ICCJ. Decizia nr. 1226/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1226/2011
Dosar nr. 240/39/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 240/39/2011 a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.S.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul este cercetat în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în calitate de agent de poliţie la Punctul de Trecere a Frontierei Siret a aderat la un grup infracţional organizat format din poliţişti de frontieră şi vameşi, şi a pretins, primit ori acceptat sume de bani de la persoanele care au tranzitat frontiera, în scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu privind controlul de frontieră şi de a le permite acelor persoane introducerea în România a unor bunuri peste limita legală admisă, că urmărirea penală se află în curs, că finalizarea anchetei penale necesită menţinerea stării de arest a inculpatului şi că altfel, nu se justifică liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri inculpatul P.S.G. a declarat recurs susţinând că menţinerea în arest nu se mai justifică şi că măsura alternativă a liberării sub control judiciar este de natură a asigura buna desfăşurare a procesului penal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
Potrivit art. 1602 din acelaşi cod liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând actele dosarului se constată că inculpatul P.S.G. este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 316/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, fiind integrat în grupul infracţional structurat pe ture de serviciu, în ziua de 23 decembrie 2010 a comis 13 acte materiale de luare de mită de la persoane care treceau frontiera, fapte surprinse şi înregistrate ambiental.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind prelungită ulterior, potrivit art. 155 din acelaşi cod.
Privitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă existând riscul, în sensul art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., ca în cazul eliberării să fie tulburată ordinea publică şi chiar să fie împiedicată buna desfăşurare a urmăririi penale, aflată în fază incipientă.
Tot astfel, sunt de luat în considerare şi celelalte argumente avute în vedere de prima instanţă la respingerea cererii, respectivă că buna desfăşurare a procesului penal şi realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menţinerea inculpatului sub incidenţa măsurii arestării preventive.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.S.G., dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.G. împotriva încheierii nr. 14 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 240/39/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1218/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1237/2011. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
