ICCJ. Decizia nr. 1218/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1218/2011
Dosar nr. 2526/1/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1308/2/2011 a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.A.D., deţinut în Penitenciarul Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 62/F din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 23/24 aprilie 2010, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice i-a aplicat mamei sale P.E., multiple şi intense lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului, gâtului, toracelui şi a membrului pelvin drept, cauzându-i un traumatism cranio – facial şi corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase nazale, fractură femur drept, leziuni de violenţă, ce au condus la deces şi a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.A.D. care a susţinut ca măsura arestării sale preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate, dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din analizarea actelor aflate în dosar rezultă că arestarea inculpatului S.A.D. s-a dispus la 27 aprilie 2010, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că a comis infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 23/24 aprilie 2010, pe fondul consumului de alcool a aplicat mamei sale P.E., multiple şi intense lovituri în zone vitale, cauzându-i leziuni incompatibile cu viaţa.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi, având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Bucureşti sesizată cu apelul inculpatului, este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
În consecinţă, criticile formulate de inculpatul recurent nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A.D. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1308/2/2011 (561/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1210/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1226/2011. Penal → |
|---|
