ICCJ. Decizia nr. 1150/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1150/2011
Dosar nr. 711/36/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii P.I. şi P.T. la 13 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanţa la plata sumei de 396 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, a sumelor de 4.500 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale către partea civilă B.V., precum şi a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B.D.G..
Prin aceeaşi sentinţă, s-au respins pretenţiile civile formulate de B.C. - moştenitor al victimei decedate, precum şi celelalte pretenţii civile formulate de către părţile civile B.V. şi B.D.G..
Pentru a pronunţa soluţia, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii P.I. şi P.T. erau angajaţi pe o perioadă determinată, ca muncitori piscicoli, la SC C.P. SRL Medgidia, la crescătoria piscicolă T., unde, alături de ceilalţi şase angajaţi permanenţi ai societăţii, aveau şi atribuţii de pază a bunurilor.
În seara zilei de 29 octombrie 2004, după o înţelegere anterioară, martorul B.I. i-a propus victimei B.A., cu care era vecin, dar nu rude, să îl însoţească cu căruţa sa, la iazul T., pentru a bracona peşte cu plase de pescuit. După ce au pus un număr de cincisprezece setci, acoperite cu o pătură şi o barcă pneumatică cu două vâsle, în jurul orelor 22,00, s-au deplasat împreună cu căruţa din satul Seimenii Mici către iazul T., unde s-au oprit la circa 200 metri de crescătorie şi au aşteptat să se întunece bine. În jurul 22,00, s-au apropiat de iaz, pentru a întinde plasele de pescuit în apă, însă au fost surprinşi de paznicii crescătoriei şi de aceea au încercat să fugă. Întrucât calul s-a împiedicat, martorul B.I. a coborât din căruţă şi a fugit spre deal, lăsând-o pe victimă singură în căruţă. Din declaraţiile acestui martor a rezultat că observase mai multe siluete, o altă căruţă, o barcă ce venea la mal şi, crezând că toate aparţin paznicilor, s-a ascuns la circa 50 - 100 de metri de căruţă, printre buruieni, a fost urmărit de câţiva paznici şi chiar a auzit focuri de armă în spatele său. Din locul în care se ascunsese, martorul a auzit zgomote caracteristice unor lovituri şi a văzut că victima era lovită de către paznici, apoi a observat că paznicii au dus victima şi căruţa spre clădirile fermei, motiv pentru care şi el a plecat acasă.
În dimineaţa zilei de 30 octombrie 2004, lucrătorii Postului de poliţie Seimeni au fost sesizaţi de către martorul M.C., administratorul SC C.P. SRL, cu privire la împrejurarea că, în cursul nopţii, angajaţii societăţii au depistat un braconier pe malul iazului mare T., cu o căruţă în care se aflau plase de pescuit şi că l-au condus la sediul fermei piscicole, pentru a-l pune la dispoziţia organelor de urmărire penală. Ca urmare a acestei sesizări, agenţi de poliţie în cadrul Postului de poliţie Seimeni, martorii M.L. şi P.N. s-au deplasat cu un autoturism la sediul fermei piscicole, unde au ajuns în jurul orelor 07,30, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni la regimul pescuitului. Din declaraţiile celor doi agenţi de poliţie, rezultă că atunci când au ajuns la ferma piscicolă, au găsit-o pe victima B.A. aşezată ghemuit pe platoul betonat al fermei, direct pe ciment, lângă clădirea administrativă, vorbind greu, având hainele ude şi plângându-se de dureri. Când a observat că aceasta prezenta o vânătaie la ochiul stâng şi o umflătură la obrazul stâng, martorul M.L. le-a reproşat paznicilor că au bătut-o, dar aceştia nu au comentat. Singurul care a comentat a fost inculpatul P.I., care a susţinut că victima ar fi căzut din căruţă, când aceasta s-a răsturnat. Atunci poliţistul a verificat căruţa şi a observat în coşul acesteia mai multe pietre, făcând remarca retorică în sensul că dacă s-a răsturnat căruţa, de ce nu au căzut şi pietrele de acolo?! Cei doi lucrători de poliţie le-au cerut paznicilor să îi dea haine uscate victimei şi să o ducă în clădire pentru că tremura de frig, aşa încât aceasta a fost schimbată de hainele ude, introdusă într-o cameră a paznicilor, unde, pentru a se încălzi, i s-au oferit o ţigară şi o cafea.
Cei doi poliţişti au întocmit un proces-verbal de sesizare şi constatare la faţa locului, în care au consemnat că au identificat un număr de 15 setci, dintre care 10 monofilament şi 5 din aţă de relon, cu plute, radină şi cadulă, despre care victima a relatat că îi aparţin şi că a încercat în cursul nopţii să le folosească la prins peşte din crescătoria T.. În procesul-verbal, s-a mai consemnat că victima prezenta urme de lovituri la faţă şi urechea stângă, plângându-se de dureri de spate, mâini şi picioare. Când au rămas singuri în cameră cu victima, cei doi lucrători de poliţie au întrebat-o dacă fusese bătută, iar aceasta a răspuns că o bătuseră, fără însă a preciza cine anume, apoi i-a rugat pe poliţişti să o ducă mai repede acasă. Victimei i s-a dat procesul-verbal să îl semneze, iar cei doi lucrători de poliţie au luat hotărârea, după ce s-au consultat telefonic cu şeful de post, să o transporte la spital. Când a fost ajutată de paznici să se deplaseze spre autoturismul cu care veniseră poliţiştii, victimei i s-a făcut rău şi a leşinat şi nu şi-a revenit nici când i s-a dat cu oţet la nas. Cei doi poliţişti au transportat-o pe victimă imediat la Spitalul Orăşenesc Cernavodă, iar pe drum au observat că aceasta nu mai răspundea la întrebări, ci respira greu. La Spitalul Cernavodă, victima a fost adusă la orele 09,40, cu diagnosticul de şoc hipotermic, comă de gradele II - III, posibil politraumatizat, iar la orele 09,49, s-a solicitat o ambulanţă, care a preluat-o la orele 09,53 şi a transportat-o la Spitalul Municipal Medgidia, unde a ajuns la orele 10,20 şi a primit îngrijiri medicale de urgenţă între orele 10,25 şi 10,35. Întrucât starea era gravă, victima a fost transferată cu aceeaşi ambulanţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost adusă la orele 11,10, în unitatea de primiri urgenţe, cu diagnosticul de comă de etiologie neprecizată, colaps, hipotermie, în observare traumatism prin agresiune. După acordarea îngrijirilor medicale de urgenţă şi examinarea pluridisciplinară, victima a fost internată în secţia medicală de terapie intensivă la orele 13,15, cu diagnosticul prezumtiv de comă profundă, politraumatism, hematom hepatic subcapsular, colaps, şoc hipotermic, însă cu toate îngrijirile acordate, la orele 17,00, aceasta a decedat.
În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti, s-a concluzionat că moartea victimei B.A. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral şi atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacţie obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană şi sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral şi perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter şi ruptură de mezocolon transvers) şi membre (echimoze, excoriaţii şi tumefacţii), favorizată de expunerea la frig. S-a apreciat că leziunile de violenţă au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu menţiunea că leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acţiunea de sugrumare şi că leziunile au legătură directă cu cauza morţii. În sângele recoltat la necropsie aparţinând grupei sanguine 01 s-a constatat o alcoolemie de 1 gram ‰. Medicul legist a precizat că tratamentul aplicat atât în urgenţă, cât şi în timpul internării a fost indicat şi corect efectuat.
Până la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Cernavodă au efectuat cercetări în zona crescătoriei piscicole, ocazie cu care au fost identificate la ferma piscicolă patru bâte cu lungimi între 0,85 m şi 1,20 m, în camera paznicilor, folosite pentru autoapărare, precum şi două bâte în căruţa victimei.
De asemenea, în zona în care fusese prinsă victima au fost găsite un număr de 5 tuburi cartuş de vânătoare folosite, despre care martorul B.I. a relatat că proveneau de la focurile executate de paznici în cursul nopţii, în timpul urmăririi. Despre aceste tuburi, inculpatul P.I. a declarat că proveneau de la arma sa de vânătoare, cu care executase mai multe focuri în dimineaţa de 28 octombrie 2004, când vânase grauri, iar nu în cursul nopţii de 29 - 30 octombrie 2004, când fusese depistată victima. Acest aspect însă s-a dovedit irelevant întrucât nici o persoană nu a fost rănită de o armă de foc în noaptea când a fost ucisă victima.
În prima fază a cercetărilor, când a fost audiat atât de organele de poliţie, cât şi de către procuror, la data de 30 octombrie 2004, un angajat al crescătoriei piscicole, martorul P.C.N. a declarat că, după ce a fost prinsă, victima a fost agresată atât lângă căruţă, cât şi după ce a fost condusă la fermă, de către inculpaţii P.I., P.T., precum şi de numiţii B.V., P.D., P.B.C. şi I.F., fiind lovită cu parii peste tot corpul, în mod repetat, timp de circa o oră, cele mai multe şi intense lovituri aplicându-le inculpatul P.I. zis "P.". Martorul a precizat că el însuşi îi aplicase o lovitură victimei, însă cu un bici peste o palmă, iar nu în altă parte a corpului, din cauză că văzuse în căruţă mai multe pietre, în condiţiile în care de regulă braconierii îi atacau pe paznicii crescătoriei cu pietre. De asemenea, martorul a făcut vorbire şi de un anume S., despre care însă nu s-a dovedit ulterior că fusese la fermă în noaptea respectivă, acesta fiind o persoană din afara fermei care îi mai ajuta pe angajaţi la pescuit.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel inculpaţii P.I., P.T., părţile civile B.V., B.D.G., B.C. şi partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanţa cu privire atât la acţiunea penală, cât şi la acţiunea civilă.
Prin Decizia penală nr. 90/P din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de inculpaţii P.I. şi P.T. şi partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanţa, a desfiinţat în totalitate Sentinţa penală nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe apelanţii inculpaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de părţile civile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de părţile civile B.V., B.D.G., B.C. şi a casat decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel deoarece există contradicţie între considerente şi dispozitiv prin indicarea ca temei al achitării a art. 10 lit. d) C. proc. pen. în condiţiile în care a motivat că fapta nu a fost comisă de inculpaţi, respectiv nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile.
Cu ocazia rejudecării, s-au constatat următoarele:
În susţinerea apelurilor, apelanţii inculpaţi au motivat că probatoriul este incert şi contradictoriu, nu au săvârşit fapta, solicitând achitarea.
Pentru apelantele părţi civile B.V., B.D.G. şi B.C., avocatul a precizat că partea civilă B.C. a formulat apel în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, iar apelurile primelor două părţi civile vizează atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei.
Astfel, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, părţile au susţinut că victima a fost bătută şi abandonată şi se impune condamnarea inculpaţilor P.I. şi P.T. la cuantumul maxim al pedepsei prevăzut de lege.
Cu privire la latura civilă a cauzei, au considerat că acţiunea civilă formulată de B.V. ar fi trebuit să fie admisă în totalitate, pretenţiile exprimate de aceasta fiind inferioare în raport cu prejudiciul suferit.
Prin Decizia penală nr. 90/P din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.I., P.T., de părţile civile B.V. şi B.D.G., B.C. şi de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa.
Verificând în baza competenţelor legale modul în care s-au aplicat dispoziţiile legale referitoare la garanţiile procesuale, a regulilor de procedură în fazele anterioare ale cauzei (urmărire penală, judecata în primă instanţă), s-a constatat că atât inculpaţii P.I. şi P.T., cât şi celelalte părţi au dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistenţă juridică calificată şi au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări medico-legale precum şi a probelor apărării - audieri martori, înscrisuri privind acţiunea civilă, circumstanţele personale inculpaţilor; în condiţiile în care apărarea solicită efectuarea unei expertize medico-legale pe baza actelor de la dosar pentru a se verifica "zdrobirea" ca leziune a decesului victimei, iar Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." Bucureşti a comunicat cu Avizul nr. x/2008 din 27 iunie 2008 că "Leziunile traumatice au fost prin ele însele tanatogeneratoare indiferent de intervenţia factorului termic. Termenul de sindrom de zdrobire e inadecvat cazului de faţă şi se referă la zdrobiri întinse de masă musculară şi părţi moi, termenul corect fiind de strivire", aprobând raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, nu este utilă efectuarea unei expertize medico-legale de către I.N.M.L. "M.M." Bucureşti deoarece nu au apărut date noi şi nu sunt nulităţi ale actelor medico-legale efectuate în cauză. În acelaşi sens, se are în vedere şi "Avizul" aceleiaşi Comisii Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. "M.M." Bucureşti nr. x/2008 din 25 iunie 2009 (emis în apel cu ocazia judecăţii), care confirmă actele medico-legale efectuate anterior, dar şi explicitează că "Nu se confirmă din punct de vedere medical concluzia Prof. Dr. F.V. expusă în referatul din 10 noiembrie 2005, conform căreia decesul s-a datorat şocului hipotermic şi sindromului de zdrobire. Sindromul de zdrobire (termenul corect: sindrom de strivire, crush syndrome) poate apare şi în cadrul unor traumatisme întinse musculare şi de părţi moi, cu creşteri importante ale nivelurilor serice ale creatinkinazei, potasiului, ureei şi creatininei, ceea ce nu se constată în cazul de faţă. În sindromul de strivire decesul se produce prin tulburări majore biochimic-metabolice şi insuficienţă renală acută. Parametrii biochimici şi evoluţia descrise la acest caz infirmă existenţa sindromului de strivire. Nu s-au constatat erori în acordarea asistenţei medicale."
Sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate în primă instanţă, precum şi în cursul urmăririi penale în condiţii de legalitate - procesele-verbale de cercetare la faţa locului cu planşa foto, procesul-verbal din 2 noiembrie 2004 de verificare a căruţei cu care se deplasa victima în premomentele agresiunii cu planşa foto, copia foii de observaţie din spital a victimei şi adresele spitalelor şi a serviciului de ambulanţă, proces verbal de verificare a victimei la spital, raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "M.M." Bucureşti prin "Avizul" nr. x/2006 din 19 iulie 2006, declaraţiile martorilor P.C.N., M.L., P.N., B.I., M.C., C.C., L.D., procese-verbale de confruntare, rezultă că tribunalul a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică corespunzătoare, dovedindu-se cu certitudine că, în noaptea de 29 - 30 octombrie 2004, în zona crescătoriei piscicole T., comuna Mircea Vodă, judeţul Constanţa, angajaţi pe o perioadă determinată ca muncitori piscicoli la SC C.P. SRL Medgidia - crescătoria piscicolă T., depistând-o la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj, inculpaţii P.I. şi P.T. au lovit-o în mod repetat, cu obiecte contondente pe toată suprafaţa corpului, într-o acţiune conjugată, pe victima B.A., în vârstă de 44 de ani, abandonând-o pe o platformă de ciment neacoperită şi i-au provocat leziuni grave (traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral şi atelectazie pulmonară posttraumatice, politraumatism cranio-cerebral cu hematom periorbitar stâng, tumefacţie obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană şi sânge în ventriculii cerebrali, vertebral-cervical-infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral şi perihioidian, toracico-abdominal cu fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter şi ruptură de mezocolon transvers şi membre) favorizate de expunerea la frig care, în spital la data de 30 octombrie 2004, au condus la moartea victimei.
Apărarea inculpaţilor referitoare la dubiul asupra participării la comiterea faptei este infirmată de:
- declaraţiile martorului B.I., care a declarat constant că se afla împreună cu victima B.A. în căruţă în timp ce fugeau de paznicii fermei, fiind surprinşi la braconaj, le-au ieşit în faţă vreo 3 - 4 paznici, iar din spate veneau alţii cu o puşcă, a întors căruţa brusc, calul s-a împiedicat şi a căzut neputând continua deplasarea cu acel vehicul, i-a propus victimei să fugă, dar aceasta a rămas şi, după ce s-a îndepărtat aproximativ 100 metri spre deal s-a oprit şi a văzut că victima era bătută de indivizii care se îndreptaseră înspre ei, că aceştia loveau cu nişte beţe, l-a auzit pe B.A. ţipând, a văzut că "toţi erau la grămadă", însă nu a observat câţi îl loveau; precizarea martorului că, deşi calul a căzut, căruţa nu s-a răsturnat este confirmată de declaraţiile martorilor agenţi de pază, care au declarat că cel mult căruţa era înclinată şi niciunul nu a susţinut că victima ar fi fost sub căruţă, precum şi de agentul de poliţie M.L. care a făcut observaţia care se regăseşte şi în procesul-verbal întocmit cu prilejul deplasării la faţa locului, că, în situaţia în care căruţa s-ar fi răsturnat, pietrele nu ar mai fi rămas în aceasta;
- declaraţiile martorului P.C. care a arătat că l-a văzut pe inculpatul P.I. lovind victima cu pumnii şi cu picioarele, precum şi pe inculpatul P.T. aplicându-i lovituri cu o bâtă din cauciuc.
- martorii P.B.C., P.D., P.F. şi Z.V., care au declarat că au urmărit căruţa cu care fugea victima, calul a căzut, neputând să se ridice, victima era lângă căruţă.
Or, câtă vreme toate amănuntele date de inculpaţi (cu unele inexactităţi legate de locul faptei neconfirmate însă de ceilalţi martori), de agenţii de pază P.B.C., P.D., P.F. şi Z.V. coincid cu relaţiile date de martorul B.I., agentul de poliţie M.L. cu privire la poziţia şi starea căruţei, la leziunile prezentate de victimă, la obiectele contondente aflate în posesia inculpaţilor, retractarea afirmaţiilor făcute de martori în cursul urmăririi penale cu privire la agresiunea exercitată de inculpaţi este nejustificată. De altfel, poziţia martorilor P.B.C., P.D., P.F. şi Z.V. la instanţă se şi explică având în vedere că, în calitate de paznici ai echipelor care au urmărit braconierii reuşind să prindă victima, erau într-o situaţie asemănătoare, toţi fiind suspectaţi de uciderea victimei, pe lângă declaraţiile martorului B.A. recunoscând şi unii dintre ei (ex. martorul P.C.), în cursul urmăririi penale s-a manifestat "instinctul de apărare", în timp ce, în prezent văzând că nu răspund penal, operează sentimentul de "aşa zisă solidaritate" rău înţeleasă, aşa încât nici măcar explicaţiile martorilor P.B.C. şi P.F. referitoare la declaraţiile iniţiale, primul precizând că inculpatul P.I. avea un băţ de lemn şi inculpatul P.C.N. avea un baston de cauciuc, ceea ce l-a făcut să şi creadă că inculpaţii au lovit victima, iar ultimul susţinând că inculpatul P.I. este şeful ceea ce l-a determinat să-l acuze, nu sunt credibile.
- concluziile raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al S.M.L. Constanţa (avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. "M.M." Bucureşti, aprobat cu "Avizul" nr. x/2008 din 27 iunie 2008 şi nr. y/2008 din 25 iunie 2009 Comisiei Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. "M.M." Bucureşti) potrivit cărora moartea victimei a fost violentă, din cauza insuficienţei respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral şi atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacţie obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană şi sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral şi perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter şi ruptură de mezocolon transvers) şi membre (echimoze, excoriaţii şi tumefacţii), favorizată de expunerea la frig, leziunile de violenţă au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit şi leziunile au legătură directă cu cauza morţii.
Cum, în cuprinsul Avizelor nr. x din 27 iunie 2008 şi din 25 iunie 2009, infirmând fără putinţă de tăgadă apărarea inculpaţilor, Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă I.N.M.L M.M. Bucureşti a precizat că sindromul de zdrobire în legătură cu care s-a concluzionat de către prof. F.V. şeful Clinicii Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în referatul medical din 10 noiembrie 2005, denumit corect "de strivire" presupune de fapt zdrobiri întinse de masă musculară şi părţi moi este inadecvat cazului de faţă, că leziunile traumatice descrise în actul medical aprobat au fost prin ele însele tanatogeneratoare, indiferent de intervenţia factorului termic, este corectă convingerea că multitudinea şi gravitatea leziunilor, precum şi localizarea acestora în zone corporale diferite, astfel cum s-a stabilit la necropsie, învederează un mecanism de producere activ, prin loviri repetate, iar nu printr-o simplă cădere din căruţă sau strivire sub cal ori sub căruţă.
Cu toate contradicţiile referitoare la poziţionarea victimei în momentul prinderii, din declaraţiile martorului B.A. coroborate cu declaraţiile martorilor P.B.C., P.F., P.C.N., Z.V. şi ale celor doi inculpaţi, rezultă că victima a fost găsită şi agresată în apropierea căruţei oprită în momentul căderii calului, concluzie demonstrată şi de conducerea victimei de către inculpatul P.T. cu martorul P.F., care au susţinut-o, neputând să se deplaseze singură. Ulterior, nu mai sunt dovezi de lovire a victimei şi la fermă, dar procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 30 octombrie 2004, precum şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 2 noiembrie 2004 cu care se coroborează declaraţiile martorilor şi ale inculpatului P.T. confirmă că victima a fost lăsată câteva ore (de la 02,00 noaptea până la 08,00 dimineaţa) în frig, cu hainele ude, fără a i se acorda primul ajutor sau a se lua măsuri în acest sens, poliţia fiind anunţată cu întârziere pe la orele 06,40 dimineaţa, când a şi dispus măsurile necesare transportării victimei la spital.
Împrejurarea că toţi paznicii de serviciu în acea noapte au fost implicaţi în acţiunea de prindere, urmărire a victimei şi a martorului B.I. creează temeri şi asupra exercitării violenţelor de către toţi, însă nu produce dubii cu privire la acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi, a căror conduită violentă asupra victimei a reuşit să fie dovedită fără nicio îndoială - acuzarea demonstrând agresiunile exercitate de aceştia, corpurile contondente folosite, intensitatea cu care au lovit şi zonele afectate de pe corpul victimei prin acţiunea acestora.
Sub aspectul încadrării juridice, se ştie că infracţiunea de "omor" prevăzută de art. 174 C. pen., constă în uciderea unei persoane, cea de "loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen. există dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 - art. 182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei, iar infracţiunea de "lăsare fără ajutor" prevăzută de art. 315 C. pen. constă în omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiinţa autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, sănătate sau integritate corporală este în primejdie şi care este lipsită de putinţa de a se salva.
Or, ceea ce distinge infracţiunea de "omor" de infracţiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" este definirea laturii subiective, respectiv a intenţiei cu care s-a acţionat; în cauză, prin manifestarea violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu intensitate, continuu timp de aproape 1 oră, pe toată suprafaţa corpului, cu pumnii şi picioarele, cu baston din cauciuc, cu putere, producând leziuni ce au condus la moartea victimei, chiar dacă au urmărit numai aplicarea "unei corecţii", inculpaţii P.I. şi P.T. au acţionat cu intenţie indirectă conştientizând şi acceptând producerea morţii victimei motiv pentru care fapta constituie "infracţiunea de omor" prevăzută de art. 174 C. pen. şi nu infracţiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen.
Apoi, cum acţiunea inculpaţilor a fost generatoarea leziunilor victimei ce i-au produs moartea, conduita lor ulterioară de neajutorare a acesteia este absorbită în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., neputându-se reţine infracţiunea prevăzută de art. 315 C. pen.
Reţinându-se pe plan subiectiv intenţia inculpaţilor, nu se pune problema existenţei unei infracţiuni din culpă cum ar fi "uciderea din culpă" prevăzută de art. 178 C. pen., susţinerea apelantei părţi responsabile civilmente SC C.P. SRL Constanţa fiind lipsită de orice temei.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea deosebit de violentă a inculpaţilor, lovirea unei persoane aflată în inferioritate numerică şi fizică dată fiind şi starea de ebrietate, cu intensitate, producându-i leziuni grave care au şi condus la suprimarea vieţii acesteia, pedeapsa aplicată ţinând seama şi de contribuţia fiecăruia trebuie să fie aspră, considerente pentru care pedeapsa de câte 13 ani 6 luni închisoare stabilită pentru fiecare, este de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpaţilor, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viaţă; în mod corect, la determinarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere şi conduita ilicită a victimei, dar care nu justifică reacţia atât de agresivă a inculpaţilor.
În contextul activităţii infracţionale, faţă de circumstanţele personale celor doi apelanţi, nu sunt împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. pen. şi, cum de la momentul pronunţării sentinţei, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorilor, nu se poate proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate.
În concluzie, niciuna dintre obiecţiile formulate de apelanţii inculpaţi, personal şi prin apărători, nu este admisibilă.
Referitor la acţiunea civilă, potrivit dispoziţiilor art. 14 - art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., naşterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât şi, corelativ, a obligaţiei autorului faptei ilicite (infracţiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existenţa unui prejudiciu.
Alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracţiune persoanelor vătămate constituite părţi civile.
Probele administrate în cauză au dovedit că victima a decedat fiind lovită de către inculpaţii-agenţi de pază care nu au înţeles să se limiteze la luarea măsurilor legale şi la respectarea atribuţiilor de serviciu în situaţia prinderii unei persoane care încerca să-şi însuşească fără drept din bunurile a căror pază o asigurau.
În cauză, s-au constituit părţi civile soţia victimei B.V., cu sumele de 4.500 RON, reprezentând daune materiale, 40.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare de 100 euro, B.D.G., născut la 30 august 1987 cu sumele de 10.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 25 euro până la data angajării în muncă şi B.C., în vârstă de 22 de ani pentru plata unei prestaţii periodice lunare de 25 euro, ultimii doi ca fii ai victimei.
Având în vedere notorietatea cheltuielilor ocazionate de ritualul înmormântării precum şi de pomenirile ulterioare, precum şi depoziţiile martorilor B.P. şi S.L.C., s-a dovedit că partea civilă B.V. este îndreptăţită la daune materiale în sumă de 4.500 RON.
Totodată, s-a apreciat că sumele de 30.000 RON pentru soţia victimei şi 10.000 RON pentru fiul acesteia, B.D.G., cu titlu de daune morale sunt de natură să compenseze durerea profundă suferită, pe termen îndelungat şi trauma psihică severă din cauza pierderii unui membru al familiei, prin uciderea acestuia în mod brutal, pierdere conştientizată şi resimţită de către soţie, fiul major.
În ceea ce priveşte acordarea unei prestaţii periodice solicitată atât de partea civilă B.V. cât şi de către fiii acesteia, B.D.G. şi B.C., nu este posibil, deoarece nu au dovedit existenţa unei diferenţe între veniturile pe care victima le realiza în mod curent şi cuantumul pensiei de urmaş.
Împotriva Deciziei penale nr. 90/P din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, în termen legal, au declarat recurs părţile civile B.V., B.D.G. şi B.C., inculpaţii P.T. şi P.I. şi partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL
Părţile civile au criticat decizia recurată, atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor spre maximul special prevăzut de lege - faţă de circumstanţele concrete în care s-a comis fapta, multitudinea loviturilor aplicate victimei, precum şi majorarea daunelor morale acordate părţii civile B.V. la suma de 40.000 RON.
Inculpaţii P.I. şi P.T. au criticat decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. vizează împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate în cauză şi care erau de natură să influenţeze soluţia procesului, respectiv declaraţia martorului A.A.I., declaraţiile tuturor paznicilor, potrivit cărora inculpaţii, când au ajuns la locul prinderii victimei, aceasta era deja lovită, a respins proba expertizei medico-legale, deşi aceasta era utilă cauzei.
Pentru acest motiv se solicită de către inculpaţi casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă sau casarea numai a deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se stabili cu exactitate starea de fapt.
A doua critică vizează netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., întrucât probele administrate în cauză nu conduc la concluzia că inculpaţii sunt autorii faptei, motiv pentru care solicită achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Dacă se va trece peste aceste apărări, inculpaţii solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere activitatea ilicit penală a victimei şi antecedentele acesteia, ca şi ale celorlalţi braconieri privind lovirea cu pietre a paznicilor.
Inculpaţii P.I. şi P.T. au înţeles să critice decizia recurată pentru netemeinicie şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, pe care o consideră mult prea aspră, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au solicitat respingerea acţiunii civile exercitate de părţile civile.
În recursul său, partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL a solicitat achitarea inculpaţilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile.
În drept, recurenţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 14 şi 17 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Referitor la recursurile declarate de inculpaţi, cazurile de casare invocate de aceştia nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă.
Astfel, în sarcina acestora s-a reţinut corect săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 29 - 30 octombrie 2004, inculpaţii - angajaţi ca muncitori piscicoli la SC C.P. SRL Medgidia - crescătoria piscicolă T. - au lovit-o pe victima B.A., pe care au depistat-o la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj - în mod repetat, cu obiecte contondente pe toată suprafaţa corpului, producându-i leziuni grave, după care au abandonat-o pe aceasta pe o platformă, unde victima a rămas până în jurul orelor 08,00.
Ca urmare a leziunilor produse, victima a decedat la spital la data de 30 octombrie 2004.
Inculpaţii au negat lovirea victimei, apărându-se în sensul că aceasta a căzut din căruţă în încercarea de a fugi, când a fost depistată la braconaj şi a fost strivită de carul ce s-a răsturnat peste ea.
Susţinerile inculpaţilor sunt contrazise de depoziţiile martorului P.C., ce a declarat atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti că i-a văzut de inculpaţi cum au agresat-o pe victimă - inculpatul P.I. cu pumnii şi picioarele, iar inculpatul P.T. cu o bâtă din cauciuc, de declaraţiile date în cursul urmăririi penale de martorii P.B.C., P.F. şi din care rezultă că inculpaţii au lovit victima.
Ulterior, cei doi martori au revenit nejustificat asupra acestor declaraţii date în prezenţa apărătorului ales, iar instanţele au avut în vedere în mod corect numai declaraţiile iniţiale ale acestora, ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Martorul B.I. a relatat împrejurarea că, în încercarea de a fugi, când a întors căruţa în care se afla împreună cu victima, calul s-a împiedicat şi a căzut, iar victima a fost luată de agresori chiar din căruţă şi lovită cu nişte beţe.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al I.M.L. Constanţa în sensul că leziunile s-au produs prin lovituri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu menţiunea că leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acţiunea de sugrumare, leziuni ce au legătură directă cu cauza morţii.
Potrivit avizului nr. x/2008 din 27 iunie 2008 şi 2 septembrie 2009 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. M.M., leziunile traumatice au fost prin ele însele tanatogeneratoare indiferente de intervenţia factorului termic şi termenul de sindrom de zdrobire este inadecvat cazului de faţă şi se referă la zdrobiri întinse de masă musculară şi părţi moi, iar parametrii biologici şi evoluţia descrise la acest caz infirmă existenţa sindromului de strivire.
În motivarea recursului întemeiat pe art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., inculpaţii au arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra declaraţiei martorului A.A.I., or aceasta nu atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerentele hotărârii recurate examinându-se pe larg probele care conduc la formarea convingerii instanţei că inculpaţii au comis fapta pentru care sunt trimişi în judecată.
De altfel, nici inculpaţii în declaraţiile date, nici martorii din acte, nu au făcut referire la prezenţa martorului A.A.I. la locul faptei în noaptea respectivă.
De asemenea, respingerea unei probe, respectiv a unei expertize medico-legale, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., din moment ce instanţa s-a pronunţat asupra acestei solicitări a inculpaţilor în sensul respingerii acesteia.
Critica referitoare la încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, nefondată.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracţiune praeterintenţionată, ce presupune atât intenţia - în ceea ce priveşte fapta de lovire sau vătămare corporală, cât şi culpa - în ceea ce priveşte moartea victimei.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de omor se comite cu intenţie directă sau indirectă, pentru delimitarea celor două infracţiuni fiind importantă determinarea poziţiei psihice cu care a acţionat făptuitorul.
În speţă, inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, respectiv au prevăzut rezultatul faptei lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Astfel, inculpaţii au aplicat victimei lovituri de mare intensitate, pe toată suprafaţa corpului, cu corpuri contondente, producându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia.
În favoarea inculpaţilor nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Încercarea victimei de a pescui ilegal nu poate justifica reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere disproporţia vădită între actul pretins provocator şi riposta inculpaţilor.
Pedeapsa aplicată inculpaţilor a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia - lovirea victimei cu intensitate, violenţa de care au dat dovadă inculpaţii, persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au în întreţinere copii minori, nu au recunoscut faptele pentru care au fost condamnaţi, iar după comiterea faptei au lăsat victima în frig pe toată durata nopţii, privând-o de posibilitatea acordării de îngrijiri medicale.
Inculpaţii au mai solicitat respingerea acţiunii civile exercitată de către părţile civile.
Prin fapta lor inculpaţii au cauzat indubitabil un prejudiciu material şi moral ce se impune a fi acoperit în raport cu dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., astfel că solicitarea acestora cu privire la latura civilă nu poate fi primită.
De asemenea, nu se impune nici reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, acestea acoperind integral prejudiciul cauzat.
Criticile formulate de părţile civile sunt, de asemenea, nefondate.
În raport de aspectele arătate în analiza recursurilor declarate de inculpaţi, nu se impune o reindividualizare a pedepsei, aceasta făcându-se în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen.
Celălalt motiv de recurs ce vizează latura civilă, respectiv majorarea daunelor morale acordate părţii civile B.V. la suma de 40.000 RON, este nefondat, suma acordată de 30.000 RON fiind în măsură să compenseze prejudiciul moral încercat de partea civilă prin uciderea soţului său.
Referitor la recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL, acesta este nefondat pentru considerentele deja expuse în analiza recursurilor inculpaţilor.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.T. şi P.I., părţile civile B.V. şi B.D.G., partea vătămată B.C. şi de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL şi împotriva Deciziei penale nr. 90 din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat P.T. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat P.I. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentele părţi civile, recurenta parte vătămată şi recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3522/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
