ICCJ. Decizia nr. 1237/2011. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1237/2011

Dosar nr. 9581/1/2010

Şedinţa publică din 29 martie 2011

Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Ministerul Public şi de inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi, în final, după schimbarea încadrării juridice a faptei, a dispus condamnarea inculpatei la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnata P.M. a formulat prezenta cerere de contestaţie în anulare (fil. l). în această cerere, contestatoarea condamnată a menţionat că:

- temeiul de drept este „art. 386 şi urm. C. proc. pen.";

- „îmi rezerv dreptul de a putea înainta memoriu de motivare a prezentei cereri.... Sau de a renunţa la prezenta contestaţie".

Deşi cererea de contestaţie a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2010, iar nou termenul acordat pentru examinarea admisibilităţii în principiu a fost la data de 29 martie 2011, deci de peste 4 luni, condamnata nu a depus la dosar motivele cererii de contestaţie în anulare. Pe de altă parte, în acelaşi interval de peste 4 luni condamnata nu a completat cererea introductivă cu privire la cazurile concrete de contestaţie în anulare pe care înţelege să le invoce în faţa Înaltei Curţi.

Cu referire la Decizia contestată, în prealabil, Înalta Curte constată - potrivit părţii introductive a deciziei - că inculpata a fost prezentă personal la judecarea recursului, asistată fiind de un apărător desemnat din oficiu, aceasta menţionând expres că este de acord cu asistenţa juridică din oficiu, că, după atenţionarea cu privire la dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., a fost de acord să dea o declaraţie în faţa instanţei de recurs, declaraţie consemnată şi ataşată la dosar, şi că - în final - nu au fost formulate alte cereri şi nici propuse probe noi.

Cererea de contestaţie în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestaţie în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.

Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa admite în principiu cererea de contestaţie în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (termen, unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario" rezultă că în situaţia în care una sau mai multe dintre aceste condiţii nu este (nu sunt) îndeplinită (îndeplinite), soluţia este respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare.

Or, aşa cum s-a arătat, pe de o parte, contestatoarea nu a menţionat unul din cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar pe de altă parte nu a menţionat care sunt motivele de contestaţie în anulare ce vor fi examinate de Înalta Curte.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată P.M. împotriva deciziei penale nr. 3999 din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1233/44/2009.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1226/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1243/2011. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1237/2011. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs