ICCJ. Decizia nr. 440/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 738 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat recursul formulat de condamnatul S.C., deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 484 din data de 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a menținut-o, decizia fiind definitivă.
Pentru a hotărî astfel a reținut că prin sentința penală nr. 484 din 21 septembrie 2010, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penala 2843 din 26 august 2009 a I.C.C.J., cerere formulată de condamnatul S.C., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Iași a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 februarie 2010 sub nr. inițial 5652/25/2010 condamnatul S.C., deținut în Penitenciarul Iași a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penala 2843 din 26 august 2009 a I.C.C.J.
în motivarea cererii, condamnatul a arătat că fosta sa concubină de frică s-a hotărât să se mute în sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui. A arătat petentul condamnat că în fapt concubina locuiește împreună ce cei cinci copii minori, iar spațiul de locuit este mic și insuficient, neexistând spațiu nici pentru culturile agricole. Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru a putea ajuta la mutarea familiei din sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui în comuna Rebricea, jud. Vaslui, urmând a se ocupa și de reparațiile necesare casei de locuit, neexistând alte posibilități deoarece familia nu are resurse materiale.
Prin sentința penală nr. 845 din 18 martie 2010 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, unde cauza fost înregistrată sub nr. 5347/99/2010 la data de 21 iunie 2010.
în vederea soluționării cererii, instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului din comuna Rebricea, jud. Vaslui, respectiv de la familia concubinei din sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui.
La dosarul cauzei a fost anexată sentința penală nr. 170 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, cu referat Birou Executări Penale.
în cauza a fost întocmit referat de ancheta sociala la ambele adrese comuna Rebricea, jud. Vaslui, sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 170 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penala 2843 din 26 august 2009 a I.C.C.J., petentul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prev. de art. 174-175 lit. c), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.
Pe numele condamnatului a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, acesta aflându-se în prezent în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei.
In susținerea cererii petentul a arătat că solicită întreruperea pedepsei pentru a-și ajuta părinții, care, în prezent, sunt lipsiți de orice sprijin.
Potrivit art. 455 alin. (1) raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întreruperea executării pedepsei se poate acorda când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. In acest caz, executarea poate fi întrerupta cel mult 3 luni si numai o singura data.
Din referatul de anchetă socială nr. 4091 din 01 septembrie 2010 întocmit de către Primăria comunei Tăcuta jud. Vaslui, la domiciliul concubinei condamnatului, a reieșit că din concubinajul condamnatului cu numita C.M. au rezultat șase copii: S.C.; S.M.I.; S.D.I.; S.B.L.; S.O.V.; S.L.P. aflat în plasament la asistent maternal profesionist.
Din toamna anului 2008, de când S.C. a fost arestat sub învinuirea de omor, C.M. cu cei cinci minori s-a mutat în casa părintească din sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui. Mama sa I.A. care este văduvă, în vârstă și foarte bolnava locuiește în prezent la fiul său C.I. în sat Mirceși, comuna Tăcuta. C.M. locuiește într-o anexa de 8 mp în care își găsesc adăpost cele șase suflete; acoperită cu tablă zincată, racordată la rețeaua de curent electric; familia nu are nici un sprijin, mama străduindu-se să le asigure copiilor strictul necesar. Stare sănătății membrilor familiei este bună. Venitul familiei se compune din alocația de stat a copiilor (210 lei) , alocație de întreținere pentru familie monoparentală (90 lei) și ajutorul social (100 lei).
Din referatul de anchetă socială nr. 3817 din 02 septembrie 2010 întocmit de către Primăria comunei Rebricea, jud. Vaslui, a reieșit că pe raza satului Tatomirești, comuna Rebricea, condamnatul S.C. deține un imobil compus dintr-o camera și hol, încălzit cu soba de lemne și care nu este racordat la rețeaua electrică. S-a precizat de asemenea că atât interiorul, cât și exteriorul imobilului nu au fost igienizate din 2008, condițiile de locuit devenind precare, dar spațiul ar putea fi locuibil dacă acesta ar fi reparat și întreținut corespunzător.
Având în vedere concluziile referatelor de anchetă socială, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale și cumulative impuse de text.
în cauza nu s-a învederat existența unor împrejurări excepționale, speciale, din cauza cărora executarea pedepsei de către petent să aibă consecințe grave pentru membrii familiei. Din conținutul referatului de ancheta socială rezultă că situația familiei condamnatului are caracter de continuitate, neînvederându-se vreo împrejurare noua, de natura excepționala care să justifice liberarea condamnatului în prezent.
Mai mult liberarea condamnatului nu se justifica în condițiile în care nici un element nu permite concluzia conform căreia situația familiei s-ar îmbunătăți prin eliberarea condamnatului pe o perioadă de 3 luni de zile, condițiile de locuit din satul Tatomirești, comuna Rebricea fiind similare cu cele existente în sat Focșasca, comuna Tăcuta, jud. Vaslui.
Sentința a fost recurată de condamnatul S.C., susținând că situația critică a familiei sale justifică întreruperea executării pedepsei.
Verificând hotărârea criticată și actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivului de recurs invocat dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a constatat că nu este întemeiat recursul de față.
Condamnatul S.C., aflat în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2843din 26 august 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive de natură familială.
Nu a dovedit, însă, existența unor împrejurări speciale pentru familia sa, agravate datorită stării privative de libertate, deci nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., astfel că prima instanță a soluționat corect cererea privind întreruperea executării pedepsei cu respectarea dispozițiilor legale menționate.
Faptul că familia are o situație materială și locativă dificilă nu reprezintă o împrejurare specială care să poată fi înlăturată sau modificată prin punerea temporară a petentului în libertate cu atât mai mult cu cât lipsa veniturilor nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este cvasiperpetuă, iar mutarea familiei sale în imobilul din satul Tatomirești, comuna Rebricea, ce oferă aceleași condiții de locuit nu este de natură a schimba favorabil situația locativă.
Față de aceste considerente nefiind îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 455 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a reținut că soluția de respingere a cererii petentului S.C. dispusă de prima instanță este legală și temeinică.
împotriva deciziei penale nr. 738 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs condamnatul S.C., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 5347/99/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856alineat ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul condamnat, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași este definitivă.
înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 3851C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul condamnat S.C. împotriva deciziei penale nr. 738 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, a obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 156/2011. Penal → |
|---|
