ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 426/PI din 7 august 2009 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul A.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174,art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 16 august 2008, la zi.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998,art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile P.P., P.L. și O.A.
Totodată, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 6841,60 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par tip baseball.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în noaptea de 13/14 august 2008, în jurul orelor 24,00, victima P.M.G. s-a aflat, împreună cu martorul D.N., la o masă de pe terasa magazinului alimentar SC S.A.B.C. SRL din municipiul Timișoara, unde consuma băuturi alcoolice.
în fața localului a sosit și inculpatul A.C. care, după ce a coborât dintr-un autoturism marca VW Golf, s-a îndreptat spre masa celor doi și a cerut victimei să-i dea de băut. întrucât a fost refuzat, inculpatul s-a întors la autoturism, a luat o bâtă tip baseball, a revenit la masa victimei și i-a aplicat mai multe lovituri în cap.
în timp ce se desfășura agresiunea, prin fața localului a trecut un autoturism în care se aflau martorii R.L., Z.M., F.V., F.S. și C.M. care au solicitat inculpatului să înceteze violențele. Inculpatul a încetat acțiunea sa agresivă, s-a urcat în mașină și a plecat.
Deoarece victima era lovită puternic în zona capului, martorul R.L. a transportat-o cu autoturismul său la domiciliul victimei pentru a-și lua actele de identitate, s-au deplasat la Secția 4 Poliție în vederea sesizării organelor de poliție cu privire la fapta comisă de inculpat, însă i s-a făcut rău și s-a dus la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale.
în pofida eforturilor depuse de cadrele medicale pentru a-i salva viața, victima a decedat la data de 22 august 2008.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor M.M., F.G., D.N., F.M., R.L., Z.M., S.I., F.A., P.D., M.M. și C.I., raportul de constatare medico-legală, raportul de autopsie medico-legală, foile de internare, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut incidentul.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 145A din 14 octombrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și reindividualizarea pedepsei.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în calea de atac a apelului, în sensul că a comis infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. întrucât decesul victimei a survenit urmare a complicațiilor intervenite care au urmat traumatismului cranio-cerebral, și anume meningita acută purulentă. De asemenea, inculpatul a solicitat și reindividualizarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Starea de fapt reținută de prima instanță, verificată de instanța de control judiciar, a fost corect stabilită pe baza tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, justă.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată care se caracterizează prin intenție în ce privește loviturile aplicate și culpă în ce privește rezultatul produs - moartea victimei, în timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu intenție.
La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se are în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor cauzate.
în speță, inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri în cap, cu o bâtă de bassebal, obiect apt de a ucide, cu o intensitate deosebită, așa cum este confirmat de raportul de constatare medico-legală (victima a prezentat traumatism cranio-cerebral acut cu fractură craniană, hematom extradural tempo-perieto-occipital și hematom extradural de fosă posterioară - operate și contuzii cerebrale occipitale), lovituri care au avut drept rezultat moartea victimei, raport confirmat ulterior și prin raportul de constatare nr. 456/A din 20 octombrie 2008 al I.M.L. Timișoara, întocmit după ce a intervenit decesul.
Or, multitudinea și intensitatea loviturilor, precum și locul unde au fost aplicate acestea (în cap - zonă vitală) agresiunea încetând numai în urma intervenției unor martori, exteriorizează intenția inculpatului de a ucide, întrucât acționând în modul arătat, acesta a prevăzut eventualitatea producerii morții și a acceptat acest rezultat, care dealtfel s-a și produs, ca urmare exclusiv a agresiunii inculpatului.
Așa fiind, fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor, și nu aceea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, așa cum bine au reținut instanța de fond și cea de apel.
Apărarea inculpatului, în sensul că decesul victimei a fost în strânsă legătură cu o afecțiune preexistentă, respectiv cu meningita purulentă, constatată cu ocazia efectuării autopsiei, urmează a fi înlăturată.
Chiar dacă victima a prezentat o astfel de afecțiune, care putea, eventual, determina moartea și în afara condițiilor create prin traumatismul suferit, această stare patologică nu are relevanță sub aspectul cauzei determinante a rezultatului letal. Moartea victimei nu a survenit pe calea unei evoluții naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după aplicarea loviturilor de către inculpat, ca urmare a traumatismului menționat.
în ceea ce privește a doua critică formulată de inculpatul recurent - privind individualizarea judiciară a pedepsei, înalta Curte constată că și aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Aceasta întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama de natura, gravitatea și gradul de pericol social al infracțiunii comise.
Fapta săvârșită este de o gravitate deosebită, în special prin consecința ireparabilă produsă cât și prin modalitatea de săvârșire (inculpatul a fost acela care a declanșat incidentul, a reacționat cu o violență total nejustificată față de victimă pentru simplul motiv că a refuzat să-i ofere băuturi alcoolice).
Pe de altă parte, atitudinea inculpatului după violențele exercitate (a plecat de la locul faptei, s-a urcat în autoturism, abandonând victima în stare gravă) nu justifică reținerea unor elemente circumstanțiale favorabile pentru reindividualizarea pedepsei.
De altfel, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicate inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
S-a computat perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 440/2011. Penal → |
|---|
