ICCJ. Decizia nr. 1262/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 109 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L. împotriva rezoluției din 22 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 54/P/2010 și a rezoluției nr. 327/II/2/2010 din 16 august 2010 a procurorului general al aceleiași unități de parchet, rezoluții pe care le-a menținut. A obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 11710/193/2009, numitul M.L., deținut în Penitenciarul Botoșani, a contestat încheierea nr. 408 din 18 august 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, desemnat pentru Penitenciarul Botoșani, prin care a fost respinsă plângerea sa, formulată în baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 275/2006.
în fapt, în plângerea adresată judecătorului delegat, numitul M.L. a sesizat faptul că administrația locului de deținere, în speță, conducerea Penitenciarului Botoșani, i-a îngrădit dreptul de a participa la un proces și de a-și susține cauza, respectiv la termenul de judecată din 21 martie 2008 în dosarul nr. 93/39/2008 al Curții de Apel Suceava.
Plângerea deținutului a fost respinsă de judecătorul delegat prin încheierea nr. 408 din 18 august 2009, cu motivarea că, la termenul respectiv, M.L. nu a putut fi prezent în instanță, deoarece, potrivit protocolului încheiat cu administrația penitenciarelor cu instanțele de pe raza Curții de Apel Suceava, în acea zi, persoanele private de libertate din Penitenciarul Botoșani au fost prezente la alte instanțe.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2010, fixat în dosarul nr. 11710/193/2009 al Judecătoriei Botoșani, M.L. și-a modificat obiectul cererii sale, declarând în ședință că înțelege să formuleze plângere penală împotriva directorului Penitenciarului Botoșani, numitul H.M.P., pe care îl consideră răspunzător de situația creată și, deci, vinovat de a fi comis infracțiunea de împiedicarea participării la proces prev. de art. 2611C. pen. Totodată, a cerut efectuarea de cercetări față de persoana sus menționată și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Față de precizările făcute de M.L., instanța a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., privind situația în care plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire sau la instanța de judecată se trimite la organul competent.
2. Astfel, prin sentința penală nr. 243 din 28 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 11710/193/2009 al Judecătoriei Botoșani, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de M.L. împotriva lui H.M.P. și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea participării la proces, prev. de art. 2611C. pen.
3. Prin rezoluția din 22 iulie 2010 dată în dosarul nr. 54/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H.M.P. pentru infracțiunea de împiedicarea participării la proces, prev. de art. 2611C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, potrivit textului de lege care reglementează infracțiunea prev. de art. 2611C. pen., fapta de împiedicare a participării la proces se referă la persoane care au o anumită calitate procesuală, respectiv de "martor, expert, interpret sau apărător", or, în dosarul nr. 93/39/2008 al Curții de Apel Suceava, numitul M.L. a avut calitatea de petent - persoană vătămată.
în aceste condiții, s-a apreciat că M.L. nu poate fi subiect pasiv circumstanțiat al infracțiunii prev. de art. 2611C. pen., deoarece nu avea calitatea procesuală prevăzută de lege, situație în care, în cauză, nu sunt date elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile procedurale nu impun obligativitatea prezentării în fața instanței de judecată a tuturor persoanelor private de libertate, ci doar a celor arestate în cauzele aflate pe rol, ori situațiile în care actul de citare prevede în mod expres că prezența este obligatorie.
4. împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior cu motivarea că cercetările sunt incomplete prin aceea că nu s-au solicitat toate înscrisurile de la organele competente pentru a dovedi susținerile sale.
Prin rezoluția nr. 327/II/2/2010 din 16 august 2010, procurorul general a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de M.L.
5. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 2781C. proc. pen., petentul M.L. a formulat plângere la Curtea de Apel Suceava, care a fost înregistrată sub nr. 704/39/2010.
Reiterând motivele inițiale, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet în vederea administrării probelor pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de numitul H.M., întrucât acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 246,art. 247 C. pen.
Instanța fondului a reținut că plângerea este nefondată, întrucât dosarul nr. 93/39/2008 al Curții de Apel Suceava a avut termen la data de 21 martie 2008, iar M.L. avea calitatea de petent deoarece a formulat plângere împotriva actelor procurorului în baza art. 2781C. proc. pen.
A apreciat instanța fondului că infracțiunea de împiedicare a participării în proces prev. de art. 2611C. pen. se referă la împiedicarea participării unui martor, expert, interpret sau apărător și nicidecum nu se referă la calitatea de petent, iar, pe de altă parte, petentul M.L. nu era arestat în dosarul nr. 93/39/2008 al Curții de Apel Suceava, prezența sa la instanță nefiind obligatorie. Totodată, data de 21 martie 2008, când petentul reclamă că trebuia să fie prezentat în fața instanței, era într-o vineri și, conform protocolului încheiat între Penitenciarul Botoșani cu instanțele judiciare din Suceava, persoanele private de libertate erau prezentate la instanță doar în zilele de luni și miercuri (nu și vinerea), astfel că petentul nu a putut fi adus la acest termen de judecată.
în aceste împrejurări, prima instanță a constatat că fapta reclamată de petent nu se circumscrie dispozițiilor art. 2611,art. 246,art. 247 C. pen., astfel încât în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului.
B. împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul M.L. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi 30 martie 2011, fiind prezent la instanță, a reiterat criticile anterioare și a depus un memoriu în susținerea recursului.
Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, înalta Curte, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, reține că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimatul H.M.P. exercitându-și atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale și a protocolului încheiat cu instanțele de judecată, apreciind astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reclamate, respectiv cele prev. de art. 2611,art. 246 sau art. 247 C. pen.
Pe de altă parte, procurorul și instanța fondului au reținut în mod corect că în cauză nu s-a dovedit reaua - credință cu care ar fi acționat intimatul în scopul prejudicierii intereselor petiționarului, ci neprezentarea acestuia din urmă în fața instanței de judecată, într-o cauză în care figura în calitate de petent de formulase plângere în baza art. 278/1 C. proc. pen., a fost motivată de lipsa unei curse pentru transferul deținuților la instanță în acea zi a săptămânii, conform protocolului încheiat între penitenciar și instanțele de judecată.
Ca atare, înalta Curte a reținut că rezoluția procurorului prin care s-a constatat că fapta reclamată de petent nu se circumscrie dispozițiilor art. 2611C. pen., este corectă, astfel încât, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 156/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1193/2011. Penal → |
|---|
