.
In noaptea de 25/26 noiembrie 2009, miercuri spre joi, inculpatul B.I.C. a mers la locuinţa victimei, ocazie cu care a dormit in camera in care stătea aceasta. Inculpatul a declarat ca, pe parcursul nopţii, a discutat cu victima, la un moment dat aceasta întrebându-l daca nu doreşte sa se căsătoreasca si daca nu şi-a găsit o prietena, aspecte interpretate de către inculpat ca fiind aluzii sexuale. Datorita faptului ca acesta, conform propriei declaraţii „era ca si drogat, întrucât fumase o ţigară tare", a decis să întreţină relaţii sexuale cu victima, aceasta din urmă fiind de acord. Inculpatul a declarat că a avut un singur raport sexual normal, complet, neprotejat, ejaculând în vaginul victimei. Singura precizare pe care inculpatul a făcut-o cu privire la raportul sexual a fost aceea că a forţat puţin picioarele victimei ca să stea cum vroia el.
Cu ocazia constatării medico-legale, în secreţia vaginala a victimei V.I. s-au pus in evidenta spermatozoizi.
După acest episod, inculpatul a declarat că, după ce s-a trezit, a plecat la un prieten pe nume Z.M., fără a-i spune acestuia ce se întâmplase. De asemenea, inculpatul a precizat ca nu a luat bani sau alte valori din locuinţa victimei.
Potrivit declaraţiei inculpatului, la data de 26 noiembrie 2009, acesta s-a întâlnit cu numitul Z.M., apoi cu mătuşa sa L.D. şi a mers la două baruri din comună, inclusiv la un Internet Cafe, unde a consumat alcool, circa 300 grame de vodcă si două sticle de bere.
În jurul orelor 24,00-01,00, inculpatul s-a întors la locuinţa sa, fiind sub influenţa alcoolului, dar „nefiind beat", după cum susţine în declaraţia dată in faza de urmărire penală. Declară inculpatul că, o dată ajuns acasă, pur si simplu i-a venit ideea de a omorî pe cineva, sens în care s-a îmbrăcat cu o bluză veche, peste geaca de fâş, în ideea de nu se murdări de sânge. Motivul pentru care a hotărât să suprime viaţa cuiva, fără să precizeze persoana nu a fost unul plauzibil, inculpatul precizând că dorea să facă ceva rău, deoarece era criticat de către rudele sale.
Cu această idee, de a ucide pe cineva, inculpatul, conform propriei declaraţii, „s-a fixat pe V.I.", sens în care a sărit gardul care despărţea locuinţa sa de locuinţa victimei, mergând prima dată în bucătăria locuinţei, de unde a luat un cuţit de pe un dulap. În continuare, profitând de faptul că zona nu era iluminată, becul amplasat în afara locuinţei fiind stins, inculpatul a mers la uşa camerei unde ştia că doarme victima. Inculpatul a strigat-o pe victimă, iar aceasta după aproximativ 5 minute i-a descuiat uşa din interior.
În acel moment inculpatul a apucat-o pe victimă de gât, aceasta din urmă neavând timp să scoată vreun sunet, a împins-o în interiorul locuinţei, unde victima a căzut pe pat. Aici, inculpatul i-a aplicat cu mâna stângă prima lovitură de cuţit în zona gâtului şi imediat o lovitură în zona inimii. Inculpatul i-a aplicat în continuare mai multe lovituri de cuţit, fără să ştie numărul acestora şi fără să precizeze în ce zone a aplicat loviturile de cuţit. Datorită rapidităţii atacului, victima nu a avut timp să ţipe şi nici să riposteze.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, examenul semnelor de violenţă a relevat 18 plăgi înţepat - tăiate penetrante şi perforante, produse cu corp tăietor - înţepător. (fila 70 dosar urm. pen.)
După ce a lovit victima în modul arătat mai sus, inculpatul a ieşit din cameră, a închis uşa şi apoi a spălat cuţitul de sânge într-un butoi cu apă, situat în imediata apropiere a uşii, aspect fixat prin fotografiere cu ocazia reconstituirii. Inculpatul a spălat şi clanţa uşii de la intrare, gândindu-se că ar fi putut să o murdărească de sânge şi, de asemenea, s-a spălat pe mâini. În continuare, s-a dezbrăcat de bluza cu care era îmbrăcat, a învelit cuţitul în bluză, sărind din nou gardul spre locuinţa sa, aspecte fixate prin fotografiere cu ocazia reconstituirii.
La locuinţa sa, inculpatul B.I.C. s-a spălat din nou pe mâini cu săpun, spălând şi cuţitul tot cu săpun. În continuare, inculpatul a luat bluza şi cuţitul, intenţionând să le arunce. La circa un kilometru de locuinţa sa, în zona rampei C.F.R. inculpatul a aruncat separat cuţitul şi apoi bluza în curtea numitului P.F., de unde au şi fost ridicate de către organele de urmărire penală.
După aceea, inculpatul a apelat la S.N.U.A.U. 112 de pe telefonul său mobil cu numărul, rămânând în zona respectivă pentru a fi găsit de către lucrătorii de poliţie. Inculpatul a fost depistat de către lucrătorii de poliţie în dreptul locuinţei victimei V.I., de unde a fost condus la sediul Postului de Poliţie Tuluceşti pentru cercetări.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea numitei V.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic instalat datorită hemoragiei externe şi interne consecutive unor traumatisme deschise toraco-abdominale şi la nivelul gâtului, cu multiple plăgi înţepat-tăiate penetrante şi perforante, cu secţiuni traheale, pulmonare cardiace, aortice, gastrice, hepatice şi pancreatice şi ale aortei toracice şi abdominale. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - echimozele şi excoriaţiile submandibulare şi latero-cervicale, prin comprimare cu degetele; - leziunile buzelor, fie prin comprimare cu mâna, fie prin lovire cu mijloc contondent; - ; plăgile de la nivelul gâtului, toracelui şi abdomenului, prin loviri repetate cu corp tăietor înţepător, având lama cu un tăiş cu lăţime de maxim 2,5 cm şi lungime de minim 16 cm; echimozele de pe coapse, posibil prin comprimare cu degetele; echimoza şi excoriaţiile genunchiului stâng, prin cădere. Toate leziunile au caracter vital, plăgile toraco-abdominale au fost sigur şi direct mortale, iar între acestea şi deces există legătură directă şi imediată de cauzalitate. În secreţia vaginală s-au pus în evidenţă spermatozoizi care obiectivează consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în ultimele 48 de ore.
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în faza de urmărire penală, inculpatul B.I.C. a avut o atitudine oscilantă în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost cercetat. Astfel, audiat fiind înainte de începerea urmăririi penale, apoi în calitate de învinuit, respectiv de inculpat, acesta a recunoscut săvârşirea faptei de omor în modalitatea şi împrejurările mai sus descrise. După ce s-au extins cercetările şi în ceea ce priveşte infracţiunile de violare de domiciliu şi de viol, inculpatul, în urma reaudierii a precizat că nu-şi mai menţine declaraţiile date anterior în faţa procurorului şi că nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat. Astfel, a declarat că a pătruns în curtea victimei prin escaladarea gardului împrejmuitor al locuinţei, locuinţa inculpatului fiind alăturată. Ulterior, inculpatul a revenit şi a arătat că, de fapt, a intrat pe poarta imobilului, afară fiind întuneric. Acesta a mai declarat că, datorită faptului că dormea frecvent la victimă acasă, nu crede că aceasta i-ar fi reproşat faptul că venea noapte la ea în curte şi în casa.
Nu s-a putut proba faptul că nu a existat consimţământul persoanei care le folosea, în speţă victima V.I., de a permite accesul inculpatului la orice ora în curtea şi locuinţa sa. Nu s-a putut proba nici faptul că victima i-ar fi cerut să părăsească locuinţa sau curtea şi că inculpatul ar fi refuzat să părăsească locuinţa sau curtea, la cererea victimei.
După reaudierea inculpatului şi cu privire la infracţiunea de viol, acesta a recunoscut că a avut un raport sexual complet şi neprotejat cu victima V.I., dar anterior decesului acesteia, mai precis cu o seară înainte. Inculpatul a mai declarat că propunerea de a întreţine relaţii sexuale a aparţinut victimei, iar inculpatul a fost de acord, deşi iniţial a declarat exact invers.
Cu privire la modul de producere a leziunilor, inculpatul a declarat că a strâns-o de gât pe victimă, o singură dată, dar la momentul la care a pătruns în locuinţa acesteia, aşa explicându-şi acesta leziunile produse la nivel submandibular şi latero-cervical.
În legătură cu leziunile descrise la nivelul buzelor victimei, inculpatul nu a oferit nicio explicaţie, mărginindu-se să declare că nu a lovit victima nici cu pumnii şi nici cu alte obiecte.
În legătură cu echimozele din zona coapselor victimei, inculpatul a declarat că, de fapt, „i-a forţat puţin picioarele I., ca să stea cum vroia el".
După ce s-a dispus schimbarea încadrării juridice, inculpatul nu a mai dorit să facă vreo declaraţie, precizând că nu-şi mai aminteşte nimic.( fila 124 dosar urm. pen.)
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul B.I.C. a declarat că recunoaşte învinuirea, numai dacă sunt probe împotriva sa.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţii prevăzut de art. 70 C. proc. pen. ( fila 22 dosar instanţă ).
Situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului B.I.C. au fost dovedite cu:
- procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, din care rezultă locul şi poziţia în care a fost găsit cadavrul victimei. Cu această ocazie s-a constatat că victima avea capotul şi cămaşa de noapte ridicate până în zona coapselor şi nu avea lenjeria intimă; de asemenea, a fost ridicată o bluză de culoare albastră care prezenta urme de substanţă brun roşcată precum şi cuţitul pe care inculpatul a susţinut că l-a folosit la săvârşirea faptei şi care a fost găsit în grădina martorului P.F. ( filele 19-21 dosar urm. pen. )
- raportul de constatare medico-legală ( necropsie ) potrivit căruia moartea numitei V.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic instalat datorită hemoragiei externe şi interne consecutive unor traumatisme deschise toraco-abdominale şi la nivelul gâtului, cu multiple plăgi înţepat-tăiate penetrante şi perforante, cu secţiuni traheale, pulmonare cardiace, aortice, gastrice, hepatice şi pancreatice şi ale aortei toracice şi abdominale. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - echimozele şi excoriaţiile submandibulare şi latero-cervicale, prin comprimare cu degetele; - leziunile buzelor, fie prin comprimare cu mâna, fie prin lovire cu mijloc contondent; - plăgile de la nivelul gâtului, toracelui şi abdomenului, prin loviri repetate cu corp tăietor înţepător, având lama cu un tăiş cu lăţime de maxim 2,5 cm şi lungime de minim 16 cm; echimozele de pe coapse, posibil prin comprimare cu degetele; echimoza şi excoriaţiile genunchiului stâng, prin cădere. Toate leziunile au caracter vital, plăgile toraco-abdominale au fost sigur şi direct mortale, iar între acestea şi deces există legătură directă şi imediată de cauzalitate. În secreţia vaginală s-au pus în evidenţă spermatozoizi care obiectivează consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în ultimele 48 de ore. ( filele 70-72 dosar urm. pen. );
- declaraţiile părţilor civile ( filele 23, 108 dosar instanţă ).
- declaraţia martorelor B.S. şi R.P. – nepoata şi respectiv cuscra victimei care aveau cunoştinţă despre faptul că aceasta adăpostea un tânăr, respectiv că îi dădea de mâncare şi îi permitea să doarmă la ea în casă. Martorele au precizat că în mai multe rânduri i-au spus victimei că acest lucru nu li se pare normal şi că tânărul respectiv pare periculos ( filele 74-75 dosar urm. pen., fila 81 dosar urm. pen., 113, 47dosar instanţă );
- declaraţia martorei G.M. care a precizat că l-a văzut pe inculpat de mai multe ori în casa victimei şi i-a spus acesteia că nu este firesc şi că ar trebui să nu-l mai primească pentru că ar putea să o omoare (filele 87 dosar urm. pen., 112 dosar instanţă );
- declaraţia martorei M.M. – vecina inculpatei, care a arătat avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul venea frecvent în casa victimei care îi dădea de mâncare. Martora a precizat că în zilele de miercuri şi joi, înainte de decesul victimei, s-a întâlnit cu aceasta, victima precizându-i că în serile anterioare B.I.C. a venit la locuinţa sa în jurul orei 23,00-24,00 şi a dormit la ea în cameră (filele 93-96 dosar urm. pen., 111 dosar instanţă );
- declaraţia martorului P.F. în curtea locuinţei căruia inculpatul a precizat că a aruncat cuţitul folosit la săvârşirea faptei şi bluza cu care era îmbrăcat; în prezenţa martorului lucrătorul de poliţie a identificat şi ridicat corpurile delicte ( fila 98 dosar urm. pen., 46 dosar instanţă )
- declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faza de urmărire penală (fila 109-112, 122-123 dosar urm. pen. )
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, reţine instanţa de fond că în cauză nu poate fi reţinută agravanta prev. de art. 176 lit. a) C. pen. aşa cum a solicitat reprezentantul parchetului, motivând că numărul mare de lovituri aplicate victimei nu poate conduce în mod automat la concluzia că fapta a fost comisă prin cruzimi.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul B.I.C.
Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut la încadrarea juridică a faptei şi dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., fapt pentru care a solicitat reţinerea acestor dispoziţii legale cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare.
La rândul său inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 175/A din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul B.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 398 din 27 septembrie 2010 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 435/121/2010.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27 noiembrie 2009 şi până la zi – 13 decembrie 2010.
A obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică atât sub aspectul încadrării juridice a faptei cât şi cu privire la individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I.C. , invocând motive de netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră, fapt pentru care solicită reducerea acesteia.
În susţinerea recursului său inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.
Probele administrate în cauză au dovedit indubitabil că în noaptea de 26/27 noiembrie 2009 pe fondul consumului de alcool după ce a întreţinut cu victima V.I., în vârstă de 83 de ani un raport sexual normal prin constrângerea acesteia, i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un cuţit ce au condus la decesul acesteia.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de omor, el având însă o poziţie oscilantă în faza de urmărire penală în raport de împrejurările în care a pătruns în locuinţa victimei precum şi în raport de împrejurările în care a întreţinut raporturi sexuale cu victima.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Astfel, instanţa de fond reţine gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv, după ce a pătruns în locuinţa victimei şi a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale, pentru a ascunde aceste fapte, inculpatul i-a aplicat 18 lovituri de cuţit dând dovadă de o agresivitate deosebită, determinând moartea victimei, persoană în vârstă de 83 de ani, aflată în imposibilitate de a se apăra.
Gravitatea deosebită a faptelor împiedică reţinerea ambelor circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului cum ar fi lipsa antecedentelor penale şi atitudinea de recunoaştere a faptelor.
De altfel, aceste împrejurări au fost avute în vedere de instanţa de fond care a orientat pedeapsa aplicată inculpatului spre mediul prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu există alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitor la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Faţă de considerentele arătate, reţinând că în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) din acelaşi cod va computa prevenţia de la 27 noiembrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 175/A din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
