ICCJ. Decizia nr. 133/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 133/2011
Dosar nr. 372.2/220/200.
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 891 R din 13 septembrie 2010, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpatul B.D.J. şi de către partea civilă K.I., împotriva deciziei penale nr. 404 R din 04 iunie 2010 a Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele: B.D.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 719/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 258 acelaşi cod, parte vătămată fiind K.I., prin mandatar I.L., el formulând, în baza Legii nr. 10/2001, la Biroul executorului judecătoresc J.C., notificarea nr. 79/2001 pentru a i se restitui imobile - construcţii părţi componente ale fostei ferme „K." situată în extravilanul oraşului Gâtaia, jud. Timiş.
La data de 11 octombrie 2001, notificarea fusese depusă la primăria localităţii amintite, dar, ulterior, a fost trimisă de primărie la Administraţia Domeniilor Statului Timişoara, imobilele fiind deţinute de SCA S. SA Gătaia al cărui director şi preşedintele al Consiliului de Administraţie era, la acea dată, inculpatul.
Prin Decizia civilă nr. 1277 din 07 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, SCA S. SA Gătaia a fost obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată privind imobilele cerute.
Pentru că inculpatul nu s-a conformat de bună voie dispoziţiilor instanţei, a fost somat la 30 noiembrie 2004 cu obligaţia ca în termen de 8 zile să întocmească decizie sau dispoziţie motivată,
Inculpatul nu a convocat Consiliul de Administraţie şi nici Adunarea Generală a acţionarilor, deci nu şi-a îndeplinit obligaţiile prev. de art. 20 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi nici pe cele prev. în art. 142 şi art. 151 din Legea nr. 31/1990 modificată.
Judecătoria Făget, prin sentinţa penală nr. 50 din 20 aprilie 2010, l-a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 258 acelaşi cod şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile prev. de art. 81 C. pen. pe termenul de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi urm. C. civ. inculpatul a fost obligat la plata a 100.000 Euro sau echivalentul în lei, daune morale către partea civilă K.I.
Împotriva sentinţei, au formulat căi de atac partea civilă şi inculpatul, calificate prin încheierea din 04 iunie 2010 ca fiind recursuri.
Tribunalul Timiş, prin Decizia penală nr. 404 R din 04 iunie 2010 a respins, ca nefondate, recursurile.
Şi împotriva deciziei pronunţată în recurs, inculpatul şi partea civilă au formulat un nou recurs, respinse ca inadmisibile prin Decizia penală nr. 891 R din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, astfel cum s-a arătat.
Ulterior pronunţării deciziei menţionate, mandatarul părţii civile, la 20 septembrie 2010, a declarat un al treilea recurs, motivat pe considerente de genul tergiversării, de către B.D.J., a emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate şi cererea de a fi obligat la plata „amenzii de 300.000 lei/zi de întârziere, în total 66450 lei pe lângă daunele din recurs" (fila 20 dosar ÎCCJ –S.p.).
Recursul este inadmisibil pentru considerentul ce se va dezvolta.
Potrivit disp. art. 3851 lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs .... deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel.
În cauză, recursul a fost formulat împotriva unei decizii a curţii de apel pronunţată într-un recurs, ca instanţă de recurs, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. acest al treilea recurs va fi respins ca inadmisibil.
Fiind în culpă procesuală, recurenta parte civilă, în baza disp. art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă K.I. prin mandatar I.L. împotriva deciziei penale nr. 891/R din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat B.D.J.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1344/2011. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
