ICCJ. Decizia nr. 1344/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1344/2011
Dosar nr. 2694/1/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus prin încheierea din 7 martie 2011 scoaterea de pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R.V. şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru efectuarea verificărilor prevăzute de art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2001, modificată. Prin aceeaşi încheiere s-a stabilit că se vor solicita de la autoritatea judiciară emitentă informaţii privind îndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege şi de art. 8 paragraful 1 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2001 a Consiliului Uniunii Europene.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut:
Cu adresa nr. 888/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a înaintat acestei instanţe mandatul european emis de autorităţile judiciare spaniole, respectiv, Instanţa Penală 20 din Barcelona - Spania, pentru predarea temporară a persoanei solicitate B.R.V., deţinut în Penitenciarul Brăila, cu scopul de a fi judecat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pe teritoriul statului solicitant.
Examinând condiţiile de formă ale mandatului european, Curtea a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, deoarece mandatul nu cuprinde informaţiile prevăzute de art. 8, paragraful 1, lit. c) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – respectiv informaţiile referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect.
Procedura prealabilă privind mandatul european este dată prin lege în competenţa procurorului care, potrivit art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, trebuie să verifice dacă mandatul european cuprinde informaţiile prevăzute de art. 79 alin. (1), iar în cazul în care aceste informaţii sunt incomplete trebuie să solicite autorităţii judiciare emitente completarea lor.
În speţă, s-a apreciat că dispoziţiile legale mai sus menţionate nu au fost respectate, procurorul sesizând instanţa pentru a pune în executare mandatul european fără a verifica dacă acesta cuprinde informaţiile prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. c) din lege şi fără a solicita autorităţii judiciare emitente completarea acestor informaţii.
S-a arătat că textul art. 90 alin. (12) din lege, care stabileşte că şi instanţa are posibilitatea de a solicita autorităţii judiciare emitente comunicarea unor date privind mandatul european, se referă la „informaţii sau garanţii suplimentare", adică în plus faţă de cele strict prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege şi care trebuie solicitate de procuror mai înainte de a sesiza instanţa.
Dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la concluzia că procurorul poate sesiza instanţa fără a efectua procedura prealabilă, ceea ce contravine în mod evident dispoziţiilor legale.
Faţă de aceste considerente, reţinând că mandatul european cu care a fost sesizată nu cuprinde informaţiile esenţiale pentru punerea lui în executare, menţionate mai sus, Curtea a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru a se conforma prevederilor art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând nelegalitatea acesteia.
O primă critică formulată a constat în aceea că soluţia de dezinvestire a fost pronunţată prin încheiere, şi nu prin sentinţă, astfel cum dispoziţiile procedurale efectuate de Legea nr. 302/2004 modificată ar fi impus.
În acest sens s-a arătat că dispoziţiile referitoare la întocmirea unei încheieri la alin. (2) şi alin. (9) ale art. 90 din Legea nr. 302/2004 nu sunt aplicabile în cauză, iar în contextul în care Legea nr. 302/2004 nu reglementează situaţia soluţiei adoptate de către instanţa de fond, ar fi aplicabile prevederile dreptului comun în materie, care în speţa de faţă, le constituie dispoziţiile art. 300 C. proc. pen.
Prin urmare, se apreciază că scoaterea cauzei de pe rol, în condiţiile în care prin conţinutul şi efectele produse echivalează cu o reală desesizare, se impune a fi dispusă prin sentinţă, ceea ce ar fi atras incidenţa art. 332 alin. (4) C. proc. pen., ce se referă la atacarea acesteia cu recurs.
O a doua critică adusă încheierii atacate referitoare la legalitate, vizează soluţia dispusă în cauză, având în vedere că potrivit art. 94 din lege, odată sesizată, instanţa de judecată putea să dispună doar în sensul admiterii sau respingerii propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, şi în mod implicit a cererii autorităţilor judiciare spaniole de punere în executare a mandatului european de arestare, iar, în împrejurarea în care aprecia necesară soluţionării cauzei informaţii suplimentare, le putea solicita în cadrul procesual conferit de prevederile art. 90 alin. (12) din lege.
În opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi mandatul european de arestare conţine informaţiile corespunzătoare cu privire la identitatea, cetăţenia persoanei solicitate, denumirea autorităţii judiciare emitente, natura şi încadrarea infracţiunii, descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, iar omisiunea precizării cu privire la caracterul executoriu al hotărârii putea fi înlăturată prin posibilitatea instanţei de a solicita această informaţie autorităţii judiciare emitente, acordând termen pentru aceasta.
În virtutea acestor considerente, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Parchetul a solicitat casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor de nelegalitate aduse, dar şi sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei – constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 7 martie 2011 instanţa a dispus scoaterea de pe rol a mandatului european privind persoana solicitată B.R.V. şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru efectuarea verificărilor prevăzute de art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare şi solicitarea de la autoritatea judiciară emitentă a informaţiilor privind îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege şi de art. 8 pct. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.
Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului european şi că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 90 alin. (12) din lege, prevederi ce stabilesc posibilitatea instanţei de a solicita autorităţii judiciare emitente comunicarea de date privind mandatul european, întrucât se referă la „informaţii sau garanţii suplimentare", în plus, faţă de cele reglementate în art. 79 alin. (1) din lege, context în care prin încheiere de şedinţă, a concluzionat cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, procurorul sesizând instanţa fără a efectua procedura prealabilă.
Criticile aduse de Parchet încheierii pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, din 7 martie 2011 sunt fondate pentru următoarele argumente:
În cauză, instanţa de judecată a fost în mod legal sesizată de parchet, în conformitate cu art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu respectarea dispoziţiilor privind efectuarea procedurii prealabile, respectiv art. 881 din lege.
Astfel, procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a procedat la verificările ce se impuneau în legătură cu mandatul european, din perspectiva traducerii în limba română, a informaţiilor prevăzute la art. 79 alin. (1) din lege, sesizând în termen legal instanţa de judecată, respectiv Curtea de Apel competentă cu procedura de executare a mandatului european, persoana solicitată fiind audiată şi declarându-şi acordul de a fi predată temporar autorităţii judiciare spaniole în vederea participării la judecata ce urma a avea lor la Barcelona la data de 9 mai 2011, Palatul Justiţiei.
Investită cu punerea în executare a mandatului european de arestare, Curtea, examinând condiţiile de formă ale mandatului european a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, mandatul nefiind conform, în sensul că nu cuprinde informaţiile referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, împrejurare în care a apreciat că procurorul a sesizat instanţa fără a efectua în mod corespunzător procedura prealabilă.
Soluţia dispusă de judecător – dincolo de actul procedural ce a fundamentat-o, anume încheiere, aspect criticabil din perspectiva necesităţii ca dezinvestirea instanţei să se facă prin hotărâre, supusă căii de atac a recursului – este nelegală, întrucât excede soluţiilor pe care judecătorul le are la îndemână potrivit art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, în procedura de executare a mandatului european de arestare.
Dispoziţiile invocate reglementează, in extenso, posibilităţile pe care legiuitorul le-a conferit judecătorului în cadrul acestei proceduri, iar analiza sistematică a dispoziţiilor nu permite identificarea unei soluţii de scoatere de pe rol a cauzei, în împrejurarea în care s-ar constata neîndeplinirea anumitor condiţii cu privire la forma mandatului european de arestare şi de trimitere a cauzei la Parchet pentru întregirea procedurii prealabile.
De altfel, ansamblul reglementării este menit a asigura un caracter de celeritate a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, în ipoteza în care judecătorul ar aprecia că se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, având alternativa amânării cauzei prin stabilirea unui termen în vederea primirii datelor solicitate, termen ce nu poate depăşi 10 zile, conform art. 90 alin. (12) din lege.
Este de observat că textul invocat nu distinge cu privire la aceste informaţii, astfel încât susţinerea judecătorului potrivit căreia mandatul european nu ar cuprinde informaţii esenţiale pentru punerea lui în executare, iar obţinerea lor nu ar putea fi efectuate de instanţă, ci în mod obligatoriu de către procuror – apare ca lipsită de fundament.
În adevăr, la lit. a) pct. 2 din mandatul european de arestare nu s-a făcut precizarea dacă hotărârea indicată la pct.1 este executorie, însă această omisiune putea fi acoperită prin demersul judecătorului, în conformitate cu art. 90 alin. (12) din lege.
Pe de altă parte, prin soluţia dispusă, judecătorul a prelungit într-un mod strict formal procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, procedură ce se impune a se desfăşura cu celeritate.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte, în majoritate, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dispunând casarea, în totalitate, a încheierii din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va trimite cauza spre rejudecare acestei instanţe, ce urmează a soluţiona în fond cererea de executare a mandatului european de arestare privind intimata persoană solicitată B.R.V. conform prevederilor art. 90 din Legea nr. 302/2004.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată B.R.V. va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva încheierii din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 233/44/2011, privind pe intimata persoană solicitată B.R.V.
Casează, în totalitate, încheierea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, în vederea soluţionării în fond a cererii de executare a mandatului european de arestare privind pe intimata persoană solicitată B.R.V.
Suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată B.R.V. rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 133/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1386/2011. Penal → |
|---|
