ICCJ. Decizia nr. 1252/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1252/2011
Dosar nr. 2633/1/2011
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, conform art. 160 şi art. 300/1 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T.M.F. este legală şi a menţinut-o.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi, faţă de probele administrate până în prezent a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T.M.F. a fost luată cu respectarea condiţiilor impuse de art. 143 şi art. 148 lit. a) şi f) C. proc. civ., având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpaţii au săvârşit faptele, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, atitudinea procesuală a inculpaţilor, constatând că lăsarea în libertate a inculpatului T.M.F. ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul T.M.F. şi a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere ca ceilalţi coinculpaţi sunt judecaţi în stare de libertate şi inculpatul nu prezintă pericol public.
La data de 19 noiembrie 2008 Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Galaţi s-a sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul M.L., în calitate de ofiţer de poliţie, inspector principal în cadrul IPJ Brăila, Serviciul Investigaţii Criminale, a primit cu titlu de mită suma de 500 Euro şi o sticlă de whisky de la inculpatul B.N., în scopul de a nu consemna în declaraţia martorei victime M.V.G., din data de 28 august 2007, că este victima traficului de persoane săvârşit de nepotul său, inculpatul T.M.F., de a nu verifica informaţiile furnizate în acest sens de martorii M.M. şi M.V., părinţii victimei şi de a acoperi activitatea infracţională a inculpaţilor T.M.F. şi B.N.
La data de 9 august 2007, martorii M.M. şi M.V. au formulat la IPJ Brăila o plângere cu privire la dispariţia de la domiciliu a fiicei lor M.V.G., plângerea fiind consemnată în faţa inspectorului principal M.L. şi înregistrată sub nr. 36587 din 13 august 2007. La data de 13 august 2007 inculpatul M.L. a fost încunoştinţat de martorii M.M. şi M.V. despre faptul că fiica lor, M.V.G., se află în Spania şi este victima traficului de persoane, săvârşit de inculpatul T.M.F., care face parte dintr-o grupare de proxeneţi. Inculpatul M.L. i-a luat o declaraţie martorei M.M. în data de 13 august 2007, însă nu a lăsat-o să consemneze în cuprinsul acesteia că fiica sa este victima traficului de persoane. Inculpatul M.L. a constatat că martorii M.M. şi M.V. insistă pentru clarificarea situaţiei fiicei lor, astfel, în data de 13 august 2007 le-a spus că trebuie să se adreseze Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Brăila.
În dimineaţa zilei de 14 august 2007, martora M.M. şi fiul său au fost conduşi de inculpatul M.L. la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Brăila, unde a formulat o plângere sesizând că fiica sa M.V.G. a dispărut de la domiciliu în împrejurări suspecte, fiind posibil ca aceasta să fie victimă a traficului de fiinţe umane.
Deşi nu mai avea competenţă să continue cercetările, inculpatul M.L. nu a clasat lucrarea şi nici nu a trimis-o îndată procurorului în vederea sesizării organului competent.
Din cercetări a rezultat că inculpatul T.M.F. a aflat de plângerea de dispariţie formulată de martora M.M. la IPJ Brăila şi la data de 14 august 2007 a adus-o în ţară pe martora M.V.G., pentru a da declaraţie în sensul că nu-1 cunoaşte şi nu este victima traficului de persoane. Aceasta a fost sechestrată până la data de 28 august 2007 de inculpaţii T.M.F. şi B.N., în apartamentul celui din urmă din municipiul Brăila.
Începând cu 14 august 2007 inculpatul M.L. a păstrat abuziv plângerea în lucru, fără a desfăşura vreo activitate în sensul verificării informaţiilor furnizate de M.M. şi M.V. în baza unei înţelegeri cu inculpatul M.L.
În ziua de 28 august 2007, inculpaţii T.M.F. şi B.N. au escortat-o pe partea vătămată M.V.G. la sediul IPJ Brăila şi i-au predat-o acestuia pentru audieri, ofiţerul de poliţie cunoscând că aceasta era ameninţată şi prelucrată cu privire la ceea ce trebuia să declare. La data de 28 august 2007, după audierea părţii vătămate inculpatul M.L. a procedat la clasarea plângerii de dispariţie, şi după terminarea audierii, inculpaţii T.M.F. şi B.N. au sechestrat-o pe partea vătămată în acelaşi apartament până la data de 30 august 2007.
În data de 1 septembrie 2007 inculpatul B.N. a urcat-o pe partea vătămată M.V.G. într-un autocar cu destinaţia Spania, fiind preluată în oraşul Malaga de inculpatul T.M.F. şi fratele acestuia T.G. în perioada ce a urmat inculpatul T.M.F. i-a reţinut actele şi a obligat-o sa se prostitueze, sumele obţinute fiind folosite în interes personal de învinuit.
Inculpatul T.M.F. a promis sume de bani, respectiv 500 Euro şi foloase necuvenite, respectiv o sticlă de wisky în valoare de 100 de Euro inculpatului M.L. pentru a nu verifica informaţiile furnizate de martorii M.M. şi M.V. şi pentru a acoperi activitatea desfăşurată.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul T.M.F., este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 208/P/2008 din 15 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi dare de mită prevăzută în art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Verificând recursul în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile prevăzute de art. 148, art. 160 indice b şi art. 300 indice 2 C. proc. civ. se constată că măsura arestării preventive şi menţinerea acesteia a fost luată în conformitate cu dispoziţiile legale.
Astfel, faţă de materialul probator administrat rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. a) şi lit. f) şi art. 160 indice b C. proc. civ., respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsa de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Art. 23 din Constituţie garantează libertatea individuală şi siguranţa persoanei fiind rezultatul faptului că libertatea individuală se integrează în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituţie, că arestarea preventivă este o măsură care afectează grav această libertate, că prezumţia de nevinovăţie este unul dintre principiile constituţionale. Prin urmare, art. 23 din Constituţie conferă arestării preventive o configuraţie juridică de sine stătătoare, separabilă de restul operaţiunilor fireşti, judiciare. Constituţia reglementează arestarea ca măsură ce se supune unor reguli generale, care protejează libertatea persoanei şi permite justiţiei să se deruleze.
Prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestări preventive luată faţă de inculpatul T.M.F. în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus evocate, prima instanţa, în mod temeinic, a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. a) şi lit. f) C. proc. pen., nu s-au modificat, astfel a dispus menţinerea măsurii arestări preventive a inculpatului.
Pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului T.M.F. se reţine că potrivit art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. dacă inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date ca va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la judecată şi potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive a inculpatului.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până în prezent, în cauză, există, aşadar, motive plauzibile de a bănui că inculpatul a săvârşit faptele ce i se reţin în sarcină. De asemenea, susţinerile inculpatului în sensul că nu s-a sustras de la urmărirea penală sunt infirmate de probele administrate, întrucât rezultă din actele dosarului de urmărire penală că acesta cunoştea calitatea pe care o avea în dosar, respectiv de învinuit, iar din ordonanţa nr. 2 din 21 februarie 2011 emisă pentru localizarea inculpatului s-a stabilit că la data de 21 februarie 2011 acesta se afla în municipiul Bucureşti.
În ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, referitoare la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului art. 189 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 255 alin. (1) cu referire la art. 6, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/200 sunt sancţionate cu pedepse ce depăşesc limita arătată.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă existenţa şi a celei de-a doua cerinţe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. civ., neavând o definiţie penală, trebuie particularizată în speţă prin raportare la definiţia dată de art. 145 C. pen. noţiunii „public", iar pericolul concret la care se referă acelaşi art. 148 lit. f) este pericolul particularizat în cauză, în raport de contextul şi împrejurările în care s-au comis infracţiunile, natura acestora şi modalitatea de săvârşire.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se menţin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul T.M.F., cu obligarea aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (6);
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.F. împotriva încheierii din 21 martie 2011 a Curţii Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 295/44/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1251/2011. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1268/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
