ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 116/2011
Dosar nr. 781/116/2009
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Călăraşi a dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.C. urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, în temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:
- 2102, 55 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă prof. dr. Bagdasar Arseni Bucureşti;
-1919,45 lei către Spitalul judeţean de Urgenţă Călăraşi;
- 2000 lei despăgubiri civile şi 5 000 lei daune morale către partea civilă M.E.;
- câte 2000 lei cu acelaşi titlu de despăgubiri civile şi câte 1000 lei cu titlu de daune morale către părţile civile G.S., G.V., G.L. şi G.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 16 iulie 2008, în jurul orelor 1800, victima G.P., zisă „B.", a văzut-o pe str. I. pe numita C.L. (fiica inculpatului) şi a început să o înjure, în contextul unui conflict avut cu puţin timp în urmă în Italia, cu soţul acesteia şi cu alte rude ale lui.
C.L. a ripostat la injuriile adresate de G.P., iar acesta a luat un băţ cu diametrul de 2 cm şi lungimea de 108 cm şi a plecat spre locuinţa familiei C.
G.P. a pătruns în curte, a înjurat-o şi ameninţat-o pe C.L. că o va viola şi determina să se mute din cartier, după care a lovit-o de mai multe ori peste mâini cu băţul. Aceasta a fugit spre o anexă a casei, a reuşit să iasă în stradă, urmărită de G.P., s-a îndreptat spre calea ferată, ţipând şi cerând ajutor.
În scurt timp, la faţa locului au apărut C.M. şi C.F.M. (mama, respectiv sora L.C.) urmate la mică distanţă de inculpatul C.C., care, la plecarea de acasă, a luat un furcoi şi un cuţit de bucătărie.
În momentul apropierii de G.P., acesta din nou a lovit-o pe C.F.M. cu băţul în cap, apoi a trântit-o la pământ pe C.M., i-a rupt hainele şi a lovit-o cu pumnii.
Observând violenţele la care erau supuse cele două femei, inculpatul s-a apropiat de victima G.P., a încercat să-l îndepărteze de soţia sa, însă acesta i-a aplicat şi lui o lovitură cu băţul în zona parieto-occipitală, cei doi s-au îmbrâncit reciproc.
În această împrejurare, inculpatul C.C. a scos cuţitul şi i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului, după care a fugit.
Victima a fost dusă la domiciliul său, apoi a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Călăraşi unde a stat internată în perioada 16 iulie - 3 august 2008 cu diagnosticul „plagă inghinală hipocondru stâng, penetrantă, cu evisceraţie de mare epiplon, hemiperitonean prin leziune de mare epiplon, peritonită fecaloidă, şoc traumatic şi hemoragie".
Întrucât starea de sănătate a victimei s-a agravat, acesta a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Bagdasar Arseni Bucureşti, unde a decedat la data de 9 august 2008.
A mai reţinut prima instanţă, pe baza raportului medico-legal de necropsie, întocmit de INML Bucureşti, că moartea victimei G.P. a fost violentă, datorându-se insuficienţei organice multiple, survenite în evoluţia unei plăgi penetrante abdominale cu secţionarea colonului transvers cu peritonită fecaloidă, pentru care s-a intervenit chirurgical în mod repetat.
În raport de împrejurările în care a avut loc conflictul şi de atitudinea victimei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări, aplicând în cauză dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, actele medicale şi expertiza medico-legală, depoziţiile martorilor R.T., P.L., C.L., C.M., M.P., M.V., M.E., C.C., I.T. şi M.L., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010, a admis apelul declarat de inculpat şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constatând că fapta a fost comisă în condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. V din Legea nr. 61/1991.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile.
Totodată, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile G.S., G.V., G.L., G.F. şi M.E.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti, după o analiză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 44 alin. (3) C. pen., pe baza aceloraşi probe administrate în faza de urmărire penală şi în cea de cercetare judecătorească, a concluzionat că instanţa de fond nu a făcut distincţia necesară între excesul scuzabil în depăşirea limitelor legitimei apărări, care constituie circumstanţa atenuantă a provocării şi excesul justificat în această materie, care echivalează, în privinţa consecinţelor, cu legitima apărare şi constituie, de asemenea o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, considerente pentru care a dispus achitarea inculpatului.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 instanţa de apel a motivat, în esenţă, că nu se poate reţine în privinţa inculpatului intenţia directă specifică infracţiunii de port de armă albă fără drept.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, aceeaşi instanţă a învederat că, în raport de soluţia de achitare, nu există niciun temei pentru admiterea cererilor formulate de părţile civile privind acordarea despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi părţile civile G.S., M.E., G.V., G.L. şi G.F.
Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti se critică Decizia pronunţată în temeiul art. 3859 pct. 9 şi 171 C. proc. pen. în sensul că:
1) între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia există contradicţie cu privire la temeiul achitării inculpatului [art. 10 lit. e) reţinut în minuta hotărârii, respectiv art. 10 lit. c) reţinut în dispozitivul deciziei] pentru infracţiunea de omor calificat.
2) Greşita achitare a inculpatului cu privire la cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă.
Părţile civile nu au motivat recursurile declarate.
Recursurile sunt fondate.
Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi instanţa de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.
În speţă, pe baza aceloraşi probe, instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită de inculpat a fost comisă în condiţiile circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar instanţa de apel, cu o motivare amplă, a stabilit că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Articolul 44 alin. (3) C. pen. reglementează „excesul de apărare" sau „excesul justificat", caz frecvent de depăşire a limitelor legitimei apărări şi asimilat cu legitima apărare, care are ca principală caracteristică depăşirea limitei unei apărări proporţionale, pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a comis fapta pentru a înlătura atacul.
Legea a ţinut seama şi de existenţa altor situaţii decât cea menţionată, şi anume că în cazul depăşirii limitelor apărării cauza acestei depăşiri este datorată împrejurării că persoana atacată nu îşi poate da seama exact de natura atacului, de iminenţa acestuia, de gravitatea pericolului, aşa încât, ţinând seama şi de condiţia psihică în care a acţionat, depăşirea apărării este explicabilă, în toate cazurile vina acestei depăşiri revenind agresorului.
Pe de altă parte, potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Numai pornind de la aceste dispoziţii legale şi interpretări doctrinare, pe baza probelor administrate, se poate stabili dacă, în cauză, inculpatul a acţionat în condiţiile existenţei unei cauze care înlătură caracterul penale al faptei [art. 44 alin. (3) C. pen.] ori, dimpotrivă, acţiunea s-a desfăşurat în condiţiile existenţei circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Probele administrate în cauză, în principal martorii audiaţi, relevă două moduri de desfăşurare a incidentului.
Astfel, martorii care fac parte din familia inculpatului descriu un conflict anterior petrecut între fiica inculpatului, C.L., şi victima G.P., conflict ce a determinat deplasarea inculpatului şi a altor membri ai familiei sale la locul incidentului.
Pe de altă parte, martorii care fac parte din familia victimei evidenţiază atitudinea violentă a acesteia.
În mod cert, la data de 16 iulie 2008, victima G.P. a declanşat un scandal, a insultat-o şi ameninţat-o pe fiica inculpatului, C.L., aceasta a ripostat şi ea, fapt ce a condus la accentuarea stării conflictuale şi a determinat-o pe victimă să ia un băţ şi să o lovească de mai multe ori.
După acest prim moment, a avut loc un al doilea conflict, în apropierea căii ferate situată în apropierea casei inculpatului, conflict în care au fost angrenate mai multe persoane, rude ale inculpatului.
Inculpatul, fiind sesizat cu privire la agresiunea exercitată de victimă asupra fiicei sale, s-a înarmat cu un furcoi şi cu un cuţit de bucătărie şi a plecat spre locul în care se aflau rudele sale şi victima.
Rezultă, aşadar, că inculpatul nu a perceput direct actele de agresivitate exercitate de victimă asupra L.C., ci doar a aflat din cele relatate de rudele sale, şi, mai mult, s-a înarmat cu un cuţit şi cu un furcoi, instrumente apte de a ucide, şi s-a îndreptat spre victimă, cu intenţia clară de a participa la agresiune.
Din analiza normei care prevede legitima apărare rezultă că, pentru existenţa acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei trebuie îndeplinite două categorii de condiţii: condiţii referitoare la atac şi condiţii referitoare la apărare. Condiţiile atacului sunt: să fie material, direct, imediat şi injust; să fie îndreptat contra unei persoane, drepturilor unei persoane sau împotriva unui interes general; să pună în pericol grav drepturile vizate, iar condiţiile ripostei sunt: să fie necesară, să fie orientată împotriva agresorului, să fie proporţională cu gravitatea pericolului.
Aceste condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ, nu sunt realizate în totalitate.
Apărarea, ca o condiţie necesară, este o reacţie de înlăturare a unui atac declanşat caracterizată prin spontaneitate; ea reprezintă un act de agresiune absolut spontan generat de un atac grav, preexistent.
Or, în speţă, incidentul a avut două momente, inculpatul participând doar la al doilea moment, fără a cunoaşte amploarea conflictului şi numai după ce se înarmase cu un cuţit şi cu o furcă.
Numai o apărare proporţională cu gravitatea pericolului determinat de atac se încadrează în limitele legitimei apărări, în sensul că acesta este necesar să aibă o periculozitate mai scăzută sau cel mult egală cu cea a agresiunii.
În condiţiile în care conflictul dintre victimă şi fiica inculpatului încetase, iar inculpatul a acţionat într-o formă vădit disproporţionată, fiind înarmat cu un cuţit şi cu o furcă, în prezenţa mai multor membri ai familiei sale, în timp ce victima avea asupra sa doar un băţ, elementele legitimei apărări nu sunt îndeplinite.
De altfel, rapoartele de constatare medico-legale sunt relevante sub acest aspect, inculpatul C.C. prezentând doar plăgi contuze ce au necesitat 6 -7 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în pericol viaţa victimei, C.L. a prezentat la rândul ei echimoze de mici dimensiuni ce au necesitat 3 -4 zile îngrijiri medicale, iar moartea victimei a fost urmarea unei plăgi penetrante abdominale cu secţionarea colonului transvers, prin lovire cu un corp dur tăietor-înţepător.
în raport de împrejurările în care au avut loc faptele, de atitudinea victimei, justificat prima instanţă a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acţionând sub stăpânirea unei puternice tulburări, văzându-şi fiica agresată, faptă comisă pe fondul unui conflict spontan apărut între victimă şi fiica inculpatului şi care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, aşa cum bine a stabilit instanţa de fond.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că sub aspectul laturii subiective lipseşte intenţia directă a inculpatului de a săvârşi această faptă.
Atâta vreme cât inculpatul s-a înarmat cu un cuţit pentru că „aşa se obişnuieşte la scandal" (conform declaraţiei date de inculpat în faza de cercetare judecătorească) acesta a prevăzut că portul armei în loc public ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a vreunei persoane ori ar tulbura ordinea şi liniştea publică, ceea ce sub aspectul laturii subiective constituie intenţie directă şi, deci elementele constitutive ale infracţiunii de port, fără drept, de armă albă, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În consecinţă, recursurile declarate de parchet şi părţile civile sunt întemeiate, vor fi admise în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va casa Decizia penală nr. 118 A din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti şi se va menţine sentinţa penală nr. 136 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Călăraşi.
Faţă de motivul de recurs admis, primul motiv de casare invocat de parchet, ce vizează contradicţia dintre motivarea hotărârii şi dispozitivul acesteia, nu va mai fi analizat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea avocatului ales, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile G.S., M.E., G.V., G.L. şi G.F. împotriva deciziei penale nr. 118/A din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe intimatul inculpat C.C.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 136 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Călăraşi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1102/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 119/2011. Penal → |
|---|
