ICCJ. Decizia nr. 1279/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1279/2011
Dosar nr.4911/40/2010
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 398 din 01 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost condamnat inculpatul A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:
- art. 197 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului minor pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iunie 2010 la zi.
A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească părţii vătămate B.B.R. prin reprezentant legal B.C., suma de 1000 lei despăgubiri civile din care suma de 500 lei daune morale şi 500 lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească părţii civile Spitalul de Copii Cuvioasa Paraschiva Botoşani suma de 2.173,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu vindecarea părţii vătămate.
S-a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu avocat oficiu, achitat Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a dispus restituirea către partea vătămata B.C. a următoarelor mijloace de probă înregistrate la poziţia nr. 40/2010 de Registrului de mijloace de probă al Tribunalului Botoşani, respectiv coletele nr. 1, 2, 5 şi 6 iar inculpatului coletele nr. 3 şi 4, la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea acestei sentinţe penale s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din 08 iulie 2010, înregistrat la această la această instanţă la data de 09 iulie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (4), art. 192 alin. (2) şi art. 202 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 02/03 iunie 2010, a pătruns în locuinţa numitei B.C. unde a întreţinut relaţii sexuale cu minora B.B.R., fără consimţământul acesteia din urmă.
S-a mai reţinut că, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate B.C. fără a avea acordul acesteia iar în ceea ce priveşte fapta de viol, aceasta s-a petrecut în prezenţa fraţilor numitei B.B.R., cu vârste între 4 şi 6 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului de cercetare penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, s-a constatat corect dovedită următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul locuieşte în acelaşi sat cu familia B.M. şi C., care au un număr de 4 copii, respectiv 3 fete şi un băiat, ce au vârstele cuprinse între 4 şi 7 ani. Tatăl acestora este plecat în străinătate, astfel că minorii au rămas doar în îngrijirea mamei lor.
În seara zilei de 02/03 iunie 2010, în jurul orelor 0130, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate B.C. După ce a bătut în geam de câteva ori şi a văzut că nu-i răspunde nimeni, acesta a spart geamul şi a pătruns în interior prin escaladarea ferestrei. Necunoscând persoana ce intenţiona să între în imobil, aceasta a ieşit din casă, fără a fi văzută de către inculpat, în locuinţă rămânând cei patru copii, ce dormeau în aceeaşi cameră, minora B.B.R. pe pat iar fraţii săi pe sobă.
După ce inculpatul s-a asigurat că în interiorul casei nu se află vreo persoană adultă şi-a dat jos pantalonii şi s-a urcat pe patul unde se afla minora B.R. Acesta a dezbrăcat-o de haine şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal. în momentul în care inculpatul a intrat în cameră, copii s-au trezit şi pentru că televizorul era deschis aceştia au perceput în mod direct cele întâmplate. Atât partea vătămata B.R., cât şi fraţii săi au început să plângă, solicitându-i inculpatului să o lase în pace pe sora lor. După finalizarea actului sexual, inculpatul a părăsit locuinţa numitei B.C.
La reîntoarcerea în casă, aceasta a realizat ce i s-a întâmplat fiicei sale, însă nu a anunţat organele de cercetare penală, decât în momentul în care starea acesteia s-a înrăutăţit, fiind necesară spitalizarea sa. Şi-a motivat comportamentul său pe considerentul fricii de a nu fi decăzută din drepturile părinteşti, în condiţiile în care nici soţul ei nu se afla la domiciliu în momentul în care s-a săvârşit fapta.
Minora B.B.R. a fost examinată medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoşani, care a concluzionat că aceasta prezintă o dezvoltare psihică şi fizică conform vârstei de 7 ani. La examenul genital s-a relevat o ruptură himeno-vulvo-perineo-anală produsă ca urmare a unei acţiuni mecanice (posibil act sexual), leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate (filele 31-41 dosar urmărire penală şi 186 dosar fond), procesul verbal de examinare criminalistică şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică însoţit de planşe fotografice (filele 61-85 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la faţa locului (filele 58-59 dosar urmărire penală), procesul verbal de reconstituire (filele 119-120 dosar urmărire penală), procesul verbal de ridicare şi examinare haine (filele 143-146 dosar urmărire penală), acte medicale (filele 44-46 dosar urmărire penală), rapoartele de evaluare psihologică a victimei (filele 49, 52-54 dosar urmărire penală) şi declaraţiile martorilor B.R.A., B.M.S., B.M.B. (filele 133, 135 şi 137 dosar urmărire penală), D.L.M. (filele 127 dosar urmărire penală şi 214 dosar), B.M. (filele 129 dosar urmărire penală şi 213 dosar) şi M.V. (filele 140 dosar urmărire penală şi 212 dosar) coroborate şi cu declaraţiile inculpatului care, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, a recunoscut şi regretat faptele comise, motivând că Ie-a săvârşit pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuinţa părţii vătămate B.C. pe timp de noapte, fără acordul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen.
De asemenea, în cauză, sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (4) C. pen.
Împrejurarea că partea vătămată B.B.R., în vârsta de 7 ani, a fost victima unui viol a fost dovedită cu raportul de constatare medico-legală nr. 629 din 09 iunie 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Botoşani, care a constatat la examenul genital o ruptură himeno-vulvo-perineo-anală produsă ca urmare a unei acţiuni mecanice (posibil act sexual) leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.
Rezultă din acelaşi raport medico-legal că partea vătămată prezintă o dezvoltare psihică şi fizică conform vârstei de 7 ani, inculpatul în declaraţiile sale precizând că avea cunoştinţă despre vârsta acesteia, motivând că a comis fapta pe fondul consumului de alcool.
Totodată, săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol este susţinută şi de concluziile raportului de evaluare psihologică din cuprinsul căruia a reieşit faptul că minora prezintă simptome ale stresului post traumatic, respectiv anxietate, nelinişte, teamă.
În cauză sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală prev. şi ped. de art. 202 alin. (1) C. pen., motivat de faptul că infracţiunea de viol a fost săvârşită în prezenţa celorlalţi fraţi ai părţii vătămate, în vârstă de 4 - 6 ani, care se aflau în aceeaşi cameră cu sora lor. Ca urmare a evaluărilor psihologice efectuate în cauză s-a constatat faptul că cei trei copii au realizat ce i se întâmpla părţii vătămate.
Astfel, în cazul minorei B.R.A., născută la 28 ianuarie 2005, cu ocazia evaluării psihologice, s-a constatat prezenţa unor simptome ale stresului posttraumatic, respectiv anxietate, nelinişte, teamă, dificultăţi în prezentarea evenimentului trăit.
Minora B.M.S., în vârsta de 4 ani, cu ocazia evaluării psihologice a afirmat că inculpatul s-a urcat pe R., i-a pus mana la gură şi-a dat jos pantalonii (arătând până la zona coapselor) iar sora sa plângea. Aceasta a mai menţionat că mama nu era acasă şi că s-a întors după ce a plecat inculpatul.
În cazul minorului B.B.M., în vârsta de 6 ani, la data evaluării psihologice, prezenta simptome ale stresului posttraumatic, respectiv anxietate, nelinişte, teamă, dificultăţi în gestionarea şi prezentarea evenimentului trăit. Din raportul de evaluare a mai reieşit faptul că minorul a fost afectat de faptul că a participat pasiv la ceea ce s-a petrecut, neavând posibilitatea de a interveni datorită vârstei sale. A rezultat din relatările acestuia modalitatea de săvârşirea a faptei de către inculpat.
Aşa fiind, cum situaţiile de fapt întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor mai sus-arătate, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea acestora şi i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă în baza limitelor textelor de lege mai sus-arătate, avându-se în vedere şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen., inculpatul neavând împlinită vârsta de 18 ani la data comiterii faptelor.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), consecinţele faptelor comise de către inculpat asupra celor 4 minori, care au fot marcaţi pe viaţă, persoana inculpatului, care deşi este fără antecedente penale, aşa cum rezultă din referatul de evaluare efectuat în cauză, are un comportament necorespunzător în familie şi societate, provocând numeroase scandaluri pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fiind în repetate rânduri sancţionat contravenţional pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice. De asemenea, a reieşit din acelaşi referat că inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt justificate reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa.
Dat fiind poziţia procesuală corectă în instanţă, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special însă cu executare în regim de detenţie.
Având în vedere că inculpatul a comis cele trei fapte în concurs real, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.
Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Întrucât inculpatul a comis faptele în stare de minoritate nu s-a aplicat pedeapsa complementară pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (4) C. pen.
Fiind judecat în stare de arest preventiv, instanţa în temeiul art. 350 raportat la art. 160h şi art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventiv de la 08 iunie 2010 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a avut în vedere că, în cauză, s-au constituit părţi civile Spitalul de copii Cuvioasa Paraschiva Botoşani cu suma de 2.173,47 lei (fila 210 dosar fond), reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu vindecarea părţii vătămate B.B.R. şi partea vătămată minoră cu suma de 1.000 lei, din care 500 lei daune morale şi 500 lei daune materiale.
Prin urmare, instanţa, în temeiul art. 14, art. 17 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 şi art. 1000 C. civ., l-a obligat pe inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii vătămate minore suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă. S-a avut în vedere declaraţia inculpatului care a fost de acord să o despăgubească.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile Spitalul de copii Botoşani suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
În ce priveşte partea vătămată B.C., având în vedere precizarea sa, consemnată în încheierea de şedinţă din data de 03 august 2010, s-a constatat că aceasta nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză în nume propriu.
Având în vedere că, în cauză, a fost pusă la dispoziţia instanţei mijloace de probă ridicate de la partea vătămată B.B.R. şi inculpat, instanţa a dispus restituirea către aceştia a coletelor înregistrate la poziţia nr. 40/2010 a Registrului de mijloace de probă, respectiv părţii vătămate coletele nr. 1, 2, 5 şi 6 iar inculpatului coletele nr. 3 şi 4, la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în care va fi inclus şi onorariul avocat oficiu.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat, în termenul legal, apel, inculpatul A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului său, inculpatul A.M. a arătat în esenţă că pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de fapta comisă şi de persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul laturii penale a cauzei (singura vizată de apelul inculpatului), în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.M., acesta comiţând faptele în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în considerentele sentinţei penale atacate.
Într-adevăr, în noaptea de 02/03 iunie 2010, în jurul orelor 0130, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate B.C. din judeţul Botoşani; după ce a bătut în geam de câteva ori şi a văzut că nu-i răspunde nimeni, inculpatul a spart geamul şi a pătruns în interiorul casei prin escaladarea ferestrei; necunoscând persoana ce intenţiona să între în imobil, partea vătămată B.C. a ieşit din casă, fără a fi văzută de către inculpat şi s-a ascuns, în locuinţă rămânând cei patru copii ai săi, ce dormeau în aceeaşi cameră - minora B.B.R. (în vârstă de 7 ani) pe pat, iar fraţii săi B.M.B. (în vârstă de 6 ani), B.M.S. (în vârstă de 4 ani) şi B.R.A. (în vârstă de 5 ani) pe sobă; după ce inculpatul s-a asigurat că în interiorul casei nu se află vreo persoană adultă şi-a dat jos pantalonii şi s-a urcat pe patul unde se afla minora B.B.R.; inculpatul a dezbrăcat-o de haine pe aceasta din urmă şi a început să întreţină cu ea un raport sexual; în momentul în care inculpatul a intrat în cameră, copii s-au trezit şi pentru că televizorul era deschis aceştia au perceput în mod direct cele întâmplate; fraţii păţii vătămate B.B.R. au început să plângă, solicitându-i repetat inculpatului să o lase în pace pe sora lor însă acest lucru s-a întâmplat abia după finalizarea actului sexual când inculpatul a părăsit locuinţa numitei B.C.
În drept, în mod corect a considerat prima instanţă că acţiunile inculpatului A.M., mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinutului constitutiv al infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., toate infracţiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De altfel, aceste aspecte (situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată acesteia) nu au fost în nici un fel criticate de către inculpatul apelant care a recunoscut faptele săvârşite.
Contrar celor susţinute de către inculpatul recurent, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de norma de incriminare, dând astfel dovadă de o clemenţă nejustificată.
Infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) , 3 C. pen. este sancţionată cu pedeapsa principală a închisorii de la 10 ani la 25 de ani. în speţă, infracţiunea fiind săvârşită de inculpat în minorat [art. 99 alin. (3) C. pen.], conform art. 109 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei principale a închisorii ce trebuiau a fi avute în vedere, erau închisoare de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni.
În speţă, având în vedere gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor săvârşite (inculpatul a intrat noaptea târziu şi spărgând geamul în casa părţilor vătămate; a săvârşit un viol asupra unei victime în vârstă de doar 7 ani, actul sexual desfăşurându-se în faţa a trei minori în vârstă de 4, 5, respectiv 6 ani; urmările fizice şi psihice grave suferite de victime), persoana inculpatului care deşi nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor a avut anterior un comportament necorespunzător în familie (din declaraţia bunicii dată în faţa referenţilor de la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani rezultă că inculpatul deşi realiza ocazional venituri din munca, uneori consistente, nu contribuia la cheltuielile familiei, preferând să-şi cumpere băutori alcoolice, ţigări, etc. în scop personal; de asemenea inculpatul are o atitudine de nerecunoaştere a autorităţii parentale) şi societate (dezinteres faţă de şcoală pe care a abandonat-o, consum frecvent de băuturi alcoolice - uneori în cantităţi mari, frecventarea de baruri, manifestări agresive pe fondul consumului de alcool - situaţii ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani), precum şi faptul că minorul îşi minimalizează răspunderea pentru faptele sale aruncând „vina" exclusiv pe consumul de alcool (ceea ce denotă faptul că acesta nu a înţeles pe deplin gravitatea celor săvârşite), rezultă că se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea mai mari decât cuantumul minimului special pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa pentru a se atinge scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Cu toate acestea dat fiind faptul că în cauză a declarat apel doar inculpatul, având în vedere dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu se poate crea acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac.
Cu privire la solicitarea inculpatului apelant de reţinere în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare, Curtea a apreciat că aceasta este nejustificată; deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor puse în sarcina sa şi a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, acestor împrejurări nu li se poate atribui caracter de circumstanţe atenuante şi nu se justifică, aşadar, a se da eficienţă juridică prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 C. pen., neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecăţii şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat (cum s-a arătat mai sus).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă şi de persoana acestuia.
A mai solicitat să se dea o eficienţă sporită dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., întrucât acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptelor şi a avut o atitudine procesuală sinceră.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, violare de domiciliu şi corupţie sexuală, reţinându-se că în noaptea de 2/3 iunie 2010 a pătruns fără drept în locuinţa numitei B.C. din comuna Suhărău, judeţul Botoşani, unde a întreţinut relaţii sexuale cu minora B.B.R. în vârstă de 7 ani, fără consimţământul acesteia, în prezenţa fraţilor ei, ce aveau vârste cuprinse între 4 şi 6 ani.
Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse egale cu minimul special pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite, menţinute implicit de către instanţa de apel, prin respingerea căii de atac declarate de acesta.
În aceste condiţii, solicitarea inculpatului de reducere a pedepselor presupune luarea în considerare a unor eventuale circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, singurele care pot determina coborârea pedepselor sub minimul special.
În acest context, Curtea reţine că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele comise, însă această împrejurare nu poate fi separată de celelalte circumstanţe ale cauzei, atât cele reale, cât şi personale.
Astfel, faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind comise împotriva şi în prezenţa unor minori cu vârste foarte fragede, prin pătrunderea în timpul nopţii în locuinţa în care aceştia se aflau. În privinţa consecinţelor faptelor sale asupra fizicului şi psihicului victimelor, din actele medico-legale întocmite în cauză rezultă că în urma raportului sexual întreţinut cu minora în vârstă de 7 ani, s-a constatat că aceasta a prezentat o ruptură de perineu cu deschiderea cavităţii vulvare în anus, leziune ce a necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale;din punct de vedere psihologic, toate cele trei victime minore au prezentat la data evaluării simptome ale stresului posttraumatic (anxietate, nelinişte, teamă, dificultăţi în gestionarea şi prezentarea evenimentelor).
Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune rezultă că inculpatul, deşi minor, a mai fost cercetat pentru fapte antisociale, având de aceea o imagine negativă în comunitatea în care trăieşte. În plus, în ciuda vârstei sale, este un consumator frecvent de băuturi alcoolice, iar pe acest fond are manifestări agresive, factor de natură să accentueze dezvoltarea pe viitor a comportamentului infracţional, alături de ceilalţi constataţi în referat (carenţe instructiv-educative, autoritate parentală nerecunoscută şi capacitate scăzută de empatie faţă de victimă).
Toate aceste împrejurări nu justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi, prin aceasta, coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.M. împotriva deciziei penale nr.3 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 iunie 2010 la 31 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2011. Penal → |
|---|
