ICCJ. Decizia nr. 1533/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1533/2011

Dosar nr. 1668/36/2009

Şedinţa publică din 15 aprilie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 410 din 26 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul penal nr. 2224/118/2007 al Tribunalului Constanţa, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpaţi, prin apărător, din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 74 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând executarea de către inculpatul D.C. a pedepsei celei mai grele de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.E. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând executarea de către inculpatul C.E. a pedepsei celei mai grele de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul A.S. la o pedeapsă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I.D. şi a obligat inculpaţii, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar, să plătească acestuia 1.650 RON cu titlu de daune materiale şi 5.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14, art. 16, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.872 RON, în favoarea Spitalului Clinic Judeţean, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate.

A luat act că Spitalul Municipal Medgidia nu a formulat pretenţii civile în cauză.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 11 iulie 2005, partea vătămată I.D. s-a deplasat împreună cu E.S.I. şi C.S., la plantaţiile pomicole aparţinând SC M.R. SA Basarabi (Murfatlar), cu intenţia de a lua fructe.

În timp ce se deplasau prin canalul de irigaţie, învecinat cu proprietatea societăţii comerciale menţionate, cei trei au fost surprinşi de inculpaţii D.C. şi C.E., angajaţi cu contract de muncă, în calitate de agenţi de pază, la SC M.R. SA.

Martorii E.S.I. şi C.Ş. au reuşit să fugă spre localitate.

Partea vătămată I.D. a fost prins de către cei doi agenţi de pază, lovit de către aceştia cu un corp alungit, forţat să intre într-o maşină şi transportat apoi la F. nr. 1 Satu Nou a societăţii comerciale.

Partea vătămată, după ce a fost trasă din portbagajul maşinii şi izbită de beton, a fost introdusă într-o încăpere la sediul fermei, unde a fost ţinută aproximativ o oră, timp în care a fost bătută cu pumnii şi cu picioarele, dar şi cu un corp alungit, precum şi cu un scaun nemetalic, de către inculpaţii D.C. şi C.E..

Între timp celor doi inculpaţi s-a alăturat şi inculpatul A.S. care, la rându-i, a lovit partea vătămată cu picioarele.

Potrivit declaraţiei martorei S.N.L., corpul alungit cu care a fost lovită partea vătămată era un baston înfăşurat în sârmă.

După aproximativ o oră, partea vătămată a fost legată cu o sârmă de mâini, a fost scoasă din încăpere, celălalt capăt a fost legat de maşina cu care s-a făcut deplasarea la fermă, după care victima a fost târâtă prin curtea fermei, pe beton şi pe pietriş.

Ulterior a fost scoasă din curtea fermei şi abandonată la şoseaua naţională, unde a fost găsită şi transportată cu căruţa de către o persoană pe nume M.

Prin raportul medico-legal s-au constatat multiple leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit, contenţie cu corp dur la nivel toraco-abdominal şi târâre, care necesită pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale şi s-a concluzionat în sensul că leziunile au pus în pericol viaţa victimei prin insuficienţa respiratorie acută.

Instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în raport de consecinţele faptelor inculpaţilor, concretizate în actele medico-legale, poziţia subiectivă a inculpaţilor în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp şi intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum şi zonele vizate.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii D.C., C.E., A.S., partea responsabilă civilmente SC M.R. SA Murfatlar şi partea vătămată I.D..

Inculpaţii au solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, susţinând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În subsidiar aceştia au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen.

Totodată, criticile inculpaţilor privesc şi greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice.

Partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor şi eronată apreciere a gravităţii faptelor inculpaţilor.

Apelantul I.M. a solicitat admiterea în tot a acţiunii civile, respectiv obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 80.000 RON cu titlu de daune morale. A mai susţinut partea civilă, prin avocat, că s-ar impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei întrucât, în cazul executării pedepsei în regim privativ de libertate, inculpaţii vor deveni şi mai periculoşi.

Prin Decizia penală nr. 93/P din 8 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1668/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi de art. 189 alin. (2) C. pen., înlăturând şi obligaţiile acestuia stabilite în latura civilă a cauzei penale.

A redus la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 86¹alin. (1) şi (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită inculpatului C.E., precum şi a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.S..

A dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, a stabilit termenul de încercare pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, precum şi măsurile de supraveghere ce vor fi respectate de către cei doi inculpaţi pe durata termenului de încercare.

A majorat cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile I.D. de la 1.650 RON la 2.000 RON.

În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că:

- din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine participarea inculpatului D.C. la adresarea fizică şi lipsirea de libertate a părţii vătămate I.D., probatoriul este contradictoriu şi se impune aplicarea principiului in dubio pro reo;

- apelurile inculpaţilor C.E. şi A.S. şi ale părţii responsabile civilmente sunt întemeiate numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată inculpatului C.E. este prea mare şi se impune reducerea acesteia, iar cu privire la pedepsele aplicate ambilor inculpaţi, scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi fără executarea acestora în regim de detenţie.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea vătămată I.D., inculpaţii C.E. şi A.S..

Criticile procurorului privesc nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de apel, atât sub aspectul greşitei achitări a inculpatului D.C. cât şi sub aspectul redozării nejustificate a pedepselor aplicate celorlalţi doi inculpaţi, în sensul că scopul pedepselor poate fi realizat numai prin executarea acestora în regim de detenţie.

Inculpaţii C.E. şi A.S. privesc nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauza sub aspectul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor şi, în subsidiar, sub aspectul nereţinerii împrejurărilor din care rezultă că aceştia nu au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor.

Partea vătămată a solicitat admiterea recursului declarat de procuror, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin stabilită.

Efectuând controlul de legalitate al hotărârilor pronunţate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:

Din declaraţia martorului ocular S.N.L. şi a părţii vătămate I.D. rezultă fără dubiu participarea inculpatului D.C. la agresarea fizică şi lipsirea de libertate a părţii vătămate.

Această concluzie nu poate fi înlăturată având în vedere că:

- martorul P.V. a declarat că nu-şi aminteşte de situaţii în care, deşi le-au fost aprobate cererile de concediu de odihnă, paznicii să vină la muncă, la solicitare, urmare lipsei de personal, nu că astfel de situaţii nu au avut loc;

- martorul C.M. şi-a retras declaraţia dată la urmărirea penală, fără o justificare rezonabilă şi probată.

Prin urmare, ansamblul materialului probator administrat în cauză nu are aptitudinea excluderii faptului aflării inculpatului D.C. în unitate şi participarea acestuia la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Pentru a dispune în sensul achitării acestui inculpat, s-a reţinut numai în parte declaraţia martorei S.N.L., respectiv numai cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor C.E. şi A.S., a înlăturat probele directe şi a reţinut probele indirecte, cu referire la înscrisuri, fără a justifica aceasta decizie.

Or, prin examinarea probatoriului administrat în cauză şi a soluţiei date în primă instanţă, se constată că probatoriul aflat la baza condamnării inculpaţilor este unul solid, consistent, depoziţiile martorei S.N.L., care nu au suferit nicio degradare în timp sub aspectul informaţiilor furnizate, coroborându-se cu concluziile examinării medico-legale, cu procesele verbale de recunoaştere de către partea vătămată a inculpaţilor, cu declaraţiile martorului C.M., cu procesul-verbal de conducere în teren a părţii vătămate, cu declaraţiile martorilor E.S.I. şi S.V.

Prin urmare, s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului D.C., hotărârea pronunţată în apel fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., recursul procurorului fiind întemeiat sub aspectul acestei critici.

Sub aspectul criticilor referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor C.E. şi A.S., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tentativă la omor şi a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, recursul procurorului nu este fondat.

Astfel, în mod judicios instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care probatoriul administrat dovedeşte lovirea victimei de către inculpaţi, fără a se putea stabili cine a provocat leziunea care a pus în primejdie viaţa victimei, nu se justifică aplicarea inculpatului C.E. a unei pedepse mai mari decât cea aplicată inculpatului A.S..

Totodată, în mod judicios instanţa de apel a reţinut că inculpaţii sunt infractori primari, că sunt integraţi în societate, fiind căsătoriţi şi având locuri de muncă, că au săvârşit infracţiunile ca urmare a prinderii părţii vătămate la furat de fructe, aspect care, chiar dacă nu este în măsură să înlăture caracterul ilicit penal al faptei inculpaţilor, este în măsură să circumstanţieze faptele acestora, ca o perioadă de peste cinci ani de la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, aceştia nu au mai avut un comportament antisocial, împrejurări în raport de care sunt îndeplinite condiţiile art. 86¹C. pen. şi, drept urmare, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor.

Este de reţinut că aceleaşi împrejurări privesc şi pe inculpatul D.C., acestea nefiind examinate de către instanţa de apel ca urmare a pronunţării soluţiei greşite de achitare a acestuia.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţi, privind greşita respingere a cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, concluziile celor două rapoarte de constatare medico-legală sunt în sensul că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpaţii au lovit împreună victima, căzută la pământ, în toate zonele corpului, cu bocancii, dar şi cu corpuri dure, obiecte din fier, o lungă perioadă de timp.

Mai mult, deşi era într-o situaţie critică, victima a fost legată de către inculpaţi de autoturism şi târâtă prin curtea fermei.

Sunt aşadar de reţinut, cu referire la încadrarea juridică corectă a faptelor comise, consecinţele acestora concretizate în actele medico-legale, poziţia subiectivă a inculpaţilor în momentul comiterii faptelor, intervalul mare de timp şi intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, precum şi zonele vizate.

Sub acest aspect, în mod judicios a reţinut prima instanţă, soluţie menţinută pentru aceleaşi motive de către instanţa de apel, poziţia subiectivă a inculpaţilor, corpul vulnerant, intensitatea şi durata loviturilor, zonele vizate de aceste lovituri şi a decis că activitatea infracţională este cea specifică infracţiunii de omor, agresiunea neîntrunind latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de vătămare corporală.

Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.

În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.E. şi A.S..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii C.E. şi A.S. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Conform art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi partea vătămată I.D. împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va casa decizia atacată numai cu privire la greşita achitare a inculpatului D.C. şi rejudecând:

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul D.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) contopeşte pedepsele aplicate inculpatului D.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 86¹alin. (1) şi (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C..

În baza art. 86²C. pen. stabileşte un termen de încercare de 6 ani şi în baza art. 86³alin. (1) din acelaşi cod, obligă inculpatul să respecte măsurile de supraveghere, conform dispozitivului.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate cu recurs.

Onorariul parţial în sumă de 50 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de partea vătămată I.D. împotriva Deciziei penale nr. 93/P din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la greşita achitare a inculpatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi, rejudecând:

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei complementare.

În baza art. 86¹alin. (1) şi (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.C..

În baza art. 86²C. pen. stabileşte un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul D.C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E. şi A.S. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpatul D.C., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.E. şi A.S. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 1277/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1533/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1533/2011. Penal