ICCJ. Decizia nr. 1243/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1243/2011
Dosar nr.3075/54/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 879/P/2010 din 08 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., art. 38, art. 42 şi art. 45 din acelaşi cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocata M.G.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, pentru continuarea cercetărilor faţă de P.N.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. , întrucât simpla redactare a cererii de către avocat nu era de natură să producă consecinţe juridice, cât timp aceasta nu era semnată.
S-a reţinut că, prin ordonanţa nr. 1094/P/209 din 15 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător B.G. din cadrul Judecătoriei Novaci, cercetat pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în vederea continuării cercetării penale faţă de persoana ce a falsificat semnătura de pe cererea depusă la data de 06 iulie 2009 întocmită pe numele persoanei vătămate P.S.I., prin care s-a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Prin ordonanţa nr. 89/P/2010 din 13 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, deoarece înscrisul menţionat anterior a fost redactat de avocatul M.G.N. Petentul P.I. susţine că nu a semnat cererea depusă la data de 06 iulie 2009 la instanţa de judecată, prin care se menţiona solicitarea privind acordarea unui termen de judecată, pentru angajarea apărătorului, cerere care a fost luată în considerare de către instanţă. Avocata M.G.N. a declarat că 1-a asistat în dosarul nr. 146/267/2009 pe numitul P.N.S., fiind încheiat în acest sens un contract de asistenţă juridică şi a scris cererea datată 06 iulie 2009 şi adresată preşedintelui Judecătoriei Novaci, pe care însă nu a semnat-o şi nu a depus-o la instanţă, fapt ce rezultă din încheierea de şedinţă din data de 06 iulie 2009, în care s-a menţionat că pârâtul P.N.S., prezent, a depus o cerere de amânare din partea pârâtului P.Ş.I.
Împotriva acestei ordonanţe, petentul P.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin ordonanţa nr. 1631/II/2/2010 din 27 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată, plângerea petentului, constatând că soluţia adoptată este legală, fiind fundamentată în principal pe depoziţia numitului P.N.S., tatăl petentului, care şi-a asumat prin declaraţia dată la termenul din 06 iulie 2009 responsabilitatea întocmirii actului astfel denaturat.
Împotriva acestor ordonanţe, petentul P.I. a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova şi prin sentinţa penală nr. 5 din 13 ianuarie 2011 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva ordonanţei nr. 879/P/2010 din 08 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1631/II/2/2010 din 27 octombrie 2010, privind pe intimata M.G.N., sentinţa fiind definitivă.
Instanţa a reţinut că în cauză nu există indicii privind săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen. reclamată de petent împotriva intimatei, avocat, deoarece un asemenea înscris devine producător de consecinţe juridice numai din momentul în care este semnat şi poartă dată certă, împrejurări care, în cauză nu au fost confirmate, iar cererea de amânare din 06 iulie 2009 a fost semnată de numitul P.N.S. - tatăl petentului -, aspect recunoscut cu ocazia declaraţiei din 08 iunie 2010. Astfel, a constatat că soluţiile date sunt legale şi temeinice, plângerea petentului fiind nefondată.
La data de 21 ianuarie 2011, nemulţumit de această hotărâre, petentul P.I. a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate şi a solicitat admiterea recursului, arătând că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, motivele de recurs invocate fiind la fila 2 din dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, Curtea de Apel Craiova faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul P.I., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2011. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 1249/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
