ICCJ. Decizia nr. 1394/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1394/2011
Dosar nr. 100/59/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 ianuarie 2009, persoana privată de libertate F.N.I. a formulat o plângere penală care avea ca obiect atitudinea aşa-zis abuzivă a unor ofiţeri din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi faptul că în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Arad nu i se asigură condiţii corespunzătoare de detenţie, în sensul că este cazat într-o cameră împreună cu alţi deţinuţi, toţi fumători, aspect ce contravine sentinţei penale nr. 745 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Arad.
Prin Rezoluţia 658/P/2009 din 11 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de autori necunoscuţi (a.n.), funcţionari cu statut special în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Arad, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 271 C. pen.
S-a arătat în motivarea rezoluţiei că persoana vătămată F.N.I. execută o pedeapsa cu închisoarea, în diferite locaţii, precum: Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Arad, Penitenciarul Timişoara, Penitenciarul Spital Colibaşi şi că aspectele semnalate au fost analizate şi în alte dosare ce au avut ca obiect plângeri cu conţinut asemănător formulate de persoana vătămată şi în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinându-se faptul că atribuţiile de soluţionare a aspectelor administrative sesizate de persoana vătămată revin judecătorului delegat cu executarea pedepselor, conform art. 6 alin. (3)din Legea nr. 275/2006, acesta având obligaţia de a supraveghea şi controla asigurarea legalităţii în executarea pedepselor.
În final s-a concluzionat că în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul F.N.I., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia din data de 28 decembrie 2009 dată în Dosar nr. 1315/11/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere petentul F.N.I., arătând că acestea sunt nelegale şi netemeinice, neasigurându-se de către organele abilitate condiţii optime de detenţie, în sensul că este obligat să inhaleze fum de ţigară, fapt care îi afectează sănătatea.
În acelaşi timp, cu ocazia judecării cauzei pe fond, acesta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara.
Prin sentinţa penală nr. 128/PI din 20 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia necompetenţei sale materiale, de invocată de petentul F.N.I. iar în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie care a fost menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
În raport cu întreg materialul probator existent în cauză, s-a constatat că plângerea formulată în cauză este neîntemeiată, fiind incidenţă în speţă dispoziţia din art. 10 lit. f) C. proc. pen., deoarece în mod just s-a apreciat şi de către procuror că petentul a mai formulat alte plângeri cu acelaşi obiect (dosarele nr. 5682/P/2008, 13/P/2009, 302/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara), în care au fost efectuate acte premergătoare în legătură cu nerespectarea dreptului deţinutului F.N.I. de a nu se fuma în prezenţa sa.
În esenţă, instanţa a apreciat că problematica aspectelor administrative în legătură cu respectarea drepturilor deţinuţilor îi revine judecătorului delegat cu executarea pedepselor, acesta având obligaţia de a controla şi a supraveghea legalitatea în executarea pedepselor, în speţa de faţă neputând fi vorba de conturarea vreunei fapte penale, aşa cum a susţinut petentul, neputând exista incidenţa dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 271 C. pen., cu atât mai mult că nici nu au fost identificate acele persoane în legătură cu care s-a formulat plângerea de către petent.
În legătură cu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, instanţa a apreciat că aceasta s-a invocat în mod nejustificat, deoarece fiind vorba în cauză de funcţionari cu statut special din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Arad (ofiţeri), competenţa materială îi revine Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva sentinţei, petiţionarul F.N.I. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, în esenţă, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru faptele reclamate.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu susţinerile petiţionarului recurent, cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor reclamate.
Împrejurarea că recurentul petiţionar este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta Ie-a indicat-în plângerea sa.
Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate supraveghează si controlează asigurarea legalităţii în executarea acestor pedepse si exercita celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.
În esenţă, Înalta Curte apreciază că problemele administrative în legătură cu respectarea drepturilor deţinuţilor revin judecătorului delegat cu executarea pedepselor potrivit textului de lege mai sus-indicat.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul F.N.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva sentinţei penale nr. 128 PI din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1386/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
